2,037 matches
-
viitoare”.(Port în mine semnul...) Valentina Becart cultivă pastelul alb, în formă liberă, cu imagini proaspete și pline de seva copacilor și mustul pământului. O poezie senzuală, pământeană, parfumată, mângâietoare până la beție și totodată, o poezie mirifică, în care chemările celeste se aud din piepturi de îngeri. Miracol de gând înflorit în lumină „ce va culege cu răbdare/ rodul atâtor mirări / și-atâtor întrebări / în fața mirajului de netăgăduit / de a fi om ... /a fi om!” Unele poeme sunt de o candoare
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
nici uși și nici ferestre oricât ar fi de aurite, căci lumina ei tresaltă, mugurul înflorește, făptura omului cântă cu întreg alaiul bucuriei. Frumusețea sursură divin, în toate izvoarele sufletului omului dumnezeiesc: primenește aerul cu râuri de mireasmă, îmbobocește dorințele celeste ale zorilor împodobiți cu cântecul apelor, dă azurului profunzime cu un zâmbet de pace. Frumusețea dă podoabă sufletului pe care își brodează anii, ca o văpaie de lumină ce se aprinde în sfeșnicul trupului. Lumina îi cade pe gândurile înflorite
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
Afară sunt cununi de dor, înveșmântate într-un cer și un pământ prinse într-o fastuoasă broderie de stele. Omul aleargă, nădejdea cheamă, bucuria alege, fericirea cântă, Frumusețea iubește. Frumusețea nu are poveri și nici povârnișuri, și doar urcușuri minunate, celeste. Numai Frumusețea divină are Chipul lui Dumnezeu și al Omului ales. Simt cum îmi înflorește sufletul, se răsfiră în miresme calde pe roua inimii. O Frumusețe cu ochi de cicoare se apropie de fereastra cerului meu. Luminile se aprind în
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
vede cele două categorii neunitare și neomogene. Altfel spus, când nu Te iubeam nu descoperisme diferența dintre suflet și trup, dintre puritate și păcat, dintre iubire și ură, milă și nemilă. Când nu Te iubeam iubeam pământul, acum iubesc spiritualul, celestul, „Când nu Te iubeam , Doamne Lut și țărână eram.” Eul liric-religios este dominat de sinceritatea rostirii , de indoială și vină, de toate deșertăciunile lumii, și-și iubește, mai presus de toate hierofoniile arhicunoscute , ale religiei noastre creștin-ortodoxe Dumnezeu, Maica Fecioară
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
de albine/ mi e bine Doamne/mi e bine cu Tine/ din zori până n seară/ ești cântecul cald/ prelins pe vioară/ ușor ca fulgul de nea/ mă topesc de căldură/ sunt numai iubire/ nu mai am ură/ spre forme celeste/ mă înalț fără trup ușoară/ ce ieri m a durut/ nu mai poate să doară/ sunt muzică/ miere din floare/ culoare/ sunt ploaie ori vânt/ vers sunt cuvânt/ iar brațele întinse/ le umplu cu stele/ cu gânduri/ catifelate și moi
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
în aparență, dar încărcate de sensuri și cu un profund substrat filosofic. Inedit este modul în care privește viața: văzută ca frunza unui copac veșnic verde sau ca trăirea între două bătăi de inimă, ca pe un curcubeu cu rădăcini celeste, ca pe visul inocent în lumea imaginară, ca pe feliile unui tort dulce-amărui, din care savurează inocenta iubire adolescentină. Practic, fiecare poezie a sa reprezintă o nouă imagine într-un șir de oglinzi, ce nu deformează sau (de)mistifică, ci
NU MAI ESTE UN JOC SAU ”PARCURGEREA DRUMULUI DE LA INOCENTUL JOC LA MATURITATEA POETICĂ” PREFAŢĂ DE GHEORGHE A. STROIA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365138_a_366467]
-
în aparență, dar încărcate de sensuri și cu un profund substrat filosofic. Inedit este modul în care privește viața: văzută ca frunza unui copac veșnic verde sau ca trăirea între două bătăi de inimă, ca pe un curcubeu cu rădăcini celeste, ca pe visul inocent în lumea imaginară, ca pe feliile unui tort dulce-amărui, din care savurează inocenta iubire adolescentină. Practic, fiecare poezie a sa reprezintă o nouă imagine într-un șir de oglinzi, ce nu deformează sau (de)mistifică, ci
NU MAI ESTE UN JOC (VERSURI) DE ANA MARIA GÎBU (DOROHOI, BOTOŞANI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365264_a_366593]
-
din fundul peșterii, în urma noastră vin meșterii, aranjează, decopertează, poleiesc tot ce e mucegăi, scris diavolesc, sunt într-o stare minunată, strigă profesorul sub bolta renovată, durerea s-a ascuns, aproape că nu mai este, o adevarată beție a puterii celeste, astfel vorbim, încheiem procese verbale sub fiecare din cele patru portale, profesorul căzuse de mult de la înălțime, era dus pe targă prin mulțime 2. Da, nu era, oh, nu era accesibil, nu discută, el gândea, contemplă, o ceață subțire îl
FINIS de BORIS MEHR în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364799_a_366128]
-
Autorului Dulce Limbă Românească Dulce Limbă Românească, Grai sfințit dumnezeiesc... Mamă blândă și-nțeleaptă, La mulți ani!... fiii-ți doresc. Când eram în leagăn, tu ne alintai Cu Doina străbună care o cântai. Slova ta de aur, blândă unduire... Armonii celeste, dintr-o mânăstire, Era a ta rugă spre Domnu ceresc; Putere ne-ai dat, toți fiii-ți vorbesc În același grai, sfânt și românesc. Camarad de arme tu ai fost cu noi Și nu ne-ai lăsat singuri la război
DULCE LIMBĂ ROMÂNEASCĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 963 din 20 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/365000_a_366329]
-
Sau si i-a vindecat pe ei” (Ps. 106, 20)”. Iată! Glasul Domnului dă clipei știre Să fie prinsă viață din nevăzute fire Împletite drăgăstos în ADN, în genom Să crescă templu pentru suflet - OM! Esență profundă, mister adâncit în celest Rămân dincolo de înțelesul rupest Graiurile, ca taina din pântecul matern Cănd pruncul prinde miezul din etern. Născut, puiuțul cuibărit în scutec Simte primul alint, întâiul cântec E graiul mamei, aromă sonoră Smirna și tămâia din prima oră. Ea are-n
GRAIUL MATERN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365005_a_366334]
-
mi-au ascuns dorurile? De ce verdele își schimbă culoarea, de ce frunzele toamnei nu mai sunt poleite cu foite de aur? Fulgii de nea au devenit gri iar ploaia a devenit șuvoi de lacrimi și neputințe. De ce ne-am schimbat? Doar celestul știe ce ne așteaptă... WHY Sometimes I ask the seasons where they hid my hopes? Why green changes its colour, why autumn leaves are no longer gilded with gold foil? The snowflakes became grey and the rain a stream of
POESIS de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366365_a_367694]
-
am privit fumul care se ridicase liniștit și se pierduse ca o boare a unui suflet de om chinuit de dorul celor dragi, îndreptându-se spre drumul nemuririi: urca pe Coloana Infinitului, antenă intergalactică ce face legătura noastră cu lumea celestă, apoi a tot zburat până la Calea Robilor, în galaxia Lactee, să-l vestească pe dragul meu gorjan că-mi este dor de el. Când am intrat în sfânta mânăstire, lângă icoana Domnului IISUS CHRISTOS, am văzut o tânără care plângea
CENTENAR MARIA TĂNASE 81913-20139 de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366527_a_367856]
-
Luca Cipolla , publicat în Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013. Simplu că un abandon, ademenitor că o chemare, muză cântecelor de vecernie, nobilă certitudine, elementară vremelnicie, spic de grâu în mai, trandafir purpuriu, floare de lotus, rezonanță armonioasă a celestului par de cal blond-carmaz... Cerul se stinge, pământul zace în aspră savoare a sfârșitului de zi și tu, legănata de vraja, visezi, amica mea. Semplice come un abbandono, allettante come un richiamo, musa di cânți vespertini, ... Citește mai mult Simplu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
allettante come un richiamo, musa di cânți vespertini, ... Citește mai mult Simplu că un abandon,ademenitor că o chemare,muză cântecelor de vecernie,nobilă certitudine,elementară vremelnicie,spic de grâu în mai,trandafir purpuriu, floare de lotus,rezonanță armonioasă a celestului par de calblond-carmaz...Cerul se stinge,pământul zaceîn aspră savoare a sfârșitului de ziși tu, legănata de vraja,visezi, amica mea.Semplice come un abbandono,allettante come un richiamo,musa di cânți vespertini,... XI. ȘI ERA FRONTIERĂ, de Luca Cipolla
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
mă lași S-o vând ca un rebut la niscaiva apași. Că-mi vine să pun mâna pe furcă pe custură Și-un dor nebun să-i dau o palmă peste gură! Păianjeni de-ntuneric se spânzură de grinzi Luminile celeste se strâmbă în oglinzi Sătul de teoreme, sătul de artificii Nu-ți e rușine lume, că te-ai umplut de vicii? De când nu mai ai minte, de când ai capul gol Că-mi vine să dau tumba, pământului ocol?! Referință Bibliografică
NU-ŢI E RUŞINE, LUME? de ION UNTARU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366581_a_367910]
-
de dragoste, întâmplări, sfaturi părintești, vorbe de duh pentru liniștea mea sufletească. În saloanele regale care-s pline de lumină, Tu, Regină fără seamăn de frumoasă, Mamă primitoare, la un semn discret, al privirii tale de madonă dumnezee, o muzică celestă ca "armonia codrului bătut de gânduri" deschizi balul culturii, iar invitații tăi... cei 124 de poeți, îmbrăcați în straie naționale (din Moldova, Olteni, Ardeal, Muntenia, Banat, Dobrogea, Basarabia...) se prind într-o horă imensă a prieteniei, trec pri fața ta
CARTE SFÂNTĂ, MAMĂ BUNĂ! de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 962 din 19 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366601_a_367930]
-
nu ne grăbește nimeni! totuși, cum a reușit mamili tău, o țărăncuță de la marginea pământului, să dea naștere unei fetițe atât de talentate? mă minunez! ești de-a dreptul, pur și simplu, fantastică! pe buzele tale, carnea mea capătă rezonanțe celeste. gândurile mele se desprind de instinctele primordiale; nu mai caută strâmtoarea adâncimii fierbinți, ci, se înalță ca o columnă, ca un everest spre cer, somnul nu mai naște monștri, visele erotice nu mai pătează albiturile cu poluții nocturne, sunt soldatul
VA FI SFÂRŞITUL LUMII! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366637_a_367966]
-
a Duhului Sfânt, animalizarea extremă a Ființei umane puternic dez-înduhovnicite prin toate metodele manipulatorii azi, dar și una dintre cele mai tenebroase căi de întoarcere a Omului împotriva moralități lui autoconținute, de care acesta se bucură prin însăși nașterea sa celestă originară. Aici „E vorba de mult mai mult: să fii conștient de faptul că homo communicans este Omul cu majusculă, adică cel care întreține o relație trăită cu valorile, și să te străduiești să te cultivi și să cultivi totodată
MASCA OBOSITĂ A ZEULUI NOM ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366548_a_367877]
-
vântul.” ( Intrând pe fereastra luminii) „Fereastra luminii” e spațiul spre o „nouă dimensiune”, e dorința și șansa poetului de a lăsa în urmă trăirile profane, „trupul gol” supus agoniei și fărâmițării și ascederea Sinelui spre orizontul „surâzător, enigmatic,prietenos” al celestelor grădini neviciate de gând. Acesta are convingerea că, doar în absolut își poate găsi împlinirea și desăvârșirea. Căutările sunt lipsite de exaltare, conștiința ponderată fiind departe de a deveni anxioasă în fața golului cosmic și a eternei curgeri a timpului. Dând
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
-se înscrisului implacabil, soartei. Acestă aplecare spre renunțare la lupta din războiul zilnic, nu este decât înțelepciunea prin care, autoarea reușește să se distanțeze de problemele care abundă, să privească de la o oarecare distanță detaliile trinității: Om-Timp-Spațiu. Roua, ca lacrimă celestă, este o prezneță emoționantă în comtextul unora dintre poeme. Nimic facil, nimic fragil sau nelalocul lui, doar sudoarea ierburilor și cea pietrelor, a stelelor ... esența atâtor entități care face împreună lumea poetului. Melcii, ca trăgători ai brazdei palpabilului printre sintagmele
TAINA DE DINCOLO DE CUVINTE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366703_a_368032]
-
Corectitudinea declamatorie, abordarea temelor epice, ușurință caligrafica, solemnitatea tablourilor, fabulosul de idei, manierismul antropomorfic, mitologia, cântarea jalei metafizice, elementele ortodoxismului, grațiozitatea, realismul, exaltarea fondului arhetipal, scitic al romanismului, narativul, epicul și biografismul colorat verbal intens, idilismul încântător, picturalismul expresiei, nostalgia celesta, încărcarea pânzei cu multă pastă, iată, pe scurt, caracteristicele sonetelor din volumul “Fluturele din fântână “ de Adrian Munteanu, apărut la Editură “eLiteratura”, 2015. Volumul structurat în opt cicluri, numărul opt semnificând echilibrului cosmic. Este numărul direcțiilor cardinale și a direcțiilor
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
și pentru aceste amintiri dragi sufletelor noastre. În capitolul al treilea al cărții, „V-am fost alături trul și suflet”, scriitoarea Ioana Stuparu ne readuce în Sala Oglinzilor din fostul sediu al Uniunii Scriitorilor din București, la lansarea volumului Conspirații celeste - versuri, Editura DominoR, 2008, al poetei Victoria Milescu. Cu acest prilej, aflăm de la criticul literar Florentin Popescu, cel care a semnat prefața cărții, că „Poeta este o nemulțumită de sine, de lume, de proasta orânduire a lucrurilor - și pe alocuri
ÎNTRU „TIHNA PELERINULUI” CITIND „CUVINTE DE MĂTASE” de FLORICA GH. CEAPOIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365656_a_366985]
-
Milescu. Cu acest prilej, aflăm de la criticul literar Florentin Popescu, cel care a semnat prefața cărții, că „Poeta este o nemulțumită de sine, de lume, de proasta orânduire a lucrurilor - și pe alocuri gata să descopere chiar și unele conspirații celeste, dar reproșul nu este rostit în felul imperativ de odinioară al lui Arghezi, ci cu un fel de resemnare, care mi se pare a veni dintr-o superioară înțelegere a psihologiei umane, dar și a cosmosului. În acest capitol, pe
ÎNTRU „TIHNA PELERINULUI” CITIND „CUVINTE DE MĂTASE” de FLORICA GH. CEAPOIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365656_a_366985]
-
pe-acest tărâm oamenii se hrănesc cu versuri și poartă hlamide făurite din bancnote fluide aici este kitsch să fii bogat în acest univers luna este un soare travestit și psihopat mi-e dor de amforele voastre străine de patimi celeste și vreau să mai rămân în huma picturilor rupestre! metapoezie există două feluri de poezii: prima e cea care se devoră pe ea însăși până devine o stare o îndoială un suspin o iluminare iar a doua născătoare eternă de
CARTEA CU PRIETENI XXXXIX- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365748_a_367077]
-
dresa un câine; mai crezi și-acum când asculți “aria veșniciei” cântată zglobiu de mortul din tine ros de viermele-ndoielii; ursiți definitiv a relua “Povestea” din același punct mereu, te bucuri cuminte de rolul încredințat la naștere de dispecerul celest;”( De dragul tău, Doamne!) - Dar lumea? Se prăbușește? Viața lumii merită să fie trăită așa cum este azi? Albert Camus a scris capodopere ale absurdului ( Străinul, Ciuma, Caligula, Mitul lui Sisif) și raționamentul ar fi prin readucerea unui mit, Sisif, ca reprezentare
CALISTRAT COSTIN- SOLUȚII LA ‘NEANT’ de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366114_a_367443]