720 matches
-
sunt un popor de origine indo-europeană care în secolul IV î.H. au ajuns și pe teritoriul Transilvaniei (atunci Dacia). Nu există izvoare literare care să ateste prezenta celților pe teritoriul Transilvaniei, însă datorită descoperirilor arheologice, experții pot reconstitui istoria celților de pe teritoriul României și cum au ajuns ei aici. Irlandezilor le place să petreacă, așa că festivalul va începe din data de 15 martie, atunci cand va avea loc Bălul dedicat Sfanțului Patrick, la hotelul JW Marriot, incepand cu ora 19.00
Ducu Bertzi, despre legătura dintre celți și români. Descoperirile arheologice contrazic izvoarele istorice by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64761_a_66086]
-
în bărbați, stăpânii - în sclavi, iar sclavii în stăpâni. Denumirea precreștină a solstițiului de iarnă, „Yule”, provine din termenul „Hjol” semnificând „roată” - roata anului care se află în punctul cel mai de jos, în străvechile mitologii nordice. Druizii, preoții vechilor celți, obișnuiau să sărbătorească solstițiul de iarnă tăind o bucată de vâsc care creștea pe un stejar și oferindu-l ca o binecuvântare. Stejarii erau considerați arbori sacri, iar vâscul care îi parazita era un simbol al vieții în întunecatele luni
Agenda2004-52-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/283213_a_284542]
-
la o nouă viață. Se spune că zeița germană a primăverii, Ostara, primea ofrande de ouă tocmai datorită acestor semnificații ale acestora. O dată cu trecerea timpului, rolul de ofrandă s-a pierdut, ele fiind dăruite mai mult în semn de prietenie. Celții și germanii vedeau în ou o imagine pentru natura care se trezea din somnul de iarnă, înviorată de primele raze calde ale soarelui. La creștini, oul a devenit un simbol pentru înviere. Tradiția cerea ca timp de 40 de zile
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
la Dunăre, ocazie cu care sunt atestați în scrierile vremii pentru prima dată geții de la nord de fluviu și, evident, este evocat - de acum celebrul - episod cu Lysimach și conducătorul trac Dromichaites). De asemenea, autorul face referire și la prezența celților la Dunărea de Jos (sunt trecute în revistă toponimele de sorginte celtică din această regiune) și a bastarnilor. Dacă în debutul primei părți autorul se referă exclusiv la problematica geților de la sud de Dunăre, în partea a doua se face
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
în orice direcție, părând a fi menită mai ales îmbogățirii cunoașterii prin... răsfoire. Ilustrațiile sunt admirabile, vorbim de un fel de album pe hârtie bună, oferind comentarii succinte și clare asupra celor mai cunoscute simboluri, fie ele din civilizația Egiptului, celților sau mayașilor, din creștinism, taoism sau budism (nu în ultimul rând, mandala, sexualitatea sacră, Tarotul). Fie că provin din natură, din ritualuri sau artă, simbolurile sunt una din punțile unificatoare ale culturilor, fiindcă nu de puține ori putem face comparații
Cărți la Editura ART by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3991_a_5316]
-
medie și cu părul lung și des, au stat la originea apariției Ciobănescului Rusesc de Sud, cea mai apropiată rudă a Mioriticului românesc. Asemănări se regăsesc și cu Irish Wolfhoundul, răspândirea acestui tip sprijinindu-se pe argumentul istoric al migrației celților, care s-au întins din Rusia, prin regiunea balcanică, până în depărtata Irlandă. Carpatinii au și ei un „verișor“ prin vecini: Ciobănescul de Sarplanina. Recunoscută de FCI încă din 1939, Ciobănescul de Iliria, ulterior de Sarplanina (muntele Shara) - rasa a rămas
Agenda2003-23-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281107_a_282436]
-
măsluire. O temă ce poate fi lesne supusă deformărilor ridicole este fenomenul druid, iar Jean-Louis Brunaux, istoric care a coordonat cîteva șantiere arheologice în Franța (siturile de la Gournay-sur-Aronde, Saint-Maur, Chaussee-Tirancourt și Montmartin), cercetător axat cu precădere pe civilizația galilor și celților, s-a decis să pună ordine în stufărișul temei. Urmarea este scrierea unei cărți erudite în care lumea druizilor este scrutată cu acribie de filatelist împătimit. Ceea ce îl irită cu precădere pe autor e tocmai măsluirea imaginii druizilor din rațiuni
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
sau Avebury, sacerdoți oficiind atroce sacrificii de vieți omenești, magicieni folosind vîscul ca plantă cu virtuți terapeutice, auguri ghicind viitorul în virtutea unor tehnici de divinație a căror rețete n-o știau decît ei, asceți prvilegiați care conduceau din umbră comunitățile celților din Nordul Europei, înțelepți îmbrăcăți în veșminte albe împodobite cu filactere de aur, gînditori care își transmiteau doctrina exclusiv oral (scrisul fiind interzis în casta lor), într-un cuvînt niște zgripțuroi misterioși manipulînd tainele și vrăjind mințile plebei, dar niște
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
lor într-un volum, a constat stufoșenia fără fir călăuzitor a întregului. Și atunci, spre a atenua zigzagurile unui demers care, pe cît de competent e sub unghiul informației, (Brunaux este un specialsit de prim rang în materie de gali, celți și druizi) pe atît de redundant e pe alocuri (aceleași episoade revine de mai multe ori în carte), autorul a așezat volumul sub zodia unei cercetări detaliate, desfășurată în mai multe direcții, de unde și verdictul de anchetă de tip polițist
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
medie și cu părul lung și des, au stat la originea apariției Ciobănescului Rusesc de Sud, cea mai apropiată rudă a Mioriticului românesc. Asemănări se regăsesc și cu Irish Wolfhoundul, răspândirea acestui tip sprijinindu-se pe argumentul istoric al migrației celților, care s-au întins din Rusia, prin regiunea balcanică, până în depărtata Irlandă. Carpatinii au și ei un „verișor” prin vecini: Ciobănescul de Sarplanina. Recunoscută de FCI încă din 1939, Ciobănescul de Iliria, ulterior de Sarplanina (muntele Shara) - rasa a rămas
Agenda2006-33-06-01-senzatonal 3 () [Corola-journal/Journalistic/285130_a_286459]
-
din panoplia împotriva duhurilor necurate), folosirea plantelor psihoactive precum cânepă sau “ciupercă cu buburuze”, ori Amanita Muscăria, comunicarea cu spiritele străbunilor și a animalelor, etc. Mircea Eliade în De la Zamolxis la Gingis Han, găsește corespondențe foarte strânse între traci, geți, celți, druizi și totuși scrie: “...nemurirea spiritului, fericirea eternă a lumii primordiale, credința că moartea este o poartă de trecere către o altă dimensiune a existenței, puterea nemărginita a lui Dumnezeu, sunt mai vechi în conștiința geto-dacilor, decât la celți”. Dar
Care este legătura dintre shamani și daci () [Corola-journal/Journalistic/65328_a_66653]
-
geți, celți, druizi și totuși scrie: “...nemurirea spiritului, fericirea eternă a lumii primordiale, credința că moartea este o poartă de trecere către o altă dimensiune a existenței, puterea nemărginita a lui Dumnezeu, sunt mai vechi în conștiința geto-dacilor, decât la celți”. Dar, ca să rămânem în temă și pentru că vorbeam de spiritele animalelor și plantelor sacre, să amintim despre Lupul Dacic, Cerbul Vânător, Omul Matrgună. Astăzi, rămășițele satului românesc mai păstrează raportarea la magic, prin cele două vrăjitoare, întâlnite în orice spațiu
Care este legătura dintre shamani și daci () [Corola-journal/Journalistic/65328_a_66653]
-
doctrină complexă în ceea ce privește nemurirea, având o morală și o viziune generală aparte despre lume. Având o mitologie bogată, practicau rituri și ritualuri funerare adecvate. Ei considerau că moartea nu este decât o strămutare temporară și că viața continuă prin intermediul reîncarnărilor. Celții credeau, la fel ca galii, în reîncarnare. Ei considerau că din fiecare viață trăită de un om se învață câte ceva, iar în urma unei succesiuni de vieți, sufletul atinge cunoașterea supremă și se întoarce la divinitate. În timpul morții, sufletele iși petrec
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
câte ceva, iar în urma unei succesiuni de vieți, sufletul atinge cunoașterea supremă și se întoarce la divinitate. În timpul morții, sufletele iși petrec timpul aprofundând lecțiile învățate în propriile lor vieți și așteaptă o următoare viață în care să învețe lucruri noi. Celții aveau chiar o zi de sărbătoare în care comemorau morții. Ea avea loc la data de 1 noiembrie, prima zi a anului celtic și îi era dedicată lui Samhain, zeul morților. Se credea că, în acea zi, sufletele celor morți
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
zeii altor mitologii nu erau nemuritori, ci își câștigau această atribuție mâncând merele fermecate ale Idunnei. Aceste mere le ofereau tinerețe veșnică, dar nu îi făceau invincibili. Lumea morților nu era unitară pentru nordici așa cum era la daci sau la celți. Exista un tărâm în ceruri, un loc edenic pentru cei care mureau vitejește în lupte, de aceea nordicii urmăreau să aibă o moarte eroică. Acest loc se numea Valhalla, iar morții erau escortați până aici de walkirii. Un alt tărâm
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
de ce medicul a devenit un veritabil etnograf ce a strîns o bogată documentație despre leacurile folclorice găsite `n sate. Convingerea care îi însuflețea cercetarea nu era străină de rădăcinile franceze, căci Laugier era încredințat că românii sunt descendenții direcți ai celților, ba mai mult că, în mijlocul românilor, oltenii reprezintă nucleul superior al celto-dacilor latinizați, un neam privilegiat sub unghiul virtuților religioase. Prin urmare, a-i pune efortul doar pe seama unui interes antropologic în virtutea căruia medicul aduna vestigii de mentalitate tribală este
În mintea babelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2766_a_4091]
-
de testare necontenită a validității enunțurilor lui G. Călinescu și, nu rareori, de corectare sau demontare a speculațiilor sale. Obiecțiile fiind formulate într-un stil sec, cu atât mai savuros. După un citat din ,divinul critic" focalizat pe celtismul nostru (,Celții s-au revărsat acum două milenii și ceva în aceste părți aducând o civilizație nu total străină. Teoria că geții ar fi goți e dezmințită de fețele noastre. Celtismul nostru e dimpotrivă confirmat..."), vine imediat amenda critică, de un fin
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
mod fatal nouă și proaspătă. Camilo José Cela O povestire în stil vechi "...îmi umpleau memoria, care păstrează urma pașilor fericiți și nefericiți..." (Unamuno) Întîmplarea asta ciudată mi-a povestit-o, în urmă cu foarte mulți ani, un bătrîn povestaș celt din Cornwall, cu barbă lungă, grai pitoresc, veșminte fistichii și o privire luminoasă ca sufletul unui pescar, care i-a fost bunicului meu slujitor credincios multă, foarte multă vreme, și a avut grijă de mine, fără să mă piardă o
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
trei fiice ale sale, Gonorill, Ragan și Cordella (1594), posibila sursă de inspirație pentru Shakespeare și al său Rege Lear. Numele de Lear, sau Leir, nu este neobișnuit în arealul celtic. În irlandeză Lir, în galeză Llyr, el ilustra la celți zeul apelor și al furtunii, protectorul navigației, atribute subliniate de un hidronim ca Loire, cel mai mare râu al Galiei, al cărui afluent Dive, intră în aceeași familie cu vechile toponime celtice Deva, Devona, Devonshire, care au ca etimon celt
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
celți zeul apelor și al furtunii, protectorul navigației, atribute subliniate de un hidronim ca Loire, cel mai mare râu al Galiei, al cărui afluent Dive, intră în aceeași familie cu vechile toponime celtice Deva, Devona, Devonshire, care au ca etimon celt. deva, ’apă sacră’, familia lexicală incluzând și pe modernul divine. Toată această veche sacralitate a apelor curgătoare, considerate în arealul celtic ca fiice ale zeului Lear, s-a transmis și la dacoromâni, unde întâlnim hidronime explicabile prin aport celtic, ca
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
această veche sacralitate a apelor curgătoare, considerate în arealul celtic ca fiice ale zeului Lear, s-a transmis și la dacoromâni, unde întâlnim hidronime explicabile prin aport celtic, ca: Timiș - Thames, crac (dial. Banat, ‘pârâu’) - creek, etc. Erou-zeu civilizator al celților, Lair/ Llyr a avut și un fiu, pe Manannan Mac Lair, zeu apolinic considerat unul dintre primii regi legendari ai Ulster-ului și erou în saga medievală irlandeză intitulată Călătoria lui Bran fiul lui Febal. Dar ce legătură ar putea
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
fiu, pe Manannan Mac Lair, zeu apolinic considerat unul dintre primii regi legendari ai Ulster-ului și erou în saga medievală irlandeză intitulată Călătoria lui Bran fiul lui Febal. Dar ce legătură ar putea fi între un rege/ zeu al celților și Ler împărat din folclorul românesc? Paleoetnologia aduce câteva clarificări. Spre sfârșitul secolului al V-lea î.d.Ch, în timpul marii migrații celtice, triburile tauriscilor s-au stabilit în nord-vestul viitoarei Dacii (să nu uităm, colindele cu Ler împărat au
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
densitate mai mare în Transilvania). Aceste triburi celtice au adus în arealul Daciei intracarpatice climaxul agrar recunoscut de arheologi: plugul cu brăzdar de fier, coasa, morile circulare de măcinat cereale, roata olarului cu turație rapidă etc. Creatorii culturii La Tène, celții au influențat nu doar agricultura geto-dacilor, ci, foarte probabil, și riturile legate de ciclul anului agrar, cu precădere a capului anului, când se făceau urările de belșug (colindele) pentru noul an agrar. De aici, poate, și unitatea obiceiurilor de Crăciun
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
tot acest sincronism cultic sunt și două informații despre ler din chestionarele lui Densușianu, care îl indică pe împăratul Ler ca, nota bene!, întemeietorul colindelor: „Leru se zice că a fost un împărat de la care au și început colindele”. Coabitarea celților cu tracii nord și sud dunăreni este atestată de numeroase izvoare antice. Probus amintește chiar de un rege celt pe nume Boreas (Boream, regem Celtarum), domnind el prin miticul lanț muntos Rhipae, munți pe care Densușianu i-a echivalat cu
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
Ler ca, nota bene!, întemeietorul colindelor: „Leru se zice că a fost un împărat de la care au și început colindele”. Coabitarea celților cu tracii nord și sud dunăreni este atestată de numeroase izvoare antice. Probus amintește chiar de un rege celt pe nume Boreas (Boream, regem Celtarum), domnind el prin miticul lanț muntos Rhipae, munți pe care Densușianu i-a echivalat cu Carpații. Așezarea celților în Transilvania (cca. 280 î.d.Ch) coincide cu migrația triburilor scordiscilor (tot de neam celtic
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]