626 matches
-
erau Îmbrăcați mult mai elegant decât cei de la orice astfel de eveniment din New York. Femeile erau mai Înalte, mai slabe, mai lucrate și purtau ținute scumpe pe care, cu siguranță, Kitty nu și le-ar fi putut permite. Parcă era Cenușăreasa Înainte de bal, dar În viața reală nu e loc pentru povești. Așa că se Întoarse la rulotă, ca să-i ajute pe Charlie și pe Desert Rose să aranjeze spațiul. Măcar atât putea să facă. Oricum, nu avea nici o cameră de hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dădea toată silința să ajute, dar nu era prea pricepută la aranjarea lucrărilor de artă, știa asta. „Ai putea, te rog, să faci asta?“ sau „Ai putea, te rog, să faci ailaltă?“ striga el fără Întrerupere. Ca maștera din povestea Cenușăresei, Charlie era enervat că ea nu făcea mai multă treabă, dar nu-i putea spune nimic, pentru că nu era angajata lui. Așa că Îi șopti lui Desert Rose, care se afla destul de aproape de Kitty Încât aceasta să audă: — Convinge-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
supărată. Era ceva distractiv. Nu era ca la New York. Nu mai era viața ei, cea pe care o știa de atât de mult timp. Pe aceea o părăsise și Începuse alta nouă. În sufletul ei nu mai sălășluia amărăciunea. Această Cenușăreasă era mai degrabă uimită și veselă decât tristă. Apoi lucrurile luară brusc o turnură mai plăcută, când zâna ei cea bună apăru și-i aduse hainele de bal. Această zână era una de culoare. Diane Keith Își amintise că aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nici unul nu Îi trezise nici o emoție. Tot Împărțind fluturași, Își aminti de o scenă din ultimul film al lui Fellini, Glasul lunii. Eroul, un poet, un visător semiboschetar, sărac lipit, ajunge Într-un club de noapte imens căutând-o pe Cenușăreasă. Încăperea e plină de sute de tinere femei superbe, voluptuoase, perfecte și aproape dezbrăcate, care Îl Înconjoară ca o armată de Circe. Cu un pantof de sticlă de-al Cenușăresei Într-o mână, poetul le pune pe toate tinerele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ajunge Într-un club de noapte imens căutând-o pe Cenușăreasă. Încăperea e plină de sute de tinere femei superbe, voluptuoase, perfecte și aproape dezbrăcate, care Îl Înconjoară ca o armată de Circe. Cu un pantof de sticlă de-al Cenușăresei Într-o mână, poetul le pune pe toate tinerele să-l probeze. Spre uimirea sa, pantoful li se potrivește tuturor! Visul oricărui bărbat! Dar pe el nu-l atrage nici una dintre ele și părăsește singur clubul. Kitty văzuse filmul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
un an și câteva luni, de necrezut. Amorul propriu, motorul paranoiei, este în stare să nege complet realitatea, să inventeze un teatru de păpuși în care el însuși e mereu prințul care vine cu condurul de argint și-n care Cenușăreasa îl așteaptă mereu, pregetând să trăiască cu argatul de la grajd, mai murdar, ce-i drept, dar mai sigur. Aici ajunsesem cu the continuing story. Vrei să știi acum (și cu câtă atenție fața ta bizară, mongolă, cu părul umed, se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
țăran și-o țărancă din Cipru, el cu fustanelă și fes, ea cu ilic și nu știu ce în păr, kitsch mizerabil, din cele care zac și prin artizanatele noastre. Se asculta într-o tăcere religioasă Nat King Cole. Iat-o pe Cenușăreasa mea, pe femeia visurilor mele, cu care vroiam să mă căpătuiesc, uite-o trăncănind despre kentane, uite-o vorbind despre cargouri, uite-o obsedată dacă Mărăști se întoarce pe zece sau pe cincisprezece. Uite-o extaziindu-se de un jeg
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mereu se aflau pe tejghea cinci-șase jucării care țopăiau, săreau, băteau toba, mașinuțe care înaintau prin frecare, rachete care scoteau scântei din coadă. Mama îmi cumpăra de obicei jocuri ieftine, ca acela în care trebuia să reconstitui scene din Albă-ca-zăpada, Cenușăreasa, Crăiasa zăpezilor, îmbinînd bucățele de carton de forme ciudate. Mă plictiseam repede de ele pentru ,că învățasem să refac dreptunghiurile acelea și pe dos, fără să mai țin seama de desene, doar după formele cartonașelor, îmi mai lua și cartonașe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
organizat un astfel de program în urmă cu câțiva ani. Dar consider că am reușit să facem publicul să se simtă bine și să primească un act cultural cu adevărat de calitate. Eram obișnuiți să privim cultura ca pe o Cenușăreasă, în prezența căreia părea aproape obscen să vorbim de fonduri, și mai ales de lipsa lor. Sibiul schimbă mentalități? În ce fel poate fi influențată economia unei zone, grație unui proiect cultural? Sibiul este un exemplu fericit. Am dovedit că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
miere sau prăjiturile cu ciocolată. Ca să nu strâmbăm din nas, ci să închidem ochii de plăcere. Și să nu ne săturăm niciodată. Dacă ar fi să facem un „best of“ al tuturor basmelor, Perrault ar prinde cu siguranță top tențul. Cenușăreasa, Frumoasa din pădurea adormită, Motanul încălțat sau Scufița roșie. Repertoriu clasic de povești spuse la culcare unor prichindei care ajung să știe textul pe de rost și care se pierd în vise cu zâmbetul pe buze după multțașteptatul „șițau trăit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
degrabă matern, arătînd spre fotoliu, dar, observîndu-l pe Mihai rămas tot lîngă bibliotecă, se neliniștește: Ce-i cu tine?! Poftim?! A, nimic, surîde acesta, sprijinindu-se de spătarul balansoarului. Te admiram. Ai în gesturi ceva de prințesă, dar și de Cenușăreasă în același timp. Zîmbetul abia înflorit îngheață pe obrazul Lilianei, iar mîinile ei, tremurînd scurt, nervos, lasă farfurioara și ceașca să cadă pe masă cu zgomot. Într-o singură clipă, Mihai ajunge lîngă ea și-i prinde brațele, obligînd-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cu plăcere. Ochii lui urmăresc mîinile calme în aparență ale femeii. Ghicește nervozitatea degetelor și așteaptă. Liliana își pune ochelarii, schimbă o privire lungă cu el și saltă ușor din umeri. Ai avut dreptate... Port, cred, în mine ceva de cenușăreasă. Pentru că am fost, într-adevăr, cenușăreasă. Un tată vitreg, sever și o mamă, deși bună, mai rea decît una vitregă. Nu mi-a lipsit nimic toată copilăria. Nimic, afară de copilărie. Ca de altfel și-n vremea căsătoriei; nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
calme în aparență ale femeii. Ghicește nervozitatea degetelor și așteaptă. Liliana își pune ochelarii, schimbă o privire lungă cu el și saltă ușor din umeri. Ai avut dreptate... Port, cred, în mine ceva de cenușăreasă. Pentru că am fost, într-adevăr, cenușăreasă. Un tată vitreg, sever și o mamă, deși bună, mai rea decît una vitregă. Nu mi-a lipsit nimic toată copilăria. Nimic, afară de copilărie. Ca de altfel și-n vremea căsătoriei; nu mi-a lipsit decît... esența! adaugă ea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și în ambianța familială. Liliana se oprește, vrînd parcă să-și tragă răsuflarea. Vezi, Mihai, continuă ea după clipe lungi de liniște, eu am avut o căsnicie foarte fericită. La prima vedere. Venind dintr-o copilărie și-o adolescență de cenușăreasă, m-am trezit doamnă, în înțelesul familial al cuvîntului. Iar soțul meu, pentru mine, nu era nici cîrpă, cum s-a exprimat prietena mea despre voi, și nici muiere, cum se zice despre alții. Era "domn". S-a inițiat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
oprindu-se în ușa bucătăriei. O poți face într-un singur fel, îi oferă Liliana un scaun și se întoarce la aragaz, preocupată de mîncare. N-ar trebui să te las aici! Iar o să-mi spui că am ceva de cenușăreasă în gesturi. Se uită la Mihai. Obrazul ei e plin de zîmbet. Dincolo de ochelari, ochii îi sînt vii. Mă simt așa fain știind că-s urmărită cum încălzesc mîncarea!... Cred că-i unul din momentele de mare satisfacție pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Mihai. Crezi că detașarea mea la combinat și șederea aici, la etaj, ți-ar fi dat puterea de care ai nevoie? Poate da, poate nu. Dar sigur ar fi mărit numărul punților de legătură. N-aș mai fi fost doar cenușăreasa de nicăieri, înșelată în tot ce are mai de preț, pe care o mai lega de trecut numai amintirea unei stări de sentiment redeșteptată de acordurile beethoveniene. Vara, eu nu eram dusă la bunici. Mă trimiteau în tabere. Despre străbuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
viziunea largă ce-și va face-o despre producția industrială a altor unități. Dar cum va influența realizarea filtrelor fine?!... Și, extrapolînd, ea era cea mai în temă pentru așa ceva? Dar acest în temă nu înseamnă deja competență?! Competența marea cenușăreasă... De fapt, alții dictează cine are voie să plece, mai ales în Vest... Cînd merge să se spele pe mîini și pe obraz, imediat ce-și vede ochii în oglinda de deasupra chiuvetei, Mihai începe să rîdă, privind cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
murdari. — Vrei să vii să iei masa cu noi? o Întrebă cu un aer suveran, semănînd cu regina Angliei și cu Greta Garbo. Hai să mîncăm la Acvarium. Nu știi, nu cred că pot, răspunse suedeza cu un aer de Cenușăreasă și de stenodactilografă. Susan semnă documentul cu un zîmbet. În timp ce Juan Lucas, cu paharul În mînă, se freca după cap complet Încurcat și ridicol și se gîndea că cel mai bine ar fi fost s-o lase pe fată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de farduri până la deschideri de magazine - și Lisa și Mercedes le împărțeau nemiloase între ele. Lisa, în calitate de editor, avea prioritate. Dar Mercedes, ca editor pe frumusețe și modă, avea și ea dreptul să meargă la câteva. Ashling, un fel de Cenușăreasa, rămânea acasă să țină revista pe picioare, iar Trix avea oricum un rang prea mic ca să aibă vreo șansă să meargă. — Ce se întâmplă la un astfel de eveniment? o întrebă Trix pe Lisa. — Stai acolo cu câțiva jurnaliști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu cere închinare și înjosire, ci luptă și inimă dîrză! Până azi ne-a fost rușine de ura din sufletul nostru, deși e soră bună cu iubirea... Până azi am ascuns-o și am înăbușit-o ca pe o biată cenușăreasă sau ca pe o rămășiță animalică!... De azi încolo va trebui să-i dăm locul de cinste în viața omenească, fiindcă oamenii nu mai vreau să moară, ci să trăiască și să lupte... Când mori luptând, moartea e răscumpărată, și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
veți avea reprezentare politică. Sintetizez: a) Starea de fapt în PNL este aceea că, în general femeile conduc via alcov ca neveste sau ca amante. Aplauzele înseamnă acord; b) Organizațiile de femei ale PNL sunt bantustane, modelul mamă vitregă a Cenușăresei: selectați meiul răsturnat în neghină, dar un aveți ce căuta la balul puterii; c) Bărbaților le trebuie companioane femei: două, bine dezbinate; d) Dacă femeile vor, ele pot umple parlamentul, dar el emigrează (probabil nu așa cum au emigrat femeile care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
posibilele alianțe ale celor bogați și cu titluri nobiliare, cu Sebastian lângă mine în costumul lui din in, având câte o sticlă de șampanie în fiecare mână, mă simțeam de parcă încercam să fiu altcineva pentru o seară- un fel de Cenușăreasa. Ar fi trebuit să-l fac pe Sebastian să-mi spună mai multe despre familia Fine și anturajul lor, dar mă simțeam de parcă eram în vacanță pentru o noapte. Nu voiam să mă gândesc la Bill sau la ce îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
câteva seri în urmă, Charles a cerut două sticle fără ca măcar să se gândească. Nu, una fusese șampanie roz, deoarece era preferata Belindei. Aceea era treizeci și cinci de lire. Știam deoarece mă uitasem peste lista cu vinuri. Nu mă mai simțeam ca Cenușăreasa, ci mai degrabă ca un antropolog pe teren. I-am spus lui Simon ceva despre asta. Se simți jenat. —E ceva de la sine înțeles, mi-a spus el cu regret. Cel puțin pentru o parte dintre noi. Sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nu este nici bine, nici rău. Ci pur și simplu. Poveștile ne ajută să trăim mai intens „Bunica mi-a spus unele dintre cele mai frumoase și mai neauzite povești. Avea un fel minunat de a înflori basmele. După ea, Cenușăreasa nu a mai ajuns la balul prințului pentru că trebuia să aleagă o grămadă de fasole mung, fasole roșie și boabe de soia. Albă ca Zăpada a ieșit de mai multe ori în oraș cu prințul ei înainte să se căsătorească
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
într-o plasă tot mai strânsă, mai sufocantă până considera că omul este neutralizat și, cu precauție, apelând la superlative și hiperbole i se putea vorbi pe față de exemplarul femeii rarisime, de-o mare frumusețe sufletească, o adevărată zână bună, cenușăreasă a întâmplării ce aștepta să fie descoperită de împăratul ei. Și dacă se întâmpla ca și de data asta merituoasa să dea greș, atunci, gata, Sidonia își ridica de pe umerii ei brațele protectoare și exclama: Măi, fată, am făcut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]