949 matches
-
secunde. Cuvintele oarbe, lipsite de sens ale preotului erau tot ce ne despărțea de cumplita tăcere. Am contemplat coșciugul stropit de noroi. Mi-am imaginat-o Întinsă Înăuntru și nu mi-am dat seama că plîngeam pînă cînd necunoscuta În cenușiu nu se apropie de mine și-mi oferi o floare din buchetul ei. Am rămas acolo pînă cînd grupul s-a risipit și, la un semn al preotului, groparii s-au pregătit să-și facă treaba la lumina felinarelor. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
jucărie al copilului gazdei pare mai adevărat (Închipuirea mea Îl face să salte peste ape și gropi); culorile covorului nu mai sunt șterse ci vii; perdelele, foste cândva albe, nu-mi mai par Înnegrite de fumul țigărilor ci asortate, prin cenușiul lor discret, la restul culorilor din Încăpere. Chiar aerul care pătrunde prin fereastra deschisă pare mai puțin poluat, iar din stradă nu se aud ambreajele autobuzelor, ci pornirile line ale unor limuzine care mai fac un ultim tur pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai mult decât era necesar și am uitat imediat cât de nesuferită Îmi era această vizită. —Bună, mamă. Arăți excelent. Și așa era. Aveam același păr lung, des și imposibil de controlat, dar al ei căpătase o nuanță frumoasă de cenușiu și pur și simplu strălucea, căzându-i pe spate, pieptănat cu o cărare exact la mijloc așa cum fusese mereu de când era adolescentă. Era Înaltă și slabă la modul delicat, genul de femeie a cărei expresie hotărâtă e singurul indiciu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. 47 ÎNFIORĂRI LIRICE Te chem să vii, Deschide iute poarta, O infidelă te invită. Aici ne despărțim și visul
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
bombar damentele ultimului război, azi refăcute complet, mă simt străină... noile construcții au șters definitiv farmecul locu rilor de altădată. La Stuttgart, în tinerețe, am luat lecții de pictură cu Friedländer, iar la Berlin, cu Baumeister. Eu văd Germania în cenușiu și albastru. Poate pentru că nemții sunt distanți, dar trebuie să admit că muzica și filozofia sunt la ele acasă numai acolo. Ce diferență față de Spania, cu cântecele și dansurile ei pline de pasiune, cu năzdrăvăniile arhitecturale ale lui Gaudí, cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de cunoștințe, însetată de artă. Ioana vorbea cu ochii în lacrimi. Ascultând-o, retră iam sfâșiată încrâncenarea cu care de atâția ani ne zbăteam să ieșim din cenușiu. — Am mers să văd închisorile comuniste, unde au murit atâția martiri, se întunecă Ioana. Când te duci la 116 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE război, măcar știi pentru ce te duci, pentru ce mori. Aici oamenii au murit pentru
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
pentru comandantul Angelo. Alexandru constată, deodată, că Înserarea schimbă culorile bătăliei. Cerul se Înseninase, iar apusul soarelui devenise un spectacol de culori În degradé, care porneau de la roșu și scădeau În intensitate, trecând prin violet și stingându-se Într-un cenușiu care cobora spre negru ca un tăciune din care focul dispărea, lăsând locul infintei tăceri a nopții. Zgomotele scăzură și ele În intensitate. Cei opt Apărători care păzeau carul În care se afla Oană readuseră săbiile În teci. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era Mika-Le. Știa! .. . Dar ce fel? . . . Erau acolo două victime - Lenora și Elena - și durerile lor nu erau deloc împreunate - nu erau una și aceeași. Mini privi iar pe Lenora. După primul moment de satisfacție, se turburase din nou. Ceva cenușiu i se așternuse pe față, ca și cum o sită i-ar fi cernut cenușă pe subt piele. Se săltase pe canapea, sprijinindu-se așa de tare pe un braț, cu toată greutatea trupului nevolnic, că îi simțeai brațul parcă scârțâind. Era
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
creatură răufăcătoare Mika-Le se așezau bine. In lumina care străbătea treptat rândurile aliniate ale stâlpilor, cenușiu-palizi cu puțina strălucire a nisipului, vestibulul neisprăvit, lăsat abia din mistrie, avea o înfățișare de fragment rătăcit dintr-un templu egiptean, și tot așa cenușiul mai adânc spre mijloc, apoi umbra 30 nesigură a fundului, care-1 prelungea exagerat spre aule inexistente. Pe jos același mozaic nisipos, abia pregătit, neșlefuit, netezit numai, semăna a un pustiu lespezit și în care îți puteai închipui că pasul s-
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
recomandat să vii în fața elevilor cu amănunte din viața ta, să faci politică, să spui bancuri, el, ca scriitor, nu se sfiiește să ni se descopere copil, om real - adevărat, cu intimitățile, cu bucuriile și dramele sale, cu, uneori, anonimatul, cenușiul, uzura inexorabilă în care întrupați suntem. Educatorul care se prea ia în serios, model de neatins, ar face bine să știe că, în acest caz, pentru copil el nu este cevacineva, ci doar reprezintă ceva, este adică un prezent deja
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
face dansatoarea suedeză, care dorește să fie ridicată pe spinarea animalului. În cele din urmă, animalele se pun în mișcare în șir indian, legănându-se în iarba înaltă până la coapse. Atmosfera de intrigă, secrete cumplite și calcule nesigure, plonjează peste cenușiul elefanților, ca un câmp static, o aură tensionantă, degete încordate pe trăgaci gata să tragă, o chimie ciudată a creierului, virtualității paranoide, care pe animale le fac nervoase și temătoare. Îngrijitorii își împing călcâiele în dosul urechilor mari și sensibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
meu domol E prilej de litanie nesfârșită, Genune părăsită, melancolie profundă A trecutului meu! O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Un cer cenușiu, Posomorât de griji, Plutește indiferent Deasupra capului meu. Sub cenușiul nepăsător, O ciocârlie Zboară încolo și-ncoace. O ființă care se plictisește, Un suflet obosit în susurul ploii Își plânge trecutul. Te chem să vii, Deschide iute poarta, O infidelă te invită. Aici ne despărțim și visul meu ia sfârșit
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
bombar damentele ultimului război, azi refăcute complet, mă simt străină... noile construcții au șters definitiv farmecul locu rilor de altădată. La Stuttgart, în tinerețe, am luat lecții de pictură cu Friedländer, iar la Berlin, cu Baumeister. Eu văd Germania în cenușiu și albastru. Poate pentru că nemții sunt distanți, dar trebuie să admit că muzica și filozofia sunt la ele acasă numai acolo. Ce diferență față de Spania, cu cântecele și dansurile ei pline de pasiune, cu năzdrăvăniile arhitecturale ale lui Gaudí, cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de fericire. În jurul meu se strânsese România de altădată, bună, fierbinte, familiară, avidă de cunoștințe, însetată de artă. Ioana vorbea cu ochii în lacrimi. Ascultând-o, retră iam sfâșiată încrâncenarea cu care de atâția ani ne zbăteam să ieșim din cenușiu. — Am mers să văd închisorile comuniste, unde au murit atâția martiri, se întunecă Ioana. Când te duci la război, măcar știi pentru ce te duci, pentru ce mori. Aici oamenii au murit pentru nimic. Pentru capriciile unor tirani înfiorători. I-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
florile albastre, se topesc și visele-ntr-o doară, vin spre noi, prea crudele năpaste. Și mă dori lumină de uitare, și te pierd cărunt de prea târziu. Cad pe mine munți de-nfrigurare și m afund sub măști de cenușiu. Doar un fulger și o lumînare, la trecutul meu, se aprind și cad, ca un râncezit de noapte, care fără vise n cercuri clipe ard. Se transformă Blândele Fecioare, căutând în mine-un vrăjitor. Se transformă-n neagră sărutare, de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Poem fără nume Pământul a primit în dar, Din lacrimile dimineții, Din dragostea fără hotar, Nemărginirea frumuseții. Un chihlimbar de răsărit, Parfum rătăcitor de floare Pierzându-se în asfințit, Mister al spumelor de mare. Un suflet risipit în nori, în cenușiul din furtună, Răscumpărat de mii de flori Când stele-n suflet se adună. Un diamant scânteietor Brăzdat de umbră și lumină, Răzbate-n timp, nemuritor, în dans sălbatic de hermină. Izvor cu unde de cristalE liniștea dintre furtuni. E valul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
FOȘNET PUTRED Cine vrea så tråiascå pentru totdeauna? Întrebå EL a neråspuns Toamnå Moarte în culori amintind de viațå Frig, dar nu cel ce-ți face carnea så tremure mai de grabå înfrigurare cenușiu ascuns subînțeles întrevåzut în sine machiat doar pentru o sårbåtoare Soarele este blestemul omului îl scoate din întuneric și-l aratå sieși Frunzå împodobind coroana timpului și pe urma doar foșnet putred
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1594]
-
de înger și suflete de nea, când o să vă răsplătesc pentru mireasma primăverilor târzii pe care ați revărsat o în sufletul meu? Prin voi am mai trăit o viață... Mâinile voastre calde mi-au încălzit obrajii și mi-au șters cenușiul vieții... Am cântat și am râs alături de voi... Și m-am jucat cu sufletele voastre până la epuizare... Vreau înapoi acei copii care mă ascultau cu sufletul la gură când le citeam povești... Voi cei de la început... mereu o să mă căutați
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o observasem. La ea stătea așezat un tip Îmbrăcat În negru, cu părul lung prins Într-o coadă la spate. L-am privit atent În lumina slabă. Avea puțină barbă și ochii lui albaștri băteau Într-o nuanță bizară de cenușiu. Îmi dădeau senzația că mă uitam la un film alb-negru. Un zâmbet blând Îi lumină chipul și privirea mi s-a oprit asupra buzelor lui neobișnuit de roșii, de parcă ar fi folosit ruj. Nu pot să spun că arăta absolut
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pragul cinetic. Așa crezuse, cândva, și Marcu Vancea? Că nu se va întâmpla nimic, oricât de mari ar fi primejdiile, oricât s-ar înteți mizeria și ura și spaimele. Minciuna obeză, nerușinată, nesătulă, domnind, suverană. Înfometați și spioni și santinele, cenușiul apatiei fără speranță? In această somnolență disperată, se poate întâmpla orice oricui, așa spunea cândva Irina. Nimeni nu scapă de lenta otrăvire și nimeni nu scapă de hazardul lovind pe cine nu te aștepți. Revedea felina lungă și subțire, auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ființă a zilei, așa fusese. Noaptea nu exista, o mlaștină vicleană, fără contur. Înnămolire barbară, preistorică. Instantaneu, o uita, ziua o și anulase, readucând energia, reflexele... oare când, când oare s-a schimbat zodia, egalizând totul, când s-a statornicit cenușiul sleit și orb? Sufocare, larvă care nu poate ieși la țărm... se dislocaseră toate și lunecaseră în hău și se pierduseră în cerul gros, fără cer, al pustiului. Încă mai purta, pe ultimele trepte ce urcau dinspre tunelul de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
telefonică. Purta un sacou de velur violet, îmi amintesc, cu o batistă de mătase multicoloră care îi țâșnea din buzunarul de la piept, din stânga. Batistuța era ca o floare tropicală rară, o inflorescență care îți atrăgea imediat atenția în mediul maroniu, cenușiu al încăperii cu pereții acoperiți cu cărți. Restul detaliilor vestimentare îmi scapă acum, dar nu mă interesa atât îmbrăcămintea lui, cât să-i cercetez chipul larg și fălcos, ochii neobișnuit de rotunzi, puțin bulbucați, și configurația curioasă a dinților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cred că ar avea vreun rost. Iau o gură mare de coniac și încerc un surâs. Știi ceva? Cred că am să mă întorc acasă. Paisprezece Cobor din taxi, îmi debarc valiza pe trotuar și mă uit cu tristețe la cenușiul cerului englezesc. Nu‑mi vine să cred că totul s‑a sfârșit. Până în ultima clipă, am sperat în sinea mea, cu disperare, că poate cineva se va răzgândi și îmi va oferi o slujbă. Sau că Luke mă va implora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
galbene, Încremenite, prin care se prelinge, negru, sângele... nu, asta nu, asta nu, asta nu, gândește-te la altceva, la ce? La cimentul negru care trage, acoperit de un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un cenușiu pestriț, Îndoielnic. La albastrul tare al bolții, pe care este desenată stângaci crucea neagră cu cei doi Îngeri cu aripi imense de berze, țepeni, rezemați de brațele crucii. Și scara, sprijinită de pereții Înnegriți, lângă schela rămasă de astă-vară, de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cum mama nici nu-l ia În seamă, cară singură lucrurile și le coboară În beci la ei. Stau În calidor și privesc În voie - mama e ocupată. Sălciile de la marginea imașului abia se deslușesc din pricina fumului. Fumul a devenit cenușiu; fumuriu - și mirositor, pișcă, nu numai nările, dar și ochii, a ajuns pân-la noi, pe calidor. Ciolovecii de sub sălcii trag Într-una, trag fără oprire, trag și când nu vin avioane de-ale noastre, românești. În pauzele dintre un Îndemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]