66,018 matches
-
un vis se desprinde muzeul nimicului. Papucii de pâslă ai morții de la el am aflat că viața e zmeul din mâna copiilor visul străpuns de realitate totul prin sticlă prin oglinzi prinse deasupra patului prin camere de filmat agățate de cer nimic în direct din imaginea asta rescrisă mereu și doar merg înapoi pe străzi lăturalnice și văd totul la sfârșitul petrecerii și aud prin semne ciudate prăbușiri tot mai stinse evantai de vedenii pe ochi se depune doar papucii de
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
că ai răsucit gâtul sintaxei ce mică e lumea ce mic e spațiul care te cuprinde și cuvintele o mână de oase între două morți între mâna dreaptă și cea stângă așadar te așezi și aștepți ridicarea chepengului apoi străpungi cerul cu viața mea decolorată cu scările coborând spre golul dintr-un ochi de orb În larg se clatină pânza și tu răstorni echilibrul bărcii în larg se clatină pânza se rupe sigiliul din tratatul de poetică înveți și uiți scrii
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
o mască din șirul pe care îl am ce vesel mai cântă groparii ce sunete vin din ruptele tomuri o umbră e tot ce-a rămas gura tace mănâncă nisipul ce vesel mai cântă groparii omul stă pe marginea gropii cerul lui noroios se deschide de un craniu bătrân vorbesc cerșetorii de un vers putrezit legănându-se-n salbă ce vesel mai cântă groparii. După Velazquez plutesc în voia întâmplării imaginea-i tristă și vai se tot cerne la moară roiesc
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
pare un pântec uriaș din care cresc țevi de plastic tuburi viu colorate ace semănate de domnul pre pământul plin de vinișoare trandafirii de măști de carnaval de oxigen și pungi pentru sângele viitoarei construcții lumea mea-i peticul de cer de care stau prins să nu scap să nu prind aripi și să nu adorm cu ochii deschiși prea deschiși ca la desfacerea lumii.
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
în cămașă de blugi și bocanci, scufundați într-o smoală din iadul la modă, talpa groasă, șireturi descheiate și limba încălțărilor ca o lavalieră la gleznă, Cântă-i, cântă-i iubitei, cu vocea ta arsă de sodă. Sunetul urcă din cerul gurii, din laringe, din snopul risipit al corzilor tale vocale, ca un scâncet în șinele de metrou. Paladin rătăcit într-o lume ce-și doboară statuile, nu ți-e dat să mai fii un erou. Nici asedii, nici pârjoliri de
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
și el se odihnește la umbra cuvântului bun. Neclintit în văzduhul curat ca iubirea de semeni un stejar se justifică în fața câtorva sute de ciori. Cu vorba umblată din poartă în poartă pelerinul își șterge fruntea cu o bucată de cer și numai toamna îi trece prin suflet și iese afară plină de datorii. ÎNMORMÂNTARE Despărțită-i ziua de noapte precum pâinea tăiată în două prin cuvânt, s-a despărțit pământul de ape - de-o parte e numele, de alta - rostirea
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
Eugeniu Nistor Se făcea că treceam printre șirurile unor coloane, înalte, rotunde și netede așa precum cele ale templelor din străvechiul Egipt, iar spațiul de jur-împrejur și deasupra nu se putea desluși, căci lumina iriza ușor stinsă, și cerul întreg părea umbrit uniform, ca sub un clopot străveziu, în crepuscul... Nici cald și nici frig nu era... Iar printre-acele înșirate coloane cu geometrii atât de ciudate și scăpări arămii, eu nu eram singurul suflet drumărind pe-acolo, căci, rar
Revelație nocturnă by Eugeniu Nistor () [Corola-journal/Imaginative/6014_a_7339]
-
programelor de televiziune; am învățat canoane și voci, știm să citim ziare și partituri și fiecare în felul său își tîrîie expresiv existența. Sîntem muzicali, chiar dacă nu vrem, chiar dacă nu ne dăm seama. Simfonia noastră dodecafonică se aude pînă la ceruri, pînă la stele, și încîntă auzul heruvimilor și meteoriților. Abia acum începem lent să ne trezim. Să ne dăm seama că împotriva voinței noastre deși mulți sîntem afoni, noi totuși cîntăm: asemenea greierilor, broaștelor și turturelelor, precum frunzișul, vulcanii și
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
pune zilele în loc de frunze pe-acea acuarelă care n-o să ajungă niciodată la Muzeul din Taipei și nici la cel din Philadelphia nu cred periscop te uitai îndelung într-un sex proaspăt deschis ea nu-ți dădea parcă nici o atenție cerul îl privea intens prin pupilă astfel ai văzut și tu cerul înstelat în seara aceea cât despre legea morală cine poate spune ce mai putea să însemne atunci acest periscop de demult nu mai există sau poate mai e un
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
niciodată la Muzeul din Taipei și nici la cel din Philadelphia nu cred periscop te uitai îndelung într-un sex proaspăt deschis ea nu-ți dădea parcă nici o atenție cerul îl privea intens prin pupilă astfel ai văzut și tu cerul înstelat în seara aceea cât despre legea morală cine poate spune ce mai putea să însemne atunci acest periscop de demult nu mai există sau poate mai e un zig-zag cine mai vede prin el nu se știe a căzut
Poezii by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/6240_a_7565]
-
Tavanul camerei: Dispare albastra consistență a norilor. Pe frunte semnul crucial: Nici seara nu mai este și lumina - coroană a zorilor Ne află pe o scoică roză și neagră. Apoi închiși în întunecimea ei cu gust marin. Gustul ei Pe cerul gurii noastre. Desueta Soarele în oglindă. Tunetul - oglindă spartă. Lumina în moi mărgele de hidrargir. Ies la iveală: praful, Păianjenii încremeniți în uitare. Pînzele lor nu mai pot să ucidă. Dulap de mahon, pat cu tăblii îmbrăcat în dantelă, Lumea
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
faste Sunt așezate Nu ne vom pierde Unul de altul. în derivă Se strînge peste mine orizontul - Piele prea strîmtă să mă mai cuprindă Se lasă norii lui fugind în margini Si caută scăpare-n alte maluri. Acolo, ghemuită peste ceruri Plutesc într-o derivă amețitoare Nici nu știam că mai găsesc o poartă Ce se-ngustează tot mai mult Pînă ce corpul meu șerpesc mă lasă Prinsă-ntre orizonturi ce se strîng Pe pielea mea, întocmai ca o plasă. Cu
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/6209_a_7534]
-
Alexandru Mușina Dracula Bar Cînd simt că viața-i atîta de nașpa, că pute pînă și soarele de pe cer, mă duc la barul Dracula, din blocul B 1 bis. Blocu-i o ruină de pe vremea cînd zbura porcul, dar, la subsol, barul e top de top: oglinzi peste tot, marmură neagră pe jos, lumînări roșii, bețișoare aromate cu miros de
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
limanul, Hore pun și mișcătoarele inele Limpezi în jurul inimii mele. Umbra, ca limbă de ceas, îmi dă raotă, Roată cu spițe de noapte-ncheiată. Scrînciobul naltelor reci constelații Suie și cade-n rotundele-mi spații: Cîte vîrtelniți de timp sînt pe cer Inima, toate, drept axă mi-o cer. Ochii cerești dintr-al nouălea turn Cată cruciși către noul Saturn, Căruia nașterea-n noapte i-o-mbină Multă-a rotirilor muzică lină. Ciulini Las flori, garoafe, dalii și crini și nălbi, codanei
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
Frumoasă ca un pahar îngrijorat la colțul mesei ea are două feluri de mers, niciunul pentru mine, rasă, tatuată și îngustă-n șolduri cum e literatura scrisă la parter și publicată un etaj mai sus luna mică își plimbă pe cer juponul cu spițe, cîteva stele zgîriate cad în cutia milei la ziuă, am noroc să descopăr un gram de cianură sub podea așa cum copiii se roagă unui tată plecat să le aducă o cîrtiță cu cheiță. Nu-mi mai doresc
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
cum să-și seducă publicul prostit o vreme. Purtată de dorință, speranță, trape meșteșugite ale epocilor în care văluri cad, dar nu și fețe, inimi se prăbușesc nu și năravuri, vorbe se rostesc, dar nu și adevărul -există oare pe cer o stea Hamleta? Măcar un nor? Un curcubeu de care-și rîde prostul? E cineva să fi numit astfel pustiul de dincolo de granițe ceva ce crește înăuntrul unui substantiv pe care-l luminează Luna născută din ovare de pămînt - femeia
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
pași ca un dric ce înseamnă să vii la o întâlnire ai văzut jaguarul în cușcă învârtindu-se pe loc săpându-și craterul vorbea pentru ea vulcanul uriaș ieșind din ocean fără nume și dată de naștere ca înălțarea la cer a unui continent de cărbune nimeni nu e atât de opac să nu vadă ochii lui transparenți numărând ploaia și n-a fost în patul meu decât zece nopți și n-a fost decât mâna care trăgea storurile la Montevideo
Ce înseamnă să vii la o întâlnire by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/6482_a_7807]
-
cadavru dar știu voi lăsa străzile tot atât de drepte sau întortocheate și asta mă bucură ca și copacii cărora li se frâng crengile în plin soare nu pe furtună vorbesc cu solnița de pe masă iau puțină sare pe limbă și-atâtea ceruri mi se deschid înainte încât nu mai știu cum să-mi administrez nemurirea decât punându-mi puțină sare și în ureche fapte de om singur și trist privesc covorul privesc fața de masă ele se întind prin casele oamenilor aș
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
abia descifrată Pe fața unei monede aruncate în sus, Urmând să cadă și să decidă Cap sau pajură - Fără să știe destinul cui îl hotărăște Si nici în ce fel, Așa te-am zărit În timp ce cădeai De-a curmezișul prin cer, Sfâșiind giulgiurile albe ale norilor Si lăsându-le să te înfășoare, Ca și cum știai că La sfârșitul picajului Urma să te strivești De asfaltul pe care aștept Să-mi ghicesc destinul În măruntaiele îngerului. catedrale închise Catedrale închise Ca niște case
Poezii by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/6464_a_7789]
-
și pulbere și suflă-mă în aer. Ia-mă, Doamne, ești tot ce am avut întotdeauna într-o singură zi Satana mi-a luat tot ce credeam că am. Ia-mă, Doamne, și fă din mine un lucru mic în cerul Tău infinit. Ia-mă, Doamne.
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
prietene, cel putin amice. Și nu pot să pricep de ce te ferești de mine. Patria mea e trupul hîrbuit al bunicii, pîndit de muscatele negre, patria mea sînt oasele bunicului meu, patria mea sînt cearcănele surorii mele, întinse pînă spre cer, spre milă lui Dumnezeu. Patria mea sînt merii, perii și nucii din curtea în care n-am mai călcat de ani buni. Patria mea e vulpea asta năpîrlita care scheaună zi și noapte în mine. Patria mea e sîmburele strîmb
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
Marta Petreu TATĂL NOSTRU Tatăl nostru care ești în ceruri dă-le morților mei un pămînt ușor dă-le viilor mei viață dă-i mamei nostre bucuria de a avea urmași [i ridică-ne nouă celor blestemați blestemul sîngeriu de mamă în care stăm ca bivolii înjugați dă-i mamei
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
mamei nostre bucuria de a avea urmași [i ridică-ne nouă celor blestemați blestemul sîngeriu de mamă în care stăm ca bivolii înjugați dă-i mamei noastre ceea ce i-a lipsit vindecă rana laptelui ei supurînd peste lume ca noaptea cerul înstelat sînge sînge îndurerat Asfințește. Cer copt vișiniu. Tu fără nici un motiv fă ce ți-am cerut. Pur și simplu. Așa cum ai făcut lumea Si ridică blestemul sub care îmbătrînim din prima zi dă-le viilor mei viață dă-le
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
OGLINDIREA Dai și tu ce poți pui și tu sămînța ta în mare - spun Deasupra mării noastre se află o altă mare - eu despre ea vorbesc sub pielea feței mele se află o altă față - și n-o cunosc în cerul nostru pulsează leneș o altă mare adîncă și sidefie de cositor Dimineața chipul meu ca fața înecaților tocmai extrași din valuri: nu mă recunosc Ceva - o vinovăție cu rădăcini se răsucește în mine ca tirbușonul în dop Sub cruste și
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
un prunc bătrîn oprește-te învierea n-a venit încă iar sub pielea mea ești la fel de viu ca vara viermii în hoit ești în mine ca un leu flămînzit pe cîmpia unde vînează cu greu te port Între mare și cer aștept și nu aștept aș vrea și nu aș vrea să mă oglindesc {tiu că pînă la urmă va trebui să-mi număr steagurile salvate mădularele rupte cioturile cicatrizate Stau uitată și păzesc mările să nu curgă una în alta
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]