900 matches
-
de Artă Expoziția Noul În peisajul patriei 1978 Iași, Sala de expoziții Cronica A zecea expoziție personală, Notații de vacanță Etalează 35 de lucrări reprezentând peisaje din zona Olănești: Casa cu geamlâc verde, Pădure tânără, Căsuța de sub coastă, Casă cu cerdac, Casa de sub deal. ianuarie, Iași, Liceul Național Expoziția jubiliară 150 ani de la Înființarea Liceului Național Iași Au expus artiști plastici foști elevi și profesori ai liceului. octombrie, Iași, Teatrul Național Expoziție de artă plastică Participă cu Floare albastră, Marină, Toamna
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
în cartierul muncitoresc de lângă atelierele căilor ferate, în mahalaua Nicolina. Casa noastră era așezată în latura unui loc viran, lângă zidul de împrejmuire al atelierelor. Tata, aproape de fabrică, eu, aproape de școala primară de lângă gara Nicolina. Locuința noastră era bună, cu cerdac și mult ridicată de la pământ; când ne-am mutat noi, vremea era uscată; o toamnă frumoasă și călduță, dar pe la mijlocul lui noiembrie au început ploile, medeanul din fața casei s-a prefăcut într-o mocirlă de nu mai știai ce este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
dat diferite sfaturi pe care nu le-am urmat și când, peste doi ani, a venit profesor la Belle Arte m-a găsit elev trecut în anul trei ne-a primit în atelierul său mic, din strada Păcurari. Dintr-un cerdac, se intra într-o cameră cam de cinci metri pe patru. Avea, spre stradă, o fereastră pătrată, multe tablouri pe pereți și prin unghere. Ni s-a arătat, atunci, o parte din tablourile "1907". Când am intrat eu al Școala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
opriți și la masa de seară. Ne punem cămăși curate, ne aranjăm ținuta și plecăm țanțoși să căutăm casa unde locuia pictorul. Era undeva mai în afară pe malul pârâului Agapia, în sus. Batem, intrăm și așteptăm cam mult în cerdac. Într-un târziu, iese din casă artistul și, fără a răspunde la salutul nostru, ne ia repede și ne întreabă furios ce căutăm noi acolo. După mirare, a venit dezmeticeala și-i răspundem respectuos că am venit fiind chemați de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Prezan de la Schinetea: ,,Îmbrăcat în uniformă, încălțat cu faimoasele cizme nemțești, mareșalul mânca foarte puțin, vorbea puțin Ăîn românește, germană, franceză). El a constatat preferința mareșalului pentru brânză, auzindu-l cerând încă o porție de fromage. Cafeaua o servea în cerdacul conacului. În timpul zilei, mareșalul se plimba pe aleea de tei, citea ziarele, discuta cu administratorul moșiei sau cu invitații veniți de la București. În fiecare an, pe moșie, era organizată ,,Ziua Fructelor”. Participa la petrecerile sătești, însă nu dansa, mulțumindu-se
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
-lea); - Mănăstirea din Măcin, cu interior din lemn; - Casa memorială Panait Cerna (în comuna Cerna); - Monumentul eroilor din Măcin; Casele de aici au o arhitectură specific dobrogeană, diferită de cea moldovenească cu care eram obișnuit, nu într-atât de înalte, cerdacul sprijinit pe piloni groși de lemn, iar la cele foarte vechi - așa cum văzusem la Luncavița, Garvăn și Jijila - acoperișul era din stuf. Dincolo de locuri, tradiții, obiceiuri, rămân însă oamenii, aceeași oameni ca peste tot în țară, obosiți, măcinați de probleme
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
împodobit de o parte și de alta cu un gard viu din lemn dulce înflorit și din spatele lui se vedeau haragii cu fasole înflorită, de toate culorile. Din capătul aleii mă întâmpina bătrânul felinar cu gaz al bunicului, iar pe cerdac mă așteptau florile de trifoi și câteva țesături neterminate ale bunicii. Lord păzea nerăbdător poarta, parcă înștiințat de venirea mea. Miresmele de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a florilor de câmp
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
lea); Mănăstirea din Măcin, cu interior din lemn; Casa memorială Panait Cerna (în comuna Cerna); Monumentul eroilor din Măcin; Casele de aici au o arhitectură specific dobrogeană, diferită de cea moldovenească cu care eram obișnuit, nu într-atât de înalte, cerdacul sprijinit pe piloni groși de lemn, iar la cele foarte vechi - așa cum văzusem la Luncavița, Garvăn și Jijila - acoperișul era din stuf. Dincolo de locuri, tradiții, obiceiuri, rămân însă oamenii, aceeași oameni ca peste tot în țară, obosiți, măcinați de probleme
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
împodobit de o parte și de alta cu un gard viu din lemn dulce înflorit și din spatele lui se vedeau haragii cu fasole înflorită, de toate culorile. Din capătul aleii mă întâmpina bătrânul felinar cu gaz al bunicului, iar pe cerdac mă așteptau florile de trifoi și câteva țesături neterminate ale bunicii. Lord păzea nerăbdător poarta, parcă înștiințat de venirea mea. Miresmele de vanilie ce se propagau din bucătărie se amestecau cu aromă exotică a fânețurilor și a florilor de câmp
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
clipea des, încercând să oprească o pârdalnică de lacrimă - perlă incoloră - care, scăpată din îmbrățișarea pleoapelor, se rostogolea pe obrazul brăzdat de cute... Măriuca și Didina, alături de Petrache, fremătau de emoție. La invitația gazdelor, învățătorul și Costăchel au urcat în cerdacul școlii. Dragi părinți, bunici și elevi - a cuvântat unul dintre învățători. În acea clipă, o liniște de templu s-a înscăunat în rândul adunării. Pentru că începem anul școlar în școală nouă, nu știu care dintre noi nu așteaptă măcar câteva vorbe din partea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
adunării. Pentru că începem anul școlar în școală nouă, nu știu care dintre noi nu așteaptă măcar câteva vorbe din partea domnului învățător Stejar - acum aflat la binemeritată pensie. În acea clipă, respirația adunării parcă se oprise și toți ochii, larg deschiși, căutau spre cerdacul școlii. Bătrânul dascăl, cu povara anilor ninsă pe plete, cu ochii burnițați și umerii aduși, s-a apropiat de marginea cerdacului, și-a scos pălăria, a privit pentru o clipă în zare, parcă pentru a prinde din zbor o amintire
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aflat la binemeritată pensie. În acea clipă, respirația adunării parcă se oprise și toți ochii, larg deschiși, căutau spre cerdacul școlii. Bătrânul dascăl, cu povara anilor ninsă pe plete, cu ochii burnițați și umerii aduși, s-a apropiat de marginea cerdacului, și-a scos pălăria, a privit pentru o clipă în zare, parcă pentru a prinde din zbor o amintire, a tușit ușor și a mângâiat adunarea cu privirea caldă... Dragii mei copii. Dați-mi voie să vă spun așa, pentru că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a oferit Petrache serviciile. Roagă-l să treacă pe la noi. Poate mâine seară - a propus Măriuca. În timp ce Petrache și Didina au trecut pârleazul în curtea lor, în poartă s-a oprit Tăchel. Privea nedumerit spre Costăchel și Măriuca, rămași în cerdac. Ședea ca o strajă. Drept. Cu privirea țintă... După un timp, a făcut un pas în ogradă și a închis poarta. Costăchel a tresărit. A întors fulgerător capul, gata să dispară în casă. Băgând de seamă, Măriuca a intervenit. Îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ce? Nu se culcă nevasta cu mine în pat? Se culcă! Nu-mi dă de mâncare? Uite... că nu-mi dă! - a izbucnit Costăchel în râs, luând-o în brațe pe Măriuca, care rămăsese stană în fața lui... Petrache, ieșit în cerdac, văzându-i, a rămas în contemplare... O glumă înțepătoare îi ședea pe limbă... a rezistat cât a putut. Până la urmă, gluma a zburat aproape fără voia lui: Ia te uită la hulubașii iștia! Nici nu le pasă de bietul armăsar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Am simțit atunci că nu mă mai pot stăpâni... Fără să mă acopere cineva cu foc, am făcut saltul pe care nu l-a mai sfârșit caporalul Tânjală. De la rădăcina nucului aveam în cătarea automatului poarta casei mele... Știam înălțimea cerdacului și am ochit poarta în punctul bănuit de mine potrivit... Am apăsat pe trăgaci scurt... și încă odată... Au sărit așchii din scândura porții... Am așteptat câteva clipe. Din cerdac nu se mai trăgea... Saltul următor l-am făcut până
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nucului aveam în cătarea automatului poarta casei mele... Știam înălțimea cerdacului și am ochit poarta în punctul bănuit de mine potrivit... Am apăsat pe trăgaci scurt... și încă odată... Au sărit așchii din scândura porții... Am așteptat câteva clipe. Din cerdac nu se mai trăgea... Saltul următor l-am făcut până lângă poartă. Privind prin găurile făcute de gloanțele automatului meu, aveam în față dovada că am apreciat corect înălțimea... Mitraliorii zăceau pe cerdac... Petrache trăia din plin desfășurarea atacului povestită
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
scândura porții... Am așteptat câteva clipe. Din cerdac nu se mai trăgea... Saltul următor l-am făcut până lângă poartă. Privind prin găurile făcute de gloanțele automatului meu, aveam în față dovada că am apreciat corect înălțimea... Mitraliorii zăceau pe cerdac... Petrache trăia din plin desfășurarea atacului povestită de Costăchel. În clipa următoare, a intervenit: N-o să mă credeți, dar... Eu cu plutonul meu mă aflam în colțul dinspre apus al cimitirului... Când s-a dat semnalul, am zburat la atac
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
până la rădăcina nucului din poarta lui Costăchel... A dus automatul la ochi. Apoi, ca în poligonul de tragere, a ochit gospodărește și... două rafale scurte... Atât am auzit... Un nou salt nebunesc al umbrei m-a convins că mitraliorii din cerdac nu au avut nici o scăpare... Măi, să fie! Nu care cumva am atacat amândoi în același timp inamicul din casa noastră! Dacă tu ești nebunul care a făcut acel salt până la nucul din poartă, sub focul mitralierei... Atunci eu eram
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
călce în picioare demnitatea... Toți însă care au trecut pe la Costăchel și Petrache au primit același răspuns: Nu!! O zloată uitată de Dumnezeu își aduna omătul ud din ceruri... Plutea ca o perdea zdrențuită deasupra Poienii... Costăchel tocmai ieșise pe cerdac, gata să-l strige pe Petrache. Avea să-i spună ceva... Bună ziua! s-a auzit un glas de dincolo de poartă. Costăchel a întors capul, să vadă cine umblă pe uliță la o vreme ca asta. Când a văzut cine-i
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
baragladină! Milițianul s-a întors ca fulgerat. S-a repezit spre Costăchel cu pușca în cumpănire... Lasă-l! Că altfel te... N-a terminat ce avea de gând să spună, pentru că Petrache și Costăchel i-au întors spatele, urcând în cerdac. Gâfâind, Daurel i-a ajuns din urmă pe ceilalți... Cu greu a îngăimat: Ați văzut? Dacă nu era tovarășu’ milițian mă omora chiaburu’ ista!... Înserare de iarnă, cu scrâșnet de omăt înghețat sub tălpi. Un soare cu nasul roșu dispărea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cu ultimele puteri lângă ei. Au rămas așa... O statuie a disperării și a durerii... Sunt gata, domnule căpitan! - rostit Costăchel după un timp. Să mergem! - a ordonat căpitanul. Măriuca și băiatul plângeau în urma lor cu disperare... În timp ce coborau treptele cerdacului, pe cealaltă poartă ieșea Petrache, escortat de alți doi indivizi cu pistoalele în mâini. Se îndreptau spre o mașină oprită ceva mai încolo. Cele două femei - Măriuca și Didina, alături de feciorii lor - s-au oprit în poartă, plângând amarnic... Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a-l scuti de peregrinările prin sanatorii, părinții Închiriază pentru fiul lor, În primăvara lui 1935, o mică locuință la Roman. „Strada, dincolo de cazărmi - povestește Sașa Pană - era din liniște ciuruită de goarne. Se chema Costache Morțun. O casă cu cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față, o livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
se umezea doar când vorbea despre părinți, Îngrijorat că ei s-ar putea considera vinovați de existența sa frântă, ca autori ai unei vieți blestemate, În afara normalității. Pe strada Costache Morțun, nr. 4, patul pe rotile era adus uneori pe cerdacul larg, cât o cameră. Blecher atingea cu degetele fructele din crengile copacului... Dar puținele clipe de răgaz ale bolii le folosește mai ales pentru scris, pentru cartea care, cum spune, „ia proporții și se plămădește ca o ființă proteică”. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
contenea. Ultima zi a lui februarie 1655 era umedă și rece. Peste orașul înspăimântat, se pornea lapovița păcătoasă care pătrundea în oase mai tare decât viscolul miezului de iarnă. Miros greu de fum venea de nu se știe unde. Din cerdacul înalt al casei cu ziduri puternice, boier Papa Brân-coveanul, un tânăr cu fire aprinsă, dădea porunci: Scoateți caii din grajduri! Să fie înșeuați toți, mai puțin cei de caleașcă. Aceștia înhămați-i la cele două căruțe cu coviltir. Plecăm spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
strigă: — Și icoanele, și talgerele de argint... Atât. Grăbiți-vă! Țigăncile așezară pruncii pe o laviță înaltă și porniră să i îmbrace. Jupâneasa Stanca ieși, începând să poruncească cele spuse de bărbatul său. Papa dispăru pe ușa ce dădea în cerdac și coborî în curte. Lepădase caftanul boieresc iar cojocelul strâns pe trup îl făcea să pară și mai arătos. Avea de gând să deschidă poarta din spate, de puțini știută. Zamfira se așeză pe laviță și, lăsând băiețelul ei, începu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]