650 matches
-
din piața Real. O servitoare În uniformă, cu bonetă și cu o vagă expresie de legionar Îmi deschise ușa cu o reverență teatrală. — Dumneavoastră trebuie să fiți domnișorul Daniel, zise. Eu sînt Bernarda, la dispoziția dumneavoastră. Bernarda afecta un ton ceremonios care naviga cu accent din Cáceres Închis bine de tot. Cu pompă și solemnitate, Bernarda mă călăuzi prin reședința familiei Barceló. Apartamentul, aflat la mezanin, Înconjura proprietatea și descria un cerc de galerii, saloane și coridoare care mie, obișnuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
trapezist, cu zîmbetul florentin Întipărit pe chip și cu ochii impregnați de luxură și de fascinație. — Bernarda, acesta este... — Fermín Romero de Torres, asesor bibliografic la Sempere și fiul, la picioarele dumneavoastră, doamnă, proclamă Fermín, luînd mîna Bernardei și sărutînd-o ceremonios. În cîteva secunde, Bernarda se Înroși ca o sfeclă. — Vai, vă Înșelați, eu, doamnă... — Cel puțin marchiză, i-o reteză Fermín. Mi-oi fi dînd seama eu, care tot bat partea cea mai selectă a bulevardului Pearson. Îngăduiți-mi cinstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
două ullcele cu bragă pentru niște uscați de sete. Pe dată, jupânul Gheorghe a apărut în prag cu două ulcele pântecoase în care făcea bulbuci o licoare fără o culoare anume. Le-a așezat pe masă și ne-a poftit ceremonios: Poftiți de gustați sănătoși, părinte! Am gustat întâi să văd ce bragă are jupân Gheorghe. Când am simțit răcoarea licorii, am dat-o de dușcă făra să răsuflu. Acum, după ce ne-am stins setea, să plătim jupâne. Câte parale face
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
ucenic monahal, îi sărută dreapta bătrânului. Acesta îl binecuvântează, apoi îl întreabă ceva șoptit...Omul nu spune nimic, dar se răsucește ca un titirez și o ia spre fundul crâșmei, unde se zărește o ușă. O deschide și ne poftește ceremonios. În clipa următoare dispare. Însă se întoarce cu două ulcele goale. Dintr-un ungher ridică un ulcior pe care îl șterge de colb cu mișcări de alint. Apoi sloboade în fiecare ulcică o licoare neagră cum îi păcura, cu o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în colhoz. Vezâcă, în vorbirea lui Faraon, suplinea, mai expresiv, pe obișnuitul care va să zică. Careva, de la masa oficială, simulând, un entuziasm plictisit, față de demersul cretin al lui Faraon, îi lua grijuliu hârtia mâzgălită din mâna-i umedă și neagră, așezând-o ceremonios, într-un dosar. Atunci, Chirpic, zis Faraon, privea mândru, către bagdadie și către peretele de la Răsărit, de unde se zgâiau portretele tovarășilor șefi, în frunte cu plutuneru' Stalin, cel cu nenumărate dicorății la rubașcă. Ascultându-și uimit tenebroasele prelucrări din mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ruinelor. Numai în văzduh reflecta, uneori, Mircea ai putea să nu te poticnești, luând-o în diagonală prin acest ținut al melancoliei, pe acolo pe unde gâturi de macarale, aidoma unor monstruoase girafe mecanice, se salută cu o imensă politețe, ceremonioasă și comică, bălăbănindu-și lent încărcăturile uriașe, nepăsătoare la răcnetele zidarilor de jos, angrenați totdeauna în competiții stahanoviste simulate, maimuțărindu-l pe Taylor, americanul ăla caraghios, care nu știe că pe la chindii, proletari în salopete, rătăcindu-se unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
buldog de la recepție, ce avea niște ochi de broască, și al altor două cameriste, care traversau holul, ca la paradă, cu aspiratorul de praf și cu teurile de spălat pe jos ținute fest, drept în sus, el sărută mâna patroanei, ceremonios , rece și distant, luându-și de la toți la revedere. Oarecum ușurat de obligații, după ce insistase să-i împingă Melaniei douăzeci și cinci de milioane de lei, cu lucrurile lui și ale hotelului corect puse în ordine, Vladimir se așternu drumului spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
spuse limpede: O'Piatră! Profesorul pricepu pe dată că noua sa cunoștință tocmai îi precizase cum îl cheamă, menționând în mod surprinzător un nume ce includea acea bizară particulă, specifică irlandezilor: un O mare, cu apostrof după el. Se înclină ceremonios, înainte de a-și rosti și el numele, care, târziu, la romani începu să fie considerat un prenomen: Albert este numele meu mic. În locul cuvintelor absente din conversația lor, se studiară cu binevoitoare căutături. Firește, era vorba, deocamdată, de un popas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
el coborând un cuplu trecut de vreo patruzeci de ani. Amândoi purtau costume elegante, croite de cei mai buni designeri, și, cu o expresie melancolică pe chip, Îl salutară cu o ușoară ridicare a mâinii pe portarul care se Înclină ceremonios Înspre ei, apoi pășiră În interiorul clădirii de marmură. O sunasem mai Înainte pe Akemi Yokota din stația de metrou. Tocmai se pregătea să plece mai devreme de la muncă. „Nici ieri nu m-am simțit bine, mă durea zona șalelor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
coafură are, dacă este slabă sau grasă. O chelneriță Îmbrăcată Într-o cămașă cu mâneci lungi, din acelea purtate de pianiști sau harpiști, cu părul ridicat frumos Într-un coc, a sunat clincănind dintr-un clopoțel, apoi s-a strecurat ceremonios printre mese cu o planșă pe care scria Mister Miyashita. Eram cât pe ce să ridic mâna, strigând ca un școlar care găsise răspunsul mai repede decât toți, dar m-am stăpânit, mulțumindu-mă să Înclin ușor din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în care intra, i-a spus că-i scrisese lui Jeanne și că acum era mulțumit. Și apoi, își reîncepuse fraza: "Am suprimat, a spus el, toate adjectivele". Și cu un surâs șmecher, și-a scos pălăria cu un gest ceremonios. Dar Rieux se gândea la Cottard și zgomotul înăbușit al pumnilor care strivise obrazul acestuia din urmă îl urmărea în timp ce se îndrepta spre casa bătrânului astmatic. Poate că era mai greu să te gândești la un om vinovat decât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mergem. Nu am să uit niciodată cum își mușca Adrian buzele să nu îi plesnească de râs văzând gradul până la care a trebuit să cedez moral din respect pentru multiculturalism. Am urcat scările la intrare. La capătul lor ne aștepta ceremonios ambasadorul, care l-a îmbrățișat frățește pe Adrian (fratele lui, bărbatul). Eu am venit spre el și i-am întins mâna. A urmat un gest-șoc pentru mine: ambasadorul și-a pus mâinile împreunate în dreptul feței (Vade retro Satana?!), a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Închis ușa, el se Îndreaptă către un colț al divan-ului, ridică o margine a tapiseriei, apoi capacul unui sipet de lemn căptușit cu damasc. Scoate de-acolo o carte pe care i-o oferă lui Omar cu un gest ceremonios. Îndulcit, e-adevărat, de un zâmbet protector. Or, cartea e chiar aceea pe care eu, Benjamin O. Lesage, aveam s-o țin Într-o zi În propriile-mi mâini. A fost Întotdeauna aidoma la atingere, presupun. O piele groasă, aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
formulă de politețe Înainte de a se așeza la loc. Cu o privire furișă, Omar Îl observă pe omul cu cicatrice, care pare să se sufoce În colțul său, ascunzându-și, totuși, sentimentele sub o mină timid-batjocoritoare. În modul cel mai ceremonios cu putință, Abu Taher Îl roagă pe Omar să se așeze la dreapta sa, obligându-și vecinii să se depărteze În grabă. Apoi reia firul: — Măritul nostru oaspete a avut parte aseară de o Întâmplare nefericită. El, care este cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
domnia retezând un cap Înfășurat În ditamai turbanul? Abu Taher este, În acel an de grație 1072, unul dintre rarii demnitari religioși care păstrează o relație strânsă cu hanul, Îl vizitează adesea În Cetatea Buhara, principala sa reședință, Îl primește ceremonios de fiecare dată când se oprește la Samarkand. Unii ulema privesc cu ochi răi atitudinea sa conciliantă, dar majoritatea apreciază prezența acestui intermediar Între ei și monarh. Încă o dată, cadiul avea să joace, cu abilitate, acest rol de conciliator, evitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acolo: Am putut să calculez cu exactitate, declară el, ceea ce a raportat vistieriei sultanului percepția fiecărei provincii, a fiecărui oraș important. Am prețuit, de asemenea, prada luată de la dușmani, și știu acum În ce mod a fost cheltuit acest aur... Ceremonios, Își drege glasul, Îi Întinde secretarului său pagina pe care tocmai a citit-o, o apropie de ochi pe următoarea. Buzele sale se Întredeschid, apoi se strâng. Se lasă iarăși tăcerea. A dat la o parte foaia, și-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
doliul, a făcut să fie desemnat ca moștenitor cel de-al doilea dintre fiii ei. Malik Șah s-a lăsat repede convins, l-a copleșit cu titluri cu totul surprinzătoare pentru cei nouă ani ai lui, dar epoca e pompoasă, ceremonioasă: „Rege al regilor, Stâlp al Statului, Protector al Cârmuitorului Dreptcredincioșilor...” Blestem și deochi, noul moștenitor n-a Întârziat, la rându-i, să moară. Tot atât de brusc ca și fratele său. Din cauza unei febre la fel de suspecte. Chinezoaica avea un ultim fiu, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dăinui mai mult ca Alamutul. Acesta mi-e rămășagul, aceasta mi-e mândria. Și nimic nu mă sperie mai mult decât să mă gândesc că, la moartea-mi, manuscrisul poate cădea În mâini ușuratice sau răuvoitoare. Cu un gest oarecum ceremonios, Îi Întinde cartea tainică lui Vartan: — Poți s-o deschizi, pentru că tu Îi vei fi străjer. Ciracul e mișcat. Va fi avut altcineva acest privilegiu Înaintea mea? — Două persoane. Djahane, după o ceartă la Samarkand. Și Hasan, când am locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
intra pe ușă. Fazel n-a avut timp decât să-mi șoptească: „La legație!”. Apoi s-a despărțit de mine, s-a Îndreptat spre ofițer, l-am auzit rostind Polcovnic! - Colonele! - și i-am văzut pe cei doi strângându-și ceremonios mâna, schimbând câteva fraze de condoleanțe. Kassakovski cinase adesea În casa tatălui prietenului meu, ceea ce mi-a oferit un răgaz de câteva clipe. Am profitat de asta ca să grăbesc pasul către ieșire, Înfășurat În aba mea, și să străbat grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
riscul de a Îndura hohotele de râs ale lui Henry Sleeper Harper, editorul hebdomadarului cu același nume, care rămase o clipă În tovărășia noastră, ne oferi ceai și ne povesti călătoriile sale În Orient, Înainte de-a ne prezenta, foarte ceremonios, câinele său pechinez pe care considerase potrivit să-l numească Sun Yat Sen, Într-un omagiu ambiguu față de izbăvitorul Chinei. Dar nimic nu reușea să-i descrețească fruntea lui Șirin. Seara, la cină, rămase tăcută; părea slăbită. Am considerat, așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Liliane se foiește tot mai tare pe scaun: trena rochiei o jenează teribil. Lionel comandă o foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică ceremonios clopotul. Lionel ia foarfeca și își scoate picioarele din frapieră. Nivelul șampaniei scade vertiginos, spre disperarea lui Robespierre, care nu mai ajunge la ea. Ca să nu mai vorbim că e prima oară în viața lui de câine când a băut
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aduna puterile să rupă ceea ce de mult se rupsese. Abia dimineața, în stradă. Cele două perechi, familia Astrid Mircea Claudiu Vancea și viitoarea familie Sonia Matus Calinovschi, pe peronul umed al stației de tramvai. Întârziații cheflii ai barului Levcenco salutau, ceremonios, prințesa dispărută de la petrecerile lor cu foxtrot și șampanie. Semn sigur că veniseră, într-adevăr, zorile, dimineața altei zile. În sufragerie, tăcuți, mama și mezinul priveau somnolenți tacâmurile nestrânse, masa părăsită. Oră tulbure, zorile vineții învăluind barul Levcenco, de la parterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îi străluceau de parcă uitase să stingă lumina în plină zi. - Am auzit Aznavour și am trecut pe-aici, dădu el să se scuze. Mi-am permis să intru. Am simțit, așa, inexplicabil, dorința să vă invit la dans. Se aplecă ceremonios, o reverență de demult, cu un gest larg al mâinii întinse spre ea. - Vă rog... Ca vrăjită, se urni spre el, așa goală cum era. O înlănțui, rotindu-o ușor. Aznavour tocmai începuse să îngâne Boema lui. Se mlădia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
sunt acolo câteva intersecții cu probleme, vreo trei prioritèți de dreapta și, în plus, un sens giratoriu, exersèm tot în cartier și parcèrile laterale, la cinci ne îndreptèm înspre locul unde instructorul meu își dè întâlnire cu urmètorul elev cèruia, ceremonios, îi predau volanul, apoi, mè înțeleg cu instructorul pentru orele urmètoare, dupè care mè duc sè mènânc ceva în centru și, apoi, mè întorc la birou că sè-mi reiau activitèțile întrerupte la trei, Noul miros al trupului meu n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fugă de o tânără. Frigul Îl amorțește și foamea Îi scormone și Îi zgârâie intestinele. O bătrânică, ai cărei ochi mari, verzi Îl privesc cu multă căldură Îi Întinde câteva felii de cozonac și niște bucăți de friptură. Antoniu mulțumește ceremonios, cu o plecăciune adâncă. Soarele se chinuie să iasă de sub norii grei, compacți, talger uriaș de lumină, care va aduce poate puțină liniște În sufletul lui Antoniu. Banul a dispărut cu aceeași viteză În buzunar, zornăind plăcut, inconfundabil. Un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]