742 matches
-
ținutul tunelelor, trece pe ninsoare, cîteva clipe întunericul, mi-e frică ce mă așteaptă, nu contează cacofonia, complet imobil în om, scîndura pe căldura care bubuie din canapea, sarcofag și fulgi, fîșii albe brazii drepți, frății de brazi negri pe cetină schimbă capetele făpturii în blană caldă de cîine, se scutură de ploaie în așezări de Bucovina, de lapoviță, lumea este și așa prea mult femeie! Floreni cursa Vatra Dornei Dornișoara, o mulțime de lume prin munți, burți în sus în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
așa nivel de transport, bandă netezită peste reliefuri, oricum e la fel, cum de le puteam deosebi! chicotim, constantele disperării, prezența în scris în primul rînd, zoi, îți face așa, un zoi! rîsul fetei nu are nume, fabulos castel Ruginoasa, cetină de zăpadă dunga călătorie a trecut, sînt vorbele oamenilor, fumul casei, numai înăuntru e cald, nesatisfăcător abea/abia, cine a distrus CFR-ul? Băsescu! pe vremea lui! nașul primește de la toți, grupa AB4, totdeauna sistemele prin definiție semiotice, interpretabile sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
îți dădeau impresia că te afli în Paradis. Vara, cu verdele strălucitor ca smaraldul în lumina soarelui, cu adierea răcoritoare a vântului ce se strecura din pădurea ce înconjoară întreaga așezare, răspândind mirosul florilor de tei și mai ales al cetinii de brad . Toamna, uneori scurtă, alteori lungă, cu dimineți reci și brumă de îți dădea impresia că a nins, cu culorile ei, de la galben crem deschis până la roșu bordo, de la verdele cremgălbui la verdele intens al pinilor înalți ca niște
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Luna înălțată pe cer, îi era călăuză, ca și „Stâlpul de Foc”, lui Moise în pustie. „.. Încă puțin !..”, se auzi el murmurând.. să pară, că nu-i singur. Era răcoare. De peste vârfurile de brazi venea un suflu cu miros de cetină. „Gata..!”, se pomeni gândind cu voce tare.. Și, căsuța de sub Gorun, se arătă albă în bătaia lunii. Împinse încet portița, care scârțâi îndelung, ascuțit. Negruț, câinele uncheșului, mare și lățos ca un urs, mârâi.. dar, recunoscându-l scheună subțire ca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
el, aici, pe pământ.. pentru faptele lor. Se înnoptase de mult... De undeva din înălțimi albastre se lăsă tihna păcii și visării... Era frumos și liniște. Cerul părea o imensă cupolă înstelată. Un vânticel, ca o binecuvântare, cu miros de cetini adia de dincolo de creastă. În jurul focului, într-un loc ferit, camarazii lui Baltă stăteau chirciți roată.. Tot așa cum, seară de seară, în jurul focului își cântau durerea și dorurile de casă.. murmurând încet, abia auzit, blând liniștitor cântece sfâșietoare ce-ți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-i singur. Luna înălțată pe cer îi era călauză ca... „Stâlpul de Foc”, lui Moise în Pustie. „ - Încă puțin..!”, vuietul vijelios al cascadei se auzea tot mai aproape. Era răcoare. De peste vârfurile de brazi, venea un suflu cu miros de cetină. Se așeză să-și tragă sufletul... Privirea i se opri pe stația de radio. Ochii i se umeziră, amintindu-și de Oanță. Ca să nu pară că-i singur, răsuci butonul și se aprinse luminița. „.. Aici, Radio „Vocea Americii” !.. Aici... „Vocea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din august 1933, Foaia își propunea ca în afara paginilor cu articole profesionale, pedagogic-didactice, informații, să aibă o dată pe lună și un supliment literar de 2 pagini. Cât timp a apărut în supliment au publicat versuri și proză: V. Olinici, Roman Cetină, Teofil Lianu, Ghe. Craiuțu, Mircea Grunechevici, Erost Cosmiuc, Arcade Șt. Borșanu, C. Tănase, Alex Popovici. * „Voința Școalei și-a spus cuvântul clar și caustic, fără părtinire, ori de câte ori interesele vitale ale școlii și ale slujitorilor ei au fost persecutate ori lezate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe un subiect auzit de la Ion Goriță, Filosofii și plugarii, își începe colaborarea la „Tribuna” din Sibiu; dă, în anul următor, trei balade pe motive populare, Blestem de mamă, Pe pământul turcului, Angelina, în 1886, Atque nos!, Fata craiului din cetini, Draga mamei (publicate și în broșuri), iar în 1887, Brâul Cosânzenii, Fulger. Ioan Slavici, directorul „Tribunei”, îl cheamă pe C. - care, bolnav, întrerupsese studiile în noiembrie 1886, întorcându-se acasă - în redacția ziarului, la Sibiu. Începe astfel o etapă hotărâtoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
Lumea lui Coșbuc ne apare ca un spectacol inventat, de la ceremonialul general-uman, nunta și moartea, la feeria arhaic-infantilă, hibernală sau estivală [...] până la feericul pur. PETRU POANTĂ SCRIERI: Blestem de mamă, Sibiu, 1885; Pe pământul turcului, Sibiu, 1885; Fata craiului din cetini, Sibiu, 1886; Draga mamei, Sibiu, 1886; Fulger, Sibiu, 1887; Balade și idile, București, 1893; Fire de tort, București, 1896; Războiul nostru pentru neatârnare, București, 1899; ed. îngr. și pref. Andrei Gligor, Craiova, 1995; Povestea unei coroane de oțel, București, 1899
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
o mișcare permanentă. Au pornit copiii să colinde , să vestească sosirea Crăciunului. Copii și fulgi de nea se- nvăluie deopotrivă. Colindătorii seamănă cu niște oameni de zăpadă, în jurul cărora roiesc fluturii botezului de gheață. În casă e cald. Miroase a cetină de brad și a vanilie. - Ramona, aranjează pe masă colăceii și prăjiturelele pe care le-am pregătit pentru colindători, îmi spune mama. Privesc nerăbdătoare ceasul. În curând voi pleca și eu să-mi colind prietenii și vecinii. Privirea îmi alunecă
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
pline / de obcine și daline. Debordând de lumine...” Cu subtilitate, poeticul surprinde anatomicul increatului: „cu genunchii la gură”, „cu ochii ca doi bănuți întorși”. Este doar un „ou viu”, rătăcind prin „cețuri primordiale”. Merită să admiri acest „trup curat, cu cetină de carne”, proaspăt, neîntinat. în aceasta constă puritatea, eloJiul, sublimul: „Sunt în Grația Ta, Doamne!...” Poetul se lasă învăluit sub arcadele clasicității, și astfel, cititorul ar putea intui voluptuoase vibrații eminesciene („3ărea că printre zăbrelele coastelor s-a fost deschis
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
N. Iorga, George Damaschin, G. Bogdan-Duică, D. Stoica. Cronica literară este susținută în special de Al. Dima (printre alții, se ocupă de Lucian Blaga, Tudor Vianu, Gib I. Mihăescu, Gherghinescu-Vania, C. Stere, G. Călinescu), secondat de Const. D. Ionescu, I. Cetină, Dimitrie Sandu, D. Gerariu, Pimen Constantinescu, D. C. Amzăr, Stancu Stoian ș.a., aceiași care se ocupă și de revista presei românești și străine. Despre literatura universală scriu Const. D. Ionescu (Pe marginea „Odiseii”, Anatole France, O carte genială în românește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
Din Dante sunt transpuse în românește Sonetul IX din Vita nuova (Corneliu Prescurea) și fragmente din Cântul XXX al Purgatoriului (Alexandru Marcu). Din proza italiană traduc Pimen Constantinescu (Alfredo Panzini), Const. D. Ionescu (Renato Fucini), D. Gerariu (Luciano Zùccoli), I. Cetină (Giovanni Papini, Alfredo Panzini, Fausto M. Martini). Dimitrie Sandu traduce din Marta Kasterska, iar Al. David, din proza sovietică. Alți colaboratori: C. Șaban Făgețel, Istrate Micescu, I. Simionescu. Prin bogăția și calitatea informației literar-culturale, prin ținuta artistică deosebită (desene și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286699_a_288028]
-
ostentativ-retorizant, fără nimic forțat în această „sintaxă” a inducției atmosferizatoare, care captează - altfel decât pe calea analizei psihologice - un climat al interiorității): „Deodată vântul trecu șușuind prin crengile subțiri ale mestecenilor din preajmă. Pădurea de brad de pe Măgura clipi din cetini și dădu și ea zvon. Înălțând fruntea, Vitoria simți adierea rece dinspre munte”. Din nou, aparent, doar descripție, montaj de semne ale hotarului dintre anotimpuri. Dar esențialul este în accentul interior care marchează receptarea unor asemenea semne. Timpul, trecerea sunt
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
de trunchiul unui brad, și lumini de la o candelă de stearină aruncată într-o cutie goală de conserve. Nu, nu cred că este un fals călugăr, așa cum se pot vedea adesea în pelerinaje. Se roagă în genunchi, cu capul în cetina de brad. Recunosc că imaginea este destul de tare și ține de „miracolul pelerinajului”, dar și de tendința de „sacralizare spontană” a spațiului, des întâlnită în astfel de situații. Bărbat, cam pe la 50 de ani, îmbrăcat extrem de elegant, cu gust, parcă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
cum pe pantele aspre ale munților din jur au început să apară cinci-șase echipe de la diferite posturi TV, locale și naționale, grupate, cameraman plus reporter. Seamănă cu niște grupuri de vânători primitivi, așa după cum se deplasează în salturi, la adăpostul cetinei de brad, ca și cum ar dori să-i prindă pe participanți în plină rugăciune, să taie în carnea emoției religioase cu ochiul aparatului de filmat. Numai că în loc de suliță și arc au cameră de luat vederi și microfon. Încet, încet ne
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de tineri din Suceava se plimbă agale, ținându-se de mână, au venit în zonă mai mult din curiozitate. Se doarme pe iarbă, pe pături, pe saltele pneu matice, în corturi, chiar și pe estrada împodobită cu icoane, flori și cetină de brad, unde au loc slujbele religioase. M-am așezat pe un mic zid de piatră pentru a lua note mai comod, și chiar în fața mea zăresc o siluetă ghemuită înfășurată într-un fel de draperie cafenie, uzată, adevărată mumie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
acest colind ne ajută, în fiecare an, să simțim dramul de dumnezeire care a fost pus în sufletul nostru, miracol pe care ne pripim prea din cale afară să-l batjocorim peste an. Cu sau fără zăpadă, cu sau fără cetina verde a bradului, în aceste zile avem șansa să reaprindem în sufletul fiecăruia dintre noi acea lumină lină fără de care nu putem vedea, nici măcar pentru o clipă, diferența dintre noi și o haită de fiare: Coborât-a, coborât, Dar iată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
m-au luat, Tot din munți în munți, Prin brădui mărunți; Tot din văi în văi, Pri brazi mărunței. Dar ei nu m-au luat Ca pe alte lemne; Și ei m-au luat Tot din vale-n vale, Cu cetina-n cale Să le fiu de jale; Cu poale lăsate, A jale de moarte. Eu dacă știam, Nu mai răsăream; Eu de-aș fi știut, N-aș mai fi crescut. Când m-au doborât, Pe min’ m-au mințit, C-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Dar ei că m-au pus În mijloc de câmp, La cap de voinic, Câinii să-i aud A lătra pustiu, Și-a urla muțiu; Și să mai aud Cocoșii cântând, Muieri mimăind Și preoți cetind; Ploaia să mă ploaie Cetina să-mi moaie; Vântul să mă bată, Cetina să-mi cadă; Ninsoarea să ningă, Cetina să-mi frângă. Eu dacă știam, Nu mai răsăream; Eu de-aș fi știut, N-aș fi mai crescut. Și când m-au tăiat, Ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de câmp, La cap de voinic, Câinii să-i aud A lătra pustiu, Și-a urla muțiu; Și să mai aud Cocoșii cântând, Muieri mimăind Și preoți cetind; Ploaia să mă ploaie Cetina să-mi moaie; Vântul să mă bată, Cetina să-mi cadă; Ninsoarea să ningă, Cetina să-mi frângă. Eu dacă știam, Nu mai răsăream; Eu de-aș fi știut, N-aș fi mai crescut. Și când m-au tăiat, Ei m-au îmbunat Că ei mă sădesc, Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să-i aud A lătra pustiu, Și-a urla muțiu; Și să mai aud Cocoșii cântând, Muieri mimăind Și preoți cetind; Ploaia să mă ploaie Cetina să-mi moaie; Vântul să mă bată, Cetina să-mi cadă; Ninsoarea să ningă, Cetina să-mi frângă. Eu dacă știam, Nu mai răsăream; Eu de-aș fi știut, N-aș fi mai crescut. Și când m-au tăiat, Ei m-au îmbunat Că ei mă sădesc, Nu mă secuiesc. Și ei m-au mințit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
zi. După cum i se părea, călătorea așa de două zile, mergând voinicește ca și cum ar fi știut Încotro merge. Aerul era aspru și brazii Înalți, fără sfârșit, ca și cum ar fi Împuns cerul undeva acolo sus. Frea mătul pădurii, neliniștea neîntreruptă a cetinei Întunecate, mirosul de rășină și de ace de brad putrezite Îi aminteau de munții lui de acasă. și mai cu seamă de durerea pe care anii de pribegie nu o puteau ostoi. De când plecase din Konstanz, Înnoptase prin case, prin
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe cărări necunoscute, urcară și coborâră prin păduri și poieni, până ce Întunericul le Învălui cu totul. Adelheid simți cum o spaimă nelămurită o cuprinde. Nu era numai grija pentru starea iubitului ei, ci, pe măsură ce-și croiau drum pe sub cetinile negre, Își amintea tot mai lămurit sfatul sihastrului: „Nu te Încrede În nimeni. Ești Înconjurată de trădare!“ De câteva ori i se păru că aude În urmă tropote de cai. Era un zgomot Înfundat, ca și cum copitele le-ar fi fost
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
un ștergar alb și frumos și un lucrător mai tânăr l-a atârnat sus, în vârful casei. Alt bun vecin, Ion Moloce, și-a dat cu părerea că, în vârful casei noi, trebuie să se pună și o cruce de cetină și două cruci de lemn, busuioc cu flori și semințe. Tata a vorbit cu meșterii și s-a respectat și această tradiție, specifică satului românesc. Când stăteau toți la masă, în ogradă, primarul Chiriluță a venit să vadă cum merg
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]