1,021 matches
-
Endō stătea cu un cot rezemat de geam, căscând și simulând plictiseala. Valul de lume se scurgea în ambele direcții pe Ginza. Gaston nu avea de unde să știe care era ținta lui Endō. — S-a oprit! Gaston zări un japonez chel deschizând ușa cafenelei din fața lor. Era scund și gras. Bondocul chelios i-a făcut o impresie proastă chiar și lui Gaston. — Gas, coboară! — Eu... Am zis să cobori... — Eu... eu... Ce aveți de gând? Gaston dădea din cap cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu am spus nimic, răsuflînd doar ușurată cînd cineva m-a luat pe sus ca să mă ducă la Încă o ședință foto. Mai tîrziu, după ce s-au ținut discursurile, toată lumea a amuțit la vederea unui bărbat Între două vîrste, aproape chel, Într-un costum care se vedea că prinsese și zile mai bune, care a luat un microfon și a bătut nervos În el. — Știu că nu se mai aștepta nimeni la Încă un discurs, spuse tata, iar eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
îi atârnau niște cercei de aur lungi, la gât avea coliere și cruci cu monturi de perle și geme, pe degete, multe inele. Chipul îi era un cerc molatic cu buze prea cărnoase, date cu negru. Era aproape cu desăvârșire chel. Surâdea, arătându-se încântat că ne veda. M-am uitat în jurul meu și am scrutat chipurile oamenilor de rând veniți să caște gura, ciudat de tăcuți. Ne fixau cu pizmă, șușotind între ei. Gregorio ne-a spus: - Fiți bineveniți, nobili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
până la negustorul Mattia, ducându-i scrisoarea de la tatăl meu. Cârciumarul ne-a păstrat o odaie, locuri la masă, îngăduindu-ne chiar să ne spălăm într-o adăpătoare din spatele tavernei. Băiatul s-a întors împreună cu Mattia. Era un bătrân slăbănog, aproape chel, cu excepția unui cerc de păr cărunt, rar și lung ce-i atârna la spate. Deși era uscat, avea un pântece proeminent, și o groază de vinișoare albăstrui făceau din nasul lui un bob mare de strugure copt. Felul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
răspunse Zero, conștient că examenul deja fusese pierdut. La urma urmelor, un tribunal este tot o junglă În care domnește legea celui mai puternic. — Purtați perucă? Îl ironiză Ferrante, privindu-i codițele lungi. Poate că Îl invidia: el era aproape chel. Șuvițe aspre Îi ajungeau până pe gulerul cămășii. Câteva fire de păr rare, patetice. — Nu, răspunse Zero, e părul meu. Părul: singurul lucru pe care-l moștenise de la tatăl său, singurul simbol al Înrudirii lor de sânge. Creț, aspru, sârmos. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bărbat. Deodată, la jumătatea unei măsuri, marșul funebru s-a întrerupt, amplificatoarele au mai zumzăit câteva secunde, apoi s-a făcut liniște, și atunci s-a deschis din nou ușa mascată și a intrat în grabă un bărbat înalt și chel, în costum negru, n-a salutat pe nimeni, s-a dus direct la pupitru, iar secretarul a plecat de lângă noi, a fugit direct la pupitru și i-a pus dinainte mapa legată în piele bordo, așa că am știut c-ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lui Bruno i se pare gros, enorm. Se așază deasupra și urinează pe obrazul lui. Ieri, l-a silit pe Bruno să i-o sugă, apoi să-i lingă curul; În seara asta, nu are chef. „Clément, ai o puță cheală, spune el, zeflemitor; trebuie ajutat părul să crească...” La un semn, ceilalți Îi ung sexul cu spumă de ras. Brasseur deschide un brici, apropie lama. De frică, Bruno se scapă pe el. Într-o noapte de martie a anului 1968
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
nici pe ai tăi! Enkim Îmi zâmbi, după cum o făcea el: din colțul gurii, de parcă se pregătea de vreo șotie. Ciudat lucru mi-a venit atunci În minte: după obiceiul neamului său, Enkim avea capul lipsit de păr - ei bine, chelul ăsta zădărnicise trădarea spânului de Dupna, ceea ce, părea să lege și mai bine povestea spusă de Gupal. Se auziră strigăte dinspre pădure și, În scurtă vreme, Kikil Își făcu apariția În fruntea mărunțeilor lui. Între ei: Logon, ținut strâns de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
eternitatea?” asemenea cucernicilor care pichetează cu sloganul „ sfârșitul - e - aproape”, ci, mai curând: „Cu ce ai să satisfaci cerințele sufletului tău În această democrație modernă?” Filfizonul ăsta lung cât o prăjină, cu costumele lui vărgate În dungi subțiri și capul chel (aveai senzația că exista ceva periculos În albeața acestui cap, În forța lui albă, În scobiturile și crestăturile lui) nu urca la catedră ca să te plictisească anost cu ordinea corectă a epocilor (Evul Credinței, Evul Rațiunii, Revoluția Romantică) și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și dați la Împăiat. E scârbos să fim obligați să ne gândim la problemele tuturor - distrugerea teatrală, simulată, gen Grand Guignol nu‑i mai satisface pe ticăloși. Îi plăcea să‑și ridice brațele lungi peste lumina reflectată de creștetul lui chel și să scoată un strigăt hazliu. Am impresia că această descriere pe care i‑o fac o să vă determine să‑l acuzați de mizantropie. Ravelstein era tot ce doriți, numai mizantrop și cinic nu. În nici un caz. Era generos cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
discute despre chestiuni intime - scandaluri legate de sex. Studenții care‑l cunoșteau Îndeaproape se retrăgeau cu tact când le făcea un semn cu degetele pe sub țigară. Ravelstein punea Întrebări colcăind de curiozitate, rostite cu voce joasă și, În timp ce asculta, capul chel Îi era adeseori Îngropat În pernele de piele, ochii uneori dați peste cap, sticlind de atenție concentrată, gura ușor căscată - iar picioarele Încălțate În mocasini, alăturate talpă la talpă. La orice oră din zi și din noapte asculta CD‑uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îți umpli plămânii șubrezi cu fum? E un lucru foarte grav, a spus Schley aruncându‑mi și mie o privire rece, piezișă. Firește, eu n‑ar fi trebuit să‑l las să‑și aprindă țigara. Doctorul Schley era și el chel ca În palmă, Îmbrăcat În alb, iar mâna Încordată de furie ținea ca pe o praștie stetoscopul care Îi ieșea din buzunar. Ravelstein nu i‑a răspuns. Refuza să se lase intimidat - dar nu era Încă destul de Înzdrăvenit ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mentale pline de acuratețe. Dar el și cu mine eram prieteni - profund atașați - și prietenia n‑ar fi fost posibilă dacă nu ne‑am fi Înțeles spontan unul pe celălalt. În discuția la care mă refer, și‑a rezemat capul chel pe speteaza fotoliului. Mărimea feței lui largi, Înțelegătoare, brăzdate de riduri, mă făcea să mă mir de forța de susținere a mușchilor gâtului și umerilor, pentru că picioarele lui aveau un minimum de mușchi. Doar atât cât să‑și facă datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Grielescu. Avea o sumedenie de ticuri. Era un fumător nervos, care ba Își scurma pipa, ba și‑o Îndesa, ba Îi destupa țeava cu un curățitor de sârmă, ba nivela cu degetul cocoloșul de tutun din căuș. Era scurt și chel, dar Își lăsa părul de la baza craniului să crească și să i se reverse peste guler. Țeasta, larg deschisă ca un estuar, era străbătută de vinișoare; părea congestionată. Opusă calviției de pepene oval‑verzui a lui Ravelstein. În timp ce agita curățitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui luni de viață, Ravelstein și‑a continuat activitatea obișnuită. Preda la cursuri, organiza conferințe. Când nu se simțea În stare să țină prelegeri la universitate, Își ruga prietenii să‑l Înlocuiască: banii fundației erau Întotdeauna la dispoziție. Capul lui chel răsărea din primul rând de auditoriu, dominând de fiecare dată asemenea evenimente. Când se termina o prelegere, era invariabil primul care punea o Întrebare. Devenise un protocol. Toată lumea aștepta ca el să inaugureze discuțiile. La Începutul toamnei era Încă destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
loc de el și mi‑a cerut să‑l prezint acestui om spiritual. I‑am comunicat lui Ravelstein că amicul meu Pargiter dorește să‑l cunoască. - Bine, și În felul ăsta o să ai o dublă garnitură de prieteni cu capul chel ca‑n palmă. Ravelstein nu mi‑a reproșat că i l‑am adus, dar reieșea limpede din felul În care‑mi vorbea că, din moment ce timpul lui era acum atât de măsurat, n‑ar fi trebuit să‑i mai impun noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
avea nici o contingență cu asemenea discuții, stătea lângă noi ca să‑i șteargă fața. Nikki nu se Îndepărta de pat decât când veneau tehnicienii pentru radiografii sau când i se lua sânge. Din când În când, Îmi lăsam mâna pe capul chel al prietenului meu. Am fost surprins să constat că avea o invizibilă miriște țepoasă pe cap. Se pare că preferase o chelie totală decât un păr rărit, și Își rădea capul ca și obrajii. În orice caz, și capul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
jocuri de apă - erau și boschete, flori, viță de vie. Madame Bédier, care gătea În bucătărie, nici nu s‑a uitat la noi. Monsieur Bédier a parcurs fără interes amabilul bilet familiar scris de Roxie. Era o namilă de om, chel, Îndesat, alcătuit parcă Într‑un acces de violență. Mesajul lui, dacă ar fi fost articulat În cuvinte, ar fi sunat astfel: - Sunt gata să execut tot ce dorește un client, dar treburile mă presează Îngrozitor și s‑ar putea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Câtă ghidușie, îi trece prin cap oficialului de pe Dâmbovița, în jocul ăsta de-a văzutul-nevăzutul și totuși ce solemnă migală. Aceeași undă nervoasă trece și prin capetele celorlalți, luând firește în fiecare cap o altă formă, după caz. Atașatului Plainjones, chel, deșirat, cu pistrui și mâini osoase, ocupând locul din stânga, de pildă, îi va apărea ca o mică plictiseală, un oftat reținut undeva în coșul pieptului, în vreme ce mai-marelui său, tot un lungan însă negricios și paralelipipedic aidoma unui frigider Zil cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Pleacă în altă țară, mi-a propus ea. — Ce altă țară? am întrebat eu. — Orice țară care-ți place, a zis ea. Ai bani să te duci oriunde vrei. — Oriunde vreau... Și în clipa aceea intră pe ușă un bărbat chel, gras, belicos, în mână cu o sacoșă de cumpărături. Ne-a dat la o parte cu umărul pe Resi și pe mine din fața cutiilor de scrisori, rostind cu glas răgușit de huligan o scuză care numai a scuză nu suna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
după un timp Huo Ba tot râdea de țeasta mea rasă. Mă întreba cum de i-am lăsat. — Te deranja? — Maică-mea mi-a spus că l-au chelit și pe el anul trecut. De ce să mă deranjeze? Tu erai chel încă de când ai venit. Pe tine te deranja? Am văzut o conservă pe jos. Am cules-o. — Bulion? Gongku se precipită. — Ce? Ia să văd. Ăștia de la bucătărie s-au țicnit de tot, clătină din cap. Sub conducerea maestrului n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
model masculin din viața băiatului n-avea să fie el, ci... — Cine e? a întrebat Hugo. Pe cine ai întâlnit? S-a dovedit că era vorba de directorul revistei. — Un tip fantastic. Îl cheamă Rick, s-a entuziasmat Amanda. E chel, într-adevăr, dar destul de sexy. E un businessman redutabil. Și, evident, e putred de bogat. Hugo s-a gândit întristat că poate un businessman redutabil, care mai era și putred de bogat, era un bun model pentru Theo. În orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ușoară care le căzuse sub nas, ne‑au invitat să bem ceva la un bar. Acolo lucrurile s‑au clarificat, Adina Dabija 92 nemaifiind nevoie de alți pași intermediari. Catinca l‑a luat pe brunet, iar mie mi‑a rămas chelul. — Ia‑l tu pe Chel, eu mă voi ocupa de Brunet, mi‑a șoptit Catinca În baie. — Nu‑l vreau pe Chel, am protestat eu, mă enervează, are o logoree ieșită din comun și mai are și chelia lucioasă ! — Nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nas, ne‑au invitat să bem ceva la un bar. Acolo lucrurile s‑au clarificat, Adina Dabija 92 nemaifiind nevoie de alți pași intermediari. Catinca l‑a luat pe brunet, iar mie mi‑a rămas chelul. — Ia‑l tu pe Chel, eu mă voi ocupa de Brunet, mi‑a șoptit Catinca În baie. — Nu‑l vreau pe Chel, am protestat eu, mă enervează, are o logoree ieșită din comun și mai are și chelia lucioasă ! — Nu uita, Îmi atrase atenția Catinca
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
92 nemaifiind nevoie de alți pași intermediari. Catinca l‑a luat pe brunet, iar mie mi‑a rămas chelul. — Ia‑l tu pe Chel, eu mă voi ocupa de Brunet, mi‑a șoptit Catinca În baie. — Nu‑l vreau pe Chel, am protestat eu, mă enervează, are o logoree ieșită din comun și mai are și chelia lucioasă ! — Nu uita, Îmi atrase atenția Catinca, cu cât mai dezgus‑ tătoare ți se pare experiența, cu atât mai autentică va fi ea. Crezi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]