1,324 matches
-
o copie a lui Molly Simms care să pândească din umbră. Nevrând să mă dau în vileag și să-l întreb direct, am luat-o pe o cale ocolitoare. — Tu nu erai prieten, în facultate, cu Alexandra Dixon? l-am chestionat. Alexandra era la femme fatale 1. — Ba da. Ai o memorie grozavă. Ai cunoscut-o pe Alex? — Am fost împreună la câteva cursuri de engleză. Era o fată așa de drăguță. Bine, astea nu erau niște declarații complet adevărate. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
spun că o caută? m-a întrebat asistenta. — Claire Truman. Sunt o prietenă a lui... Am auzit declicul produs de cineva care a ridicat receptorul pe o altă derivație. — Poți să ajungi aici într-o jumătate de oră? m-a chestionat Vivian. I-am recunoscut vocea profundă, ușor gravă din mesajul pe care mi-l lăsase. — S-sigur, în regulă, eu... — Ne vedem atunci. Telefonul s-a închis. Într-o jumătate de oră? Ce rapid. Din fericire, mă îmbrăcasem de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
judecând după cine se înroșise cel mai tare la față. — Eu, a răspuns scurt Melissa, un asistent editorial care abia absolvise facultatea de două săptămâni. Vivian mi-a dat-o mie acum o oră. — Păi? și? Ce părere ai? a chestionat-o Graham nerăbdător. Melissa se uita la carnețelul așezat pe masă, în fața ei, cu o asemenea intensitate, încât aproape c-am început să mă aștept să-l văd mișcându-se. Îmi dădeam seama că era timidă și că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
eveniment popular în întreg campusul universitar. Anul ăsta, mama se aștepta ca peste două sute de oameni să ne viziteze casa. — Deci, ce crezi? Bucătăria ar arăta mai bine într-un verde de mentă sau un roșu de tomată? m-a chestionat ea. — Mergi pe verde, mamă. și cu ce ai nevoie să te ajut? Să mă ocup de furnizorii de mâncare și de meniu? Sau aș putea să sun la Prairie Lights și să văd dacă nu ne donează niște cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încât nu avusesem vreme să mă lamentez în absența lui. Cine a fost? Randall? m-a întrebat Bea când am închis telefonul. — Îhî, am dat eu din cap. — și se poate ca asta să fie seara cea mare? m-a chestionat ea. Nu-mi trecuse prin minte chestia asta, dar acum, că mă întrebase ea... Mă întâlneam cu Randall de o lună. Ne vedeam de câteva ori pe săptămână... Îl auzisem, când vorbise la telefon cu un coleg de muncă, referindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pereții începeau să se strângă în jurul meu. Te rog, Doamne, fă ca discuția asta să n-o ia pe calea... — Iubitule, ești cel mai bun din branșă, a tors Vivian ca o pisică. — Cel mai bun ce din branșă? a chestionat-o Carl. Spune-mi că sunt cel mai bun futangiu și ai manuscrisul gata în două săptămâni și jumătate. — știi că așa e, iubitule. Ești cel mai bun nu din branșă - ești cel mai bun futangiu cu care mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
îndurai destule crize de nervi, sistemul nervos îți atingea acel punct al suprasaturării - iar pe Vivian, pur și simplu, n-o mai înregistra. — Ce s-a întâmplat cu propunerea pe care ți-am spus să te uiți vineri? m-a chestionat ea. — Păi, am citit vreo sută de pagini și arată destul de bine - agentul mi-a spus că avem exclusivitate asupra ei toată săptămâna, așa că... — A! A! Așa a zis? a râs batjocoritor Vivian. Buza de sus i se strâmbase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
sâni. — Păi, mi-a atras atenția mâna, zise Barney. Vreau să zic că într-o situație de genul ăsta nu-ți vine să te gândești la sâni. Inspectorul se întoarse spre șeful de echipă. — Dumneavoastră ați remarcat sânii decedatei? îl chestionă el. Dar șeful de echipă nu făcu altceva decât să dea din cap. Rămăsese fără grai. — Așadar, avem o femeie bine hrănită... Cam ce vârstă ai zice că avea? Barney își scărpină gânditor bărbia. — Nu era bătrână, zise el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
dintre profesori obișnuia să le recomande sistematic fetelor de la clasa de educatoare să aibă permanent la ele... ăăă... căciulițe de cauciuc? — Păi, domnul Sedgwick e foarte atașat de ele, zise dr. Morris. — De educatoare sau de căciulițele de cauciuc? îl chestionă directorul. — Poate chiar de amândouă? sugeră dr. Board sotto voce. — Omul are un ghimpe împotriva pilulei anticoncepționale, zise dr. Morris. — Ei bine, vă rog să-i spuneți domnului Sedgwick să poftească la mine în birou luni la ora zece. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îndoieli? Mai ales despre eliberarea cuiva din închisoarea inamicului? E obligația fiecăruia să coopereze. Nimeni nu e mai presus de Partidul Comunist în Yenan. Nici măcar soția lui Mao. Treptat, natura evenimentului se modifică. Îndoielile cresc. Detaliile, datele, orele, minutele, sunt chestionate, comparate și analizate. Devin tot mai insistente cererile privind o explicație. Ea cade în capcana pusă de propriile-i invenții anterioare. Povestea ei începe să se contrazică. Golurile din minciunile ei încep să iasă la iveală. E încolțită. Fața i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
instituției de miracole, Whats new / Site Map / Site Index / lui Matei i-ar fi plècut, din pasiune pentru hèrți, ca Ilarie sè dea click pe Site Map, dar el alege de pe partea dreaptè Latest Monthly Message, Tot mai crezi, îl chestionez, cè femininul va împèca bèrbatul cu lumea? dar, Ilarie, întorcându-se spre mine cu expresie seninè pe fațè, îndulcitè de pletele blonde și de lumină slabè din încèpere, contrazicându-mè, Eu n-am spus, mè privește cu blândețe, dar Matei, incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
viațè întreagè dupè o chemare care nu mai vine, sè stai și sè pândești fiecare gest, fiecare cuvânt auzit, întrebându-te necontenit, oare nu e asta chemarea mea?! Și sè nu primești nici un rèspuns oricâtè râvnè ai depune! Dar, îl chestionez eu, cum putem sè facem deosebirea între chemèrile adevèrate și cele false, între cele reale și cele iluzorii? În ceea ce-l privește pe el personal, îmi explicè, totul e mult mai simplu, Ilarie fiind convins cè adevèrata lui chemare s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ei de Normală și prin Învățătoare necolege de Normală, mama și-a făcut o rețea - așa-i zice ea; pe tot cuprinsul Basarabiei și al Bucovinei, Învățătoarele țin-legătura: cum află unde, de undeva, că s-a Întors un ridicat, Îl chestionează (ca pentru Monografie): unde-a fost, cu cine, despre cine a auzit că a mai fost, unde crede că a fost dus - și Își dau telegrame. (Întrebare - În două puncte, primul: Cine și când a inventat telegrama-la-Români? Răspuns: Învățătoarele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mult. — Deci. Femeia a urmat-o pe Susan în bucătărie. Privirile de un bleu pal i se mișcau peste tot, prin cameră, în căutare de alte cusururi. —Ce-ai mai făcut, Susan? Asta era o noutate. De obicei, Jenny o chestiona pe Susan în detaliu cu privire la starea lui Milly, niciodată în legătură cu ea personal. —Sunt bine. Mulțumesc. Dar tu? Susan nu știa ce alt răspuns să dea. Ea și Jenny nu purtaseră niciodată discuții prietenești, așa că Susan nu se simțea deloc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
În plus, îmi era cald, eram bine hrănită și, dacă-mi aduc bine aminte, n-am avut parte de nici un fel de abuz, așa că probabil eu m-am numărat printre cei norocoși. Cel puțin, așa văd lucrurile. Nick o mai chestionase de vreo câteva ori în legătură cu copilăria ei, de parcă s-ar fi așteptat să afle de un chin ascuns până atunci, însă în trecutul lui Susan nu exista nimic de această natură. Nu că ea își amintea de prea multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Luca își adoră băieții și-n felul ăsta i-ar fi mai simplu să-i vadă... iar ea, dac-ar putea, cu siguranță că și mâine l-ar primi înapoi. Și tu ce simți când te gândești la asta? a chestionat-o Susan cu blândețe. —O imensă dezamăgire. Alison a schițat un zâmbet. Dar, într-un fel, asta n-ar face decât să-mi valideze decizia, nu? Apoi femeia a clătinat din cap. De fapt, cred că Luca o să rămână burlac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se aventureze În divan, uriașa sală de audiență, pentru a se apropia de cel mai puternic om al imperiului și pentru a-i expune lacrimile și plângerile În fața lui. Doar acolo străjile și cămărașii fac cerc Împrejurul lui Nizam, Îi chestionează pe vizitatori, Îi Îndepărtează pe neaveniți. Omar s-a oprit În pragul ușii. Scrutează Încăperea, pereții dezgoliți, grosimea celor trei covoare. Cu un gest șovăielnic, salută asistența, o mulțime pestriță, dar liniștită, care-l Înconjoară pe vizir, aflat pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iritat, înțelegi, mă presează el, iar eu întreb, ce anume ar trebui să înțeleg? Viața noastră nu cunoaște restricții, spune el, aceasta este singura modalitate prin care putem trăi împreună, nu mă întreabă niciodată unde am fost, eu nu o chestionez niciodată, odată cu trecerea anilor am învățat să ne eliberăm și de adevăr, și de minciună, știe că eu mă voi întoarce acasă, pentru că vreau să îi văd pe ea și pe copii, nu pentru că trebuie, iar acest lucru îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și Noga, ca și când ei ar fi părinții îngrijorați, iar eu, fiica neascultătoare. Mami, unde ai fost, doar Noga îndrăznește să întrebe, iar eu îi răspund evaziv, am avut câteva întâlniri, Udi mă privește, cu greu se stăpânește să nu mă chestioneze, așa cum îi stă în obicei, nu îl mai văzusem de o săptămână și mi se părea că trupul său se micșorase, iar depresia i se adâncise, ochii îi sunt roșii, ca și când nu ar mai fi dormit de atunci, iar mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pretenții. Amândoi sunt de vină, continuă Davey. Dacă Finn e într-o stare proastă, Barney îl urmează îndeaproape. Eu n-aș putea lucra cu fratele meu, precizează Vijay în timp ce mușcă dintr-un sandvici cu ou. Și voi vă certați? îl chestionez eu, încercând să fac abstracție de gălbenușul care i se scurge pe barbă. Nu, ne înțelegem bine. Nu reușim să ducem însă nimic la bun sfârșit. Când suntem împreună ne comportăm ca niște băieței de șase ani. Vijay își toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
știu. Numai că vor veni o mulțime de prieteni care știu că eu și Vanessa am ieșit împreună. Trebuie să am și eu o prietenă, ca să nu le fie milă de mine. —Cât de mare e casa părinților tăi? îl chestionez, închipuindu-mi că e destul spațiu să încapă toți colegii de serviciu, plus alte cunoștințe. —E uriașă! Încape un regiment întreg. Asta s-a și întâmplat în timpul Războiului Civil. Mă rog, asta-i mai puțin important. Promiteți-mi că veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Ben repede, ca să se simtă mai puțin vinovat că a supărat-o pe Charlotte. —Și eu, recunoaște Daisy. Aproape că și eu, mă văd obligată să precizez la rândul meu. Ca de obicei, Jim se uită în pământ, așa că îl chestionăm pe Finn din priviri. —Eu nu mi-am vărsat amarul în felul ăsta. Parcă aș fi constipat. Sunteți mulțumiți? Dar n-am vrut... începe Jennifer. Glumește, Jennifer! o liniștesc eu. —Bine. E în regulă, atunci. Jennifer îi zâmbește lui Finn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sunt, nu pentru că aș fi puicuța lui sau a oricăruia dintre ei. Sunt încântată de faptul că prietenia dintre mine și Matt n-a dispărut doar pentru că m-am despărțit de Patrick. Cum te-ai simțit în ultima vreme? mă chestionează Jake cu o expresie foarte serioasă. Mă gândesc un timp. —Mai bine. Nu intenționez să îi spun despre ce se întâmplă în seara asta, pentru că sigur nu ar vedea nici o îmbunătățire. — Am făcut ce m-ai sfătuit. Pentru toate gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ar spune despre problemele pe care le are în căsnicie. Nu e rău, dar nu prea știi ce să faci cu informația pe care ți-a dat-o. Încerc să schimb subiectul. Așadar, se nasc iubiri între membrii AA? îl chestionez, luând și ultima bucată de somon. Jake mănâncă mai încet decât mine. Echilibru în toate. Totdeauna i-am admirat pe cei care iau masa pe îndelete. —O, da! râde iar, de data asta aproape din toată inima. Uneori suntem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Picioru’ Calului. Dădu un browse la mesajele pe care le primise de ziua lui. Toate erau destinate unui bărbat, firește. Ar fi trebuit să modifice câte ceva. Asta nu era funny deloc. Pac! ideea! sună la 1515. O voce călduroasă îl chestionă indiferentă: botez? nuntă? împăcare? felicitare? aniversare?...asta e! a, da? bun. păi avem următoarele sms-uri. Vocea recită cu un timbru nazal patru texte și Leo se hotărî pentru ultimul dintre ele: „vârsta e doar o mască purtată la balul mascat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]