2,921 matches
-
lui era doar o mască din piele neagră și cicatrizată, devorată de foc. Acela era țesutul mort pe care Îl atinsese Clara. — Să le ard, murmură el, cu glasul și privirea otrăvite de ură. O adiere a brizei Îi stinse chibritul dintre degete și chipul său rămase din nou ascuns În beznă. — O să ne mai vedem, Daniel. Eu nu uit niciodată o față și cred că, Începînd de azi, nici tu, zise el Încet. Spre binele tău și al prietenei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de la o lucarnă. — Strickland! am strigat. Nici un răspuns. Totul, era într-adevăr teribil de misterios și mi s-a părut că Stroeve, aflat la un pas în urma mea, tremura din tot trupul. O clipă am șovăit dacă să aprind un chibrit. Am deslușit cu greu un pat aflat în colțul camerei și m-am întrebat dacă nu cumva lumina o să ne dezvăluie un cadavru. — Ce, mă prostule, n-ai un chibrit? Glasul lui Strickland, venind din bezna aceea și atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tot trupul. O clipă am șovăit dacă să aprind un chibrit. Am deslușit cu greu un pat aflat în colțul camerei și m-am întrebat dacă nu cumva lumina o să ne dezvăluie un cadavru. — Ce, mă prostule, n-ai un chibrit? Glasul lui Strickland, venind din bezna aceea și atât de aspru, m-a făcut să tresar. Stroeve a scos un strigăt: — Doamne Dumnezeule, credeam că ai murit. Am aprins un chibrit și am căutat o lumânare. În clipa aceea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dezvăluie un cadavru. — Ce, mă prostule, n-ai un chibrit? Glasul lui Strickland, venind din bezna aceea și atât de aspru, m-a făcut să tresar. Stroeve a scos un strigăt: — Doamne Dumnezeule, credeam că ai murit. Am aprins un chibrit și am căutat o lumânare. În clipa aceea am zărit o încăpere micuță, pe jumătate locuință, pe jumătate atelier, în care nu erau decât un pat, niște tablouri întoarse cu fața la perete, un șevalet, o masă și un scaun. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Cum? Îndrăzniți să-mi dați ordine? Mie? — Duceți-vă dracului, îi răspunsei. Mierck era să se prăbușească de uimire. Matziev s-a uitat la mine de sus, nu a zis nimic, și-a aprins un trabuc, apoi a scuturat îndelung chibritul, chiar și după ce acesta se stinsese. Pe stradă era soare. Mă simțeam puțin amețit și mi-ar fi plăcut să stau de vorbă cu cineva, cu cineva de încredere, care simțea la fel ca mine. Nu mă refer la Caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de oră. Afară s-a stârnit vântul și Amory privea cum crengile umede se mișcau și zgâriau, ca niște gheare, sticla ferestrei. Tom se adâncise În studiu și tăcerea din interior nu era Întreruptă decât de sfârâitul rar al vreunui chibrit sau de foșnetul pielii, când Își schimbau poziția În fotolii. Pe urmă interveni o schimbare, ca zigzagul unui fulger. Amory a sărit În sus, Încremenind, rece ca gheața. Tom Îl privea cu gura căscată, cu ochii ficși. — Îndură-te, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vreau să mor! (După un moment, se ridică și, cu ochii Închiși, merge pe dibuite spre ușă. Acolo se răsucește pe călcâie și mai privește o dată Încăperea. Aici au șezut și au visat: pe tăvița aceea pusese atât de des chibrituri pentru el; jaluzelele acelea le coborâseră, din discreție, Într-o lungă după-amiază de duminică. Cu ochii Înnegurați, stă și-și amintește. Vorbește tare): Ah, Amory, ce ți-am făcut? (Undeva adânc, sub tristețea Îndurerată pe care timpul o va vindeca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
exprimau frumusețea eternă prin stranii șoapte de elfi Îndrăgostiți. Apoi au lăsat În urmă clarul de lună, intrând În umbra vârstată a unei pagode năpădite de viță cățărătoare, unde miresmele erau atât de dulci, Încât deveneau aproape muzicale. - Aprinde un chibrit, a șoptit ea.Vreau să te văd. Scăpărare! Flacără! Noaptea și copacii vârstați de umbre erau ca un decor de teatru, iar faptul că se afla acolo cu Eleanor, o umbră ireală, i se părea ceva deja trăit. Amory și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și copacii vârstați de umbre erau ca un decor de teatru, iar faptul că se afla acolo cu Eleanor, o umbră ireală, i se părea ceva deja trăit. Amory și-a spus că numai trecutul poate părea straniu și incredibil. Chibritul s-a stins. - E Întuneric beznă. - Acum nu mai suntem decât voci, a murmurat Eleanor. Voci slabe, singuratice. Mai aprinde unul. - A fost ultimul meu chibrit. Pe neașteptate, a cuprins-o În brațe. - Ești a mea, știi că ești a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
deja trăit. Amory și-a spus că numai trecutul poate părea straniu și incredibil. Chibritul s-a stins. - E Întuneric beznă. - Acum nu mai suntem decât voci, a murmurat Eleanor. Voci slabe, singuratice. Mai aprinde unul. - A fost ultimul meu chibrit. Pe neașteptate, a cuprins-o În brațe. - Ești a mea, știi că ești a mea! a strigat el năvalnic. Clarul de lună s-a strecurat Înăuntru printre vrejurile de viță, ca să-i asculte... Licuricii li se atârnau de șoapte, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
lase rușinea la o parte. Își Întorcea fundul În direcția mea, cambrându-se cât putea de mult, urla În timp ce era biciuită, era obligată cu forța să-și strângă sau să-și relaxeze anusul, cineva Îi vâra adânc o orhidee, bețe de chibrituri, stilou, sticlă de vin etc., apoi o obliga să le lingă după ce i le scotea din anus, era lovită cu piciorul de nenumărate ori fără vreun motiv anume, era obligată să-și ceară scuze. Fața Îi era inundată de urină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
piept o sticluță metalică aplatizată: — Bei? — Mersi, nu zic nu. Am înghițit o dușcă zdravănă din alcoolul distilat oferit cu solicitudine de către Reichskriminaldirektor și apoi mi-am scos țigările. După ce am aprins câte una pentru amândoi, am ținut bățul de chibrit în sus câteva secunde. — Nu e nicidecum un loc căruia să-i dai foc cu ușurință, i-am spus. Un singur om, acționând de unul singur: ar fi trebuit să fie un tip foarte agil. Și chiar și așa, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Și într-un caz și în celălalt, faptul merita să fie luat în seamă. Își suflă nasul și zise: — Îmi dați și mie o țigară, vă rog? — Sigur că da. I-am dat pachetul și apoi i-am aprins un chibrit. — Știți, Kindermann l-a cunoscut pe Freud, îmi spuse ea tușind ușor când trase primul fum. Pe vremea când era student la Facultatea de Medicină din Viena. După ce a absolvit, a lucrat un timp la Azilul de boli mintale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că se întorcea acasă, căci le spusese părinților că va fi înapoi pe la 8:45. N-a mai ajuns, desigur. — Vreo pistă? am întrebat. — Nici una, domnule, răspunse el apăsat. — Mulțumesc, inspectore. Mi-am aprins o țigară și apoi am ținut chibritul ca Illmann să-și aprindă țigara de foi. — Bine, atunci... Am tras un fum și am adăugat: Așadar, ceea ce avem sunt cinci fete, toate cam de aceeași vârstă și toate încadrându-se în stereotipul arian pe care îl cunoaștem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mică de sânge în plămânii parțial măriți ai fetei. — Așadar, a omorât-o prin strangulareși apoi i-a tăiat gâtul? — A sângerat de moarte, spânzurată cu capul în jos ca un vițel măcelărit. La fel ca toate celelalte. Ai un chibrit? I-am aruncat cutia peste birou: — Și cum e cu locșoarele ei importante? A regulat-o? — A regulat-o și a rupt-o un pic în timpul acțiunii. Ei, era de așteptat. Îmi închipui că fata era virgină. Erau chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ci de cincizeci de ori cât am fost acolo, și privi țintă în ceașca ei de cafea. — A fost o întrebare stupidă, i-am zis. Îmi cer scuze. Mi-am scos țigările și am umplut tăcerea cu zgomotul făcut de chibrit, iar respirația mea rușinată cu fumul plăcut de tutun. — Merge la școală la Paulsen Real Gymnasium, nu-i așa? Acolo e totul în regulă? Cu examenele sau ceva de genu’ ăsta? Fără bătăuși care să-i facă probleme? Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bricheta de pe masă și trase din ea ca un soldat din tranșee. Am urmărit-o cu interes în timp ce se plimba încoace și încolo prin fața mea, imagine întruchipată a îngrijorării părintești. Mi-am luat și eu o țigară și am scos chibriturile din buzunarul de la piept. Hildegard s-a uitat furioasă la mine când mi-am aplecat capul către flacără: — Credeam că detectivii trebuie să fie capabili să aprindă chibrituri cu vârful unghiei. — Numai cei neglijenți, care nu dau cinci mărci pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îngrijorării părintești. Mi-am luat și eu o țigară și am scos chibriturile din buzunarul de la piept. Hildegard s-a uitat furioasă la mine când mi-am aplecat capul către flacără: — Credeam că detectivii trebuie să fie capabili să aprindă chibrituri cu vârful unghiei. — Numai cei neglijenți, care nu dau cinci mărci pentru o manichiură, i-am spus căscând. Bănuiam că pune ea ceva la cale, dar habar nu aveam ce putea fi, nu mai mult decât aveam despre gusturile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu tatăl meu. — Eu? Nu-mi pasă deloc ce faci. — Zău? Atunci ce vrei? Am ridicat din umeri și i-am oferit o țigară. El luă una și le-am aprins eu pentru amândoi. I-am aruncat apoi cutia cu chibrituri: — Poftim, i-am spus, s-ar putea să ai nevoie de astea la noapte. Poate că ați putea încerca la Spitalul Evreiesc. — Vezi? Ai de gând să-mi ții o predică. — Dimpotrivă. Am venit să-ți spun că i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sau s-a întâmplat la spital? - Acolo, a spus el, cu vocea sugrumată de durere. - Bine. Vreau să mergem exact în locul unde am căzut, dar mai întâi, te rog, oprește la un macolet (magazin) și cumpără două lumânări și un chibrit. Fără să spună un cuvânt, el a mers și i-a adus ce i-a cerut. Au ajuns acolo și înet, încet, sprijinită de brațul lui, a coborât treptele și au ajuns pe locul unde căzuse. Dintr-o dată a simțit
DREPTUL LA VIAŢĂ de SILVIA KATZ în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364429_a_365758]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Melancolici și pribegi Ascultați cum cântă plopii Dincolo de Dealul Popii Serenade pentru regi Înroșește asfințitul Ulițele caoline Peste care seara vine Ca o beznă cu chibritul Armonie neștiută Peste toate dimprejur Din care doar un strop când fur Încerc s-o pun într-o lăută. Referință Bibliografică: Melancolici și pribegi / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 258, Anul I, 15 septembrie 2011. Drepturi de
MELANCOLICI ŞI PRIBEGI de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364595_a_365924]
-
produselor apetisante și de bună vreme ale produselor alimentare de strictă necesitate aflate sfidător în vitrinele și galantarele super și minimarketurilor și mai de curând al mall-urilor - și continua întărâtarea (asmuțirea) apelând la subtilități de teorie gramaticală și a „chibritului”(!) - și când șomajul a deveni personificarea însăși a primului verb auxiliar al limbii române dar și substantivat cu care puterea titulară își conjuga propria-i suficiență și nababa-i opulență, când inițiativele și politicile însănătoșirii în multe domenii (învățământ, sănătate, cultură
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Am luat cu împrumut ... foc Câte nu împrumută omul în viața lui! Dar ca să împrumuți foc e ceva mai rar. Să fi fost prin anul 1954. Chibrituri nu se găseau, iar brichete nici atât! Aveam un om, uitat de vreme, cu părul alb, îi spunea Ilie al Ioanei. Învelea în cenușă cărbunii aprinși. Focul nu se stingea niciodată. Nu avea pe nimeni nea Ilie al Ioanei. Când mă
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
mult fiere decât miere. Asta aș vrea să conștientizeze și dacă vor constata că pentru asta au fost trimiși pe Pământ, să biruie lenea, comoditatea, să scrie, să scrie... - Ce hobby-uri aveți? - Sunt un om fără năravuri. Nu colecționez chibrituri, șervetele, nici clopoței... Nu practic nici un joc de societate. Nu amnici tabieturi pe care să nu mi le pot înfrânge la timp. Sună banal? Normal. Asta pana mă așez la tastatură, scriu. Octavian Curpaș Phoenix, Arizona august 2009 Referință Bibliografica
DEŞI A PUBLICAT 20 DE CĂRŢI ŞI A PRIMIT 30 DE PREMII, SCRIITOAREA ŞI JURNALISTA MELANIA CUC CONTINUĂ SĂ FIE EA ÎNSĂŞI, CEA OBIŞNUITĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361490_a_362819]
-
Anghelinei, ș.a. Și Mihail Sadoveanu evocă sensibil copilăria chinuită a unor ființe prematurizate ca Niculăieș( ,,Un om năcăjit'') și ,,Tovarășul Moise'', din povestirea cu același titlu. Drama copilului sărman, într-o societate nedreaptă, se ilustrează la fel de elocvent prin: ,, Fetița cu chibriturile'', de Hans Cristian Andersen și tabloul prezentat, în care eroina fără nume este reprezentativă pentru toți copiii sărmani care trăiesc într-o societate dominată de exploatare și inechitate socială. În schimb, în ,,Dumbrava minunată'' se prezintă personajul-copil într-o împletire
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]