4,424 matches
-
sicriul ăla de diftină albastră ca interiorul unui Lincoln Town Car. Desigur, mulțumesc, Evie, am pe mine chimonoul ăsta chinezesc de seară de mătase galbenă de concubină, crăpat pe-o parte până la brâu și ciorapi negri de plasă și dragoni chinezești roșii brodați în zona pelviană și pe sâni. Și cu pantofi roșii cu tocuri cui. Dar mandibulă nu. Desigur, Evie îi zice mamei mele: I-a plăcut întotdeauna mult de tot rochia asta. Chimonoul ăsta a fost preferatul ei. Evie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unghii de porțelan și zice: — Eu sunt Pio Rhea. — Eu sunt Dia Rhea, zise alta, aproape de combina stereo. Cea cu țigara, Pio Rhea, zice: — Astea-s numele noastre de scenă. Arată spre a treia Rhea, de pe sofa, care mănâncă mâncare chinezească dintr-o cutiuță de carton. — Cea de colo, zise și arătă cu degetul, pe această domnișoară Mănâncă Până Crăpi, ei îi poți spune Gono Rhea. Cu gura plină de nimic din ce-ai vrea să vezi, Gono Rhea zice: — Încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
potrivită a părului. Noi am plătit pentru răzuirea frunții ca să scape Domnișoara Mascul de puntea osoasă pe care o avea deasupra ochilor. Noi i-am plătit conturarea maxilarului și feminizarea frunții. — Și, zice Gono Rhea cu gura plină de mâncare chinezească mestecată, și de fiecare dată când s-a întors acasă de la spital cu fruntea ruptă și realiniată sau cu mărul lui Adam rașchetat și redus la un nimic feminin, cine crezi că s-a îngrijit de ea în ăia doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
când Brandy e întinsă pe podeaua unei băi principale. Mai întâi am ajutat-o să-și dea jos jacheta taiorului și i-am descheiat nasturii de la spatele bluzei, iar acum șed pe-un vas de veceu și, cu regularitatea picăturii chinezești, las să-i cadă în gura Plumbago supradoze de Valium. Chestia cu Valiumul, zice fata Brandy, e că nu alungă durerea, dar cel puțin nu te mai scoate din minți faptul că te doare. Dă-i bătaie, zice Brandy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sparte doar în caz de incendiu au fost deja sparte. Miss America sparge toate panourile încadomnișoarate cu un chenar roșu de metal, alături de care atârnă în lanț un ciocănel. Acționează comutatoarele din interior. Face asta în hol. Apoi pe promenada chinezească lăcuită în roșu și împodobită cu statui de ghips ale lui Buddha. Apoi în foaierul în stil templu Maya de la subsol, cu fețe rânjite de războinici. Apoi în galeria celor O mie și una de nopți din spatele lojilor de la galeria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îngroșată în jurul orificiilor. Trupurile lor se legănau împreună de parcă ar fi fost o mașinărie străveche forțată să lucreze la viteză maximă până când la dezintegrare. Penisul erect al lui Nelson părea strâmb și murdar, ca un gunoi din tomberonul unei băcănii chinezești. Buzele și sânii lui Tess păreau mari-ca-la-panaramă, cu cicatricile de un roșu aprins. Și ce. Tess Clark a plâns în timp ce se priveau din toate unghiurile, în toate pozițiile. Au privit fiecare parte a corpurilor lor, de la tălpile picioarelor la scalp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ne irosim grăsimea prețioasă. Și totuși, ar trebui să avem o ceremonie funerară, spune Sora Justițiară strângându-și Biblia în mâini. Cum domnul Whittier e cărat la subsol, împachetat strâns într-o perdea roșie de catifea luată de pe promenada imperială chinezească, legat cu panglici de mătase aurie din hol, ar trebui să ne strângem în jurul lui și să vorbim adânc. Ar trebui să cântăm un imn. Nimic prea religios, ceva ce-ar da bine. Tragem la sorți să vedem cine trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
platouri. Holul Ludovic al XV-lea de catifea albastră. Amfiteatrul egiptean de mohair negru. Salonul Renaștere italiană de satin verde. Fumoarul gotic de piele galbenă. Galeria celor O mie și una de nopți, de culoare violet. Foaierul maiaș portocaliu. Promenada chinezească roșie. Fiecare încăpere într-o altă culoare adâncă, dar cu aceleași note aurii. Nu camere, ar spune domnul Whittier, ci scenografii. Purtăm cadavrul împachetat prin cutiile astea mari și răsunătoare în care oamenii devin regi, împărați sau ducese pentru prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spune fumoarului gotic „Camera lui Frankenstein”. În foaierul maya, Reverendul Fără Dumnezeu spune că basoreliefurile portocalii sunt strălucitoare ca lumina unui reflector de pe podium trecând prin petalele de mătase ale unei clasice fuste-lalea bufante create de Christian Lacroix... Pe promenada chinezească, tapetul de mătase e de un roșu care n-a văzut niciodată lumina zilei. Roșu ca sângele unui critic de restaurante, spune Bucătarul Asasin. În fumoarul gotic, scaunele de strană sunt tapițate cu o piele de un galben intens, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Whittier în timp ce doamna Clark stă cu biciul pe noi. Diavolul a murit. Trăiască diavolul. N-am rezista nici o clipă dacă n-am avea pe cine să dăm vina. Îl purtăm pe domnul Whittier pe covorul negru din amfiteatru, prin promenada chinezească, în jos pe scara franțuzească albastră. Prin foaierul maya cu portocaliul lui intens, unde Mama Natură își dă de pe frunte șuvițele unei peruci, și clopoțeii ei de bronz răsună. O perucă rămasă de la vreo operă, cu bucle cărunte. Cârlionții îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să faci cu ele după moarte. Karl nu risipea banii pe jucării, de pildă, sau pe vreun lucru pe care l-ar fi socotit trecător sau lipsit de Însemnătate. De vreo două ori, Adam se oprise În fața etajerelor În magazinul chinezesc din oraș ca să admire mașinuțe sau pistoale cu apă făcute dintr-un plastic viu colorat. — Pe-aici nu-i dă nimănui mâna să cumpere asemenea jucării, Îi spusese Karl arătând spre satele de pe coastă. Totuși, nu sunt nefericiți din pricina asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o mașină de spălat rufe Bendix, o mașină enormă cu storcător eficient, dar mama lui Margaret a preferat să nu se atingă niciodată de ea. Îl angajase În schimb pe fiul unor vecini să-i ducă rufele murdare la spălătoria chinezească, de unde se Întorceau peste câteva zile perfect călcate și Împăturite. Asta le amintea de Existența lor Primitivă, Își zicea Margaret. Poate că pierduseră ei jungla, dar aveau Încă În jur cel puțin ceva asiatici care să le facă treaba. — Hei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un bărbat acum, la ce să mă mai aștept? Trebuie că sunt o femeie În vârstă! Doar cinci minute, apoi ne-ntoarcem acasă! Rămas singur, Johan a privit-o pe chinezoaică. Purta o bluză Înflorată strânsă pe corp, cu guler chinezesc tradițional, cu mânecuțe care lăsau libere brațele, unul era Încă Întins pe masă, de la cot până la degete. Se pregăteau să iasă În noapte, iar el se liniștise la gândul că În curând avea să conducă și el mașina de-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
câțiva pași până În casă. — Ei, dar știu că ești palid, a exclamat Din. Trebuie să te așezi un moment. Azi e teribil de cald. Se vede că ți-o fi tare foame. Să mergem la Glodok să luăm niște mâncare chinezească, ce părere ai? Adam și-a Înclinat ușor fruntea. I s-a părut că aude iar bâzâitul unui radio, mai potolit și mai limpede. De data asta a Înțeles că erau zvonuri din viața petrecută alături de Karl. și-a amintit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fusese și el cândva aparte, diferit de ceilalți, nu demult, undeva pe malul mării. Dar acel loc era departe, iar acum era și el aidoma tuturor celorlalți. — Ține, mai ia una, a zis Din și i-a Întins o chiflă chinezească dulce, cu coaja sfărâmicioasă presărată cu susan. Adam a luat-o și a băgat-o În gură, ținând palma sub bărbie să nu-i scape firimituri pe jos. Dacă durerea din piept i se mai potolise, altceva Începea să-l
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de doctor În fața numelui, eram același oarecare Din de altădată, care nu se deosebea cu nimic de suta de milioane de alți oameni din jur. Tot ce-mi rămăsese erau ultimii guldeni din buzunar. M-am dus la un restaurant chinezesc din Glodok și am băut cinci sticle de bere, una după alta. Nu mă mai atinsesem niciodată de alcool. Îmi aduc aminte de străzile care, pe drumul spre casă, mi se păreau deosebit de lungi și de nesigure. Suit În becak
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
visătoare, cum credea Fülöp Antál când o auzea gemând ușor sub mângâierile poetului lângă tufele de afini olandezi. A urcat În Wiener-Walzer cu siguranța cu care se urcă de obicei În trenuri de navetă. Avea o singură valiză, destul de mare, chinezească și grea drept bagaj, și un copil de trei ani, iar În poșetă pașaportul de plecare definitivă În Germania. Pe peron, Vova Demian strângea În brațe un dosar subțirel și se văicărea ca o muiere: Să mă lași tocmai acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din filmul vieții ei, pe care 1-a văzut de trei ori. A citit și romanul: cadou de la Brândușă. Ce carte! Și ce bărbat! Brândușele erau florile ei preferate. Avea și o broșa de ceramică făinuță, de mărimea unei cești chinezești de cafea pe care o purta doar la ocazii. O ocazie ar putea fi și Revelionul ăsta trăznit. Se Îndreptă spre baie, presărându-și hainele pe drum. Ascuns sub haina de nutrie, Gheretă plângea de fericire, dar și din pricina mirosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
anumită ordine. — Ce fel de ordine? — Nu e nevoie să înțelegi, ci doar să execuți. Învoiala era... Scout scoase o exclamație de exasperare. — Am înțeles, n-o spune. Căzu pe gânduri o clipă. — Știi ce e o cutie de puzzle chinezească? — Da. — Ei bine, așa ceva e. Trebuie să știi unde să apeși și-n ce ordine, dacă vrei s-o deschizi. — Bun, și noi ce încercăm să deschidem? Scout se uită la mine. — Lumea, zise. Orașele zumzăie și huruie, expiră abur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
altundeva pe fața pământului, Scout scoase obiectul metalic din broasca ușii. Trase de ea și ușa se deschise spre exterior. — Poftim, zise ea. Nu e nici o alarmă. Nici un dispozitiv de blocare. Ți-amintești ce am spus despre cutiile de puzzle chinezești? — Așadar, datorită faptului că am parcat jeepul în spatele tomberoanelor de la McDonalds alarmele de la Waterstones nu se declanșează atunci când forțezi ușa? Ridică mâncarea și cușca pisicii. Vino. — Scout, asta-i... — Important e că am intrat, nu? Vino. Am urmat-o înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu o pisică roșcovană, am stat acolo - doi excursioniști care nu-și găseau locul acolo - în uriașa librărie închisă. — Pare ireal, nu? șopti Scout. — E... Nu reușeam să găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie sentimentul, dar sistemul cutiei de puzzle chinezești al lui Scout părea mult mai plauzibil acum, că eram înăuntru. Spațiul acela, bine închis, pe jumătate luminat și cufundat în tăcerea apropierii zorilor, nu era pentru oricine. Nu puteai pur și simplu să împingi o ușă și să intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bucăți de hârtie acoperite cu un scris pe care îl recunoșteam vag ca fiind în limbile franceză și germană, cu litere grecești și rusești greu de înțeles, cu o engleză străveche, cu f-uri alungite în loc de s-uri și pictograme chinezești sau japoneze. Mai erau și formule, numere, abrevieri matematice și complicate aranjamente vizuale. Frânturile de engleză pe care le-am văzut erau fie pasaje complexe, fie incomplete, fie fără sens: ... Simultana considerație a două variabile conjugate (cum ar fi implicația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu clachez. Mai rău, ceea ce mă îmbolnăvește este faptul că: nici unul dintre lucrurile pe care cred că mi le amintesc despre ea nu este întru totul adevărat sau complet. O pierd deja în schimbul generalizărilor, în nesfârșitele șoapte ca niște picături chinezești ale memoriei. Cât am fost plecați, am ținut un jurnal și, chiar și când l-am citit pentru prima dată, mi-am dat seama cât de multe goluri avea. N-am fost niciodată, nici unul dintre noi, atât de degajați sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ho Xuan Huong, secolul 19, 152 pagini, Editura Qilinul din Jad, 2006. A publicat articole, studii și traduceri în revistele de cultură, a colaborat la emisiunea Teatru Radiofonic, iar la trei teatre au fost puse în scenă piese de teatru chinezești în traducerea sa. VASILE MACOVEI Născut la 19 decembrie 1937 la Chișinău. Căsătorit, soția, Antoneta Macovei, fiind profesoară, absolventă a Facultății de filologie a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. Studii Școala Elementară Nr. 7 Copou-Iași (1945-1952). Liceul Costache Negruzzi-Iași
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
tu". Și, prozaic (mi se părea scandalos de prozaic cu gourmentismele lui): "Întîi mîncăm la Capșa". Cristoase, în cîte restaurante, braserii, bodegi, baruri și lactobaruri nu ne-am întîlnit. Și cum mai alergam după firma roșie cu hieroglife a restaurantului chinezesc de pe "Ana Ipătescu". Și cîte prăjituri Pompadour, de 3 lei, (răs-botezate, prin galantare, Bompadur, Ponpadu, Papador, Popadur) nu mi-am cumpărat, să-mi umplu cu ceva timpii morți. Cînd întîrzia și mă simțeam inutilă ca un coș de gunoi ruginit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]