897 matches
-
caii, îi țesălăm ca să se usuce și-ți spun ce am de spus, că nu rabdă... Drumul, un fel de scurtătură, nu era deloc curățit, primăvara încă nu înfrunzise lăstărișul și crengile lăsate făceau anevoie călăritul. Opriră. Descălecară. Turculeț desfăcu chingile șeilor, scoase dârlogii la amândoi caii, îl acoperi pe Breazu cu macatul turcesc pe care îl prinse în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel, așa că slobozi caii să se zbenguie. Ne-a dibuit domnia sa spătarul Mihai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
boierii români și vodă, marele spătar spuse: — I-am spus nepotului Ștefan să uite și să se împace. — De ce să uite, cu ce să se împace? Dacă s-ar uita tot, peste doi, trei ani alt nebun i ar tăia chingile de la șaua calului lui Radu sau, mai știi, a lui Mateiaș, mânca-l-ar taica! Mor de dorul lor și până acum nici nu am aflat în ce zi o să mă primească marele vizir. — Răbdare, măria ta, oftă Pană Negoescu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și în Bucovina). În octombrie, flagelul a fost semnalat pe teritoriul ungar, iradiind spre Austria și Boemia și coborând pe Dunăre în Banat, până la Porțile de Fier, dar cruțând atunci Transilvania. Astfel, către sfârșitul lui 1892 ne aflam strânși în chinga terorii dinspre Basarabia, dinspre Galiția și dinspre Banat. Zona de graniță cu Rusia părea să fie cea mai periclitată, întrucît, la începutul lui septembrie, holera ajunsese în preajma Prutului, la vest de Chișinău, ca până la sfârșitul lui octombrie să amenințe întreaga
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
feluri au fost dintotdeauna, se dau soluții de către unii, „maeștri”, cum să le învingi. Dar cum să le urmezi dacă în lumea asta, atât de amestecată, nu mai găsești un înțelept? Se luptă guvernanții cu arme convenționale, teau prins în chingă, nu mai poți da înapoi. Dedublarea se desenează pe fondul crizei mondiale, te-afunzi în labirinturi tot mai adânc, vrei, nu vrei. Suntem o societate condusă de oameni bolnavi, nu se roșește pământul pe unde calcă monștri. Este războiul psihologic
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
apoi se lăsă pe un scaun de paie, la o distanță potrivită, și murmură: ― Aici putem vorbi, Apostole, în tihnă... ― Și fără primejdie! adăugă Bologa, vesel că a izbutit să-și smulgă un crâmpei din cuvintele care-i strângeau în chingi sufletul. Preotul se rușină de propria-i bănuială și zise cu o amărăciune sinceră: ― Omul care a suferit cât am suferit eu are dreptul să se ferească și de umbra lui, Apostole! ― Dar atunci eu, care am fost adus aici
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
oracolului delfic cu ocazia expedițiilor întreprinse de Alexandru cel Mare) dar și exemple comune. Printre nenumăratele prevestiri adunate de Hrisip, Cicero amintește despre visul unui anonim care ajunge la un interpret. Îi povestește că a visat un ou atârnând de chingile patului. În urma interpretării rezulta că sub patul acestuia se afla o comoară. Mare i-a fost surpriza să constate acasă că spusele interpretului au fost adevărate. Hotărât lucru, în lumea antică arta divinației era la mare preț. Ea era cea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Începînd cu Bashō, legăturile devin tot mai subtile. Se preferă legăturilor tari, evidente, brute, cele slabe. Întregul care se structurează În acest fel este unul Întemeiat pe un fel de legături de duh. Armătura sa nu mai este una de chingi material-logice, ci una de efluvii subtil spirituale. Pe acestea Bashō le-a numit legături mireasmă. Un exemplu de juxtapunere validă Desigur, poemele În care cele două imagini fac parte din universuri relativ diferite sînt cele În care juxtapunerea are efectul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
atitudinea exprimată în primii ani de gazetărie, în articolul manifest Vers și poezie, dar și în alte texte de presă: "Poeții care devin jurnaliști nu-s poeți, ci copii spălăcite. Jurnalismul e numai o supapă trecătoare a stomacului strâns în chinga sărăciei; nu-l ispitește decât în treacăt pe adevăratul scriitor"83 sau: "A fi scriitor și gazetar în același timp, se plătește cu jertfa mediocrizării, sau cel puțin cu o gravă amărăciune"84). Totodată, afirmația la unison a congenerilor preocupați
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
doxologic și agonal): primul caută să obțină adeziunea cititorului (în rol de jurat = instanță critică evaluativă) printr-o desfășurare amplă, logic articulată, susținută prin argumente de autoritate ad rem, ad locum, ad verecundiam, iar cel de-al doilea, eliberat de chingile retorico-formale, caută să încânte, deci să-și seducă lectorul, în primul rând, prin forța de sugestie a ficțiunii. Pamfletarul Arghezi, prin invenția personală activă, glisează în planul autotelic al literarității fie printr-un gest ritualic, în care cuvântul-demon devine forță
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca expresie a interiorității (sub forma oglinzii, a rodului sau a complementarității). Astfel, interioritatea, privită în plan subiectiv sau înțeleasă ca dinamică intradivină, reprezintă (dincolo de orice „localizare“ spațială înăuntru-în afară, aici-acolo) registrul inefabil, diafan, de nenumit, de neprins în chingile unui contur, ale unei forme date. Ea este, prin excelență, lipsa chi pului-mască, a chipului împietrit, și manifestarea chipului viu, imposibil de redus la o manifestare anume. Așadar, la capătul opus al exteriorității percepute ca primă și ultimă instanță se
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
le adapta unei singure grile de lectură. De asemenea, coordonată reprezentationalista de la nivelul conceptului scoate în evidență un Toma modern în gândire, unul la care ne putem întoarce fă ra a-l privi doar ca pe un medieval, prins în chingile unei epoci. Desigur, acest lucru nu înseamnă că el se sustrage cadrului de gandire al Evului Mediu târziu. Simplul fapt că epistemologia tomista poate fi înțeleasă și într-o manieră reprezentationalista dovedește că schimbările care se petrec în decursul istoriei
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
din apelativul slav chlĕvîna (derivat cu sufixul în de la substantivul chlĕvŭ, „grajd“), așa cum ar sugera formele Hlĕvna, Hlevna, Hlemna sub care a fost atestat începînd cu 1589. Pentru numele satului și al văii Leamna a fost propus substantivul romînesc leamă, „chingă de lemn prin care trece funia de tras năvodul“, căruia i s-a adăugat sufixul slav -na (cu toate că acest sufix nu se poate adăuga și unor teme romînești), sau care a fost adaptat de slavi prin contaminare (ca Vistieria > Vistierna
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin imobilizările formale. Elementul de coeziune interioară al familiei urmuziene, ce amintește, în registrul ironic, de "pelicanii" din teatrul lui Strindberg, este invariabil "sentimentul puternic și neînvins de tată"79, "sentimentul patern"80, care zădărnicește mereu eforturile de eliberare din chingile relațiilor de cuplu. În afara enunțurilor ironice, preponderente între strategiile de eclipsare a sensului real intenționat, alegoria servește aceluiași scop de ocultație ingenioasă a elementelor de imoralitate în lumea lui Urmuz, și, uneori, în cea a lui Caragiale. Astfel, sedus de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
În timp ce Caragiale sancționează parodic întotdeauna exagerarea, excesul, deplasările necontrolate pe verticala bunului simț și a bunului gust, discrepanțele între aparențe și esențe, Urmuz exagerează prin parodierea banalului, a locului comun, a aplatizarii limbajului sufocat de clișee, a discursului încorsetat în chingile inutile ale logicii și ale verosimilității. Dacă marele dramaturg parodia excesul de formă, brodând pe schema stereotip nesfârșite cascade de înflorituri cu scopul de a scoate în evidență procedeul și de a-l anula, așa cum alcătuiește, de pildă, pseudosonetele simboliste
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trezită. Ce importanță mai avea? Se auzi o bătaie în ușă, iar Darcey spuse „intră“. —Musafirul dumneavoastră, doamnă, spuse băiatul de serviciu. —Bună. Îl privi pe Neil stânjenită; acesta părea hipnotizat de brațul ei în ghips și de piciorul în chingi. Ce naiba s-a întâmplat? o întrebă intrând în cameră și așezându-se pe patul ei. Îi explică totul; și-ar fi dorit mai degrabă să fi fost jefuită sau călcată de o mașină decât să trebuiască să admită că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
În stăpânire de acele Întâmplări care nu mai sunt ale mele sau de acele entități care nu mă reprezintă pe mine; le ademenesc cu șosele-cu momele să se Întoarcă și să aștepte disciplinate În fața mea până le prind În chinga literei scrise, dar Îmi dau seama că nu rămâne decât foarte puțin din ceea ce a fost, din ceea ce am trăit altădată. Realitatea mea de atunci nu se suprapune peste realitatea mea de acum; nu există decât iluzia că se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gustat și eu, m-am enervat, fac zilnic plimbări cu autocarul, și cei mai neajutorați sînt spălați cu ajutorul ultimei achiziții a doctorului Malbrin, directorul, o impresionantă mașinărie adusă din Anglia cu telecomandă care Îi ia după ce sînt fixați În niște chingi solide cu catarame ca de parașută, Îi bagă-n cadă, Îi scoate, de nenumărate ori, totul e automat, Îi Înmoaie, săpunește, stoarce, și după ce ne-a demonstrat cu nespusă mulțumire cum funcționează albaluxul, Malbrin ne-a condus, pe Mașa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
A mai trăit trei. Cu toate bolile lui, În ultima noapte s-a ridicat și-a dat să plece. S-au văzut obligați să-l lege de pat. S-a opus, a zgîlțîit instalația, gata s-o dărîme. A rupt chingile. Și a murit. N-am moștenit nimic de la el, nici o trăsătură, era În ’85. Pe prima mea bunică din partea mamei am văzut-o Într-un tablou. Avea un păr splendid, arămiu, și părea oarecum tristă, pentru că murise demult. Bunica următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
căutată numai la ea. Adică ea ar fi îndemnat-o la toate, numai și numai pentru că are câteva idei ce trebuie combătute cu vehemență, cu vigilență, cu tăria elanului revoluționar, numai ea din întreaga familie nu s-a desprins din chingile gândirii ei mic-burgheze meschine care țintește numai binele material și imediat! Ce rost ar fi avut să asculte până la capăt câte i se relatau, la a doua sau la a treia mână, vorbe cu singuranță deformate, din răutate sau invidie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ah, pizda mă-sii! Îl auziră spunînd. Mickey o prinse pe Kay de braț. Privea prin norul de praf. — Kay, zise ea cu vocea Înnecată. Cred că nu mai are picior. Cred că-i pilaf! O să avem nevoie de o chingă pentru sîngerare. — Ce-i aia? strigă omul Începînd să tușească. Cine-i acolo? Ajutor! Kay se Întoarse și fugi spre ambulanță. — Nu te uita, Îi spuse fetei care bîntuia pe afară. Zumzăitul de avioane se depărtase, dar micile focuri de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să nu mai continue. Se așezară tustrei în iarbă, trăgându-și picioarele încrucișate sub ei, pentru a se simți mai comod în timp și în spațiu. Vorbiră la început mai rar și mai potolit pe urmă, își continuară convorbirea fără chinga sfielii și precauției despre firea tainică și despre puterea tămăduitoare a plantelor și despre aleanul stâncilor bătrâne, care se pleacă și ele, dinaintea Timpului sfărâmător de destine. Dialogul lor își alese drum peste talazuri de nisipuri cântătoare ale Marelui pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la discuții cu senatorul. Cu cagula Încă pe cap, dar relaxat, tolănit pe fotoliu. Eu mă duc lângă trepied, desfac camera, Îmi petrec curelușa pe după Încheietură, am ceva În cap, nu mai știu ce, dar Încerc să filmez. Văd cum chingile lui Pârvu nu mai sunt chiar atât de strânse, nu mai are decât picioarele legate, Într-o mână ține țigara, cu cealaltă gesticulează, ține un deget ridicat, Îmi aduc aminte cum, pe vremea când eram elev, ne Împungea cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
devin corupți și corupători, se golesc de suflet și de idei - cei mai mulți nici nu le au - iar poporul este privit și tratat ca o turma. Există, spunea, și cîțiva idealiști Între ei, de bună seamă, - foarte puțini - dar prinși În chingile unei puteri de fier, devin neputincioși, dacă Între timp n-au fost azvîrliți pe bordură și striviți. - Are dreptate... cu ce se ocupă, acum? - Terturian la vremea lui a fost om de afaceri, avea studii de comerț. Deși nu speculase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
organul în cauză nu are legătură cu ușurința scrisului. Căci Dragomir gîndea ușor și scria sisific. Oralicește zbura, pe pagină se tîra. Și pe cît de lejer se mișca pe terenul jargonului filozofic, pe atît de încorsetat se simțea în chingile prozodiei scriitoricești. De aceea, am fi ipocriți dacă am deplînge vitregia destinului scriitoricesc de care a avut parte, spunînd de pildă că, dacă ar fi putut să scrie liber, ne-ar fi dat strălucite mostre de respirație narativă. Nu, în
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
le putem deduce amuzați și binedispuși, fără a vrea numaidecât să avem dreptate. Lucruri datând nu din anii deplinei solidarități a deceniului al nouălea, ci de estimp. Nu multe pagini mai încolo, harnicul parodist care e Lucian Perța pune în chingi amicale câteva poeme aparținând unor poeți de toată mâna, poate chiar un pic cam numeroși, după gustul Cronicarului. Fiindcă, nu-i așa, de când lumea, anvergura unei asemenea rescrieri ironice e - cumva anume - susținută și de anvergura modelului. Și, fără să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]