2,063 matches
-
însă, să arunc o privire ochilor aceia bogați în promisiuni, ca să ignor cu totul hurducăiala și mirosul de benzină care îmi pătrunsese în haine, probabil până la indispensabili. O, nu! O! Nu! Mie să nu-mi spuneți că nu există un chioșc de ziare și televizor în pensiune, că trebuie să-l support pe hippiotul de Geo, pe care abia ce l-am cunoscut, cu mine în cutia de chibrituri care se numește cameră! Mara îmi atinse brațul cu palma, într-un
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
Grădinița era o splendoare, cu trandafirii înfloriți și cu gladiolele multicolore ce-și etalau elegantele cupe florale sub mângâierea soarelui de după amiază. Daliile cu florile lor mari, parcă erau flori de floarea soarelui, înalte și cu tulpini puternice. În apropierea chioșcului trona un lămâi plin cu flori și cu fructe în toate fazele de dezvoltare. Mai târziu a aflat că era pe timp de iarnă ținut în balconul de la intrarea în vilă. Ce deosebire între casa părinților săi de la țară, modestă
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
pe strada principală avea loc promenada, unde familiile bine îmbrăcate ieșeau la plimbare dus- întors între gară și parc. Parcul era de fapt adevărata atracție a orașului. În formă de cerc, avea nu numai copaci și bănci, dar și un chioșc unde cânta la ocazii fanfara militară. Și mai exista în parc ceva demn de ținut minte, un teatru. La intrarea în parc, la loc de cinste era o statuie din metal reprezentând un soldat pe care tot orașul îl știa
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
și pustiu. Era lângă parc așa că, înainte de orice, am început să explorăm împrejurimile. Parcul era practic neschimbat. Copaci bătrâni, multă verdeață, bănci pe aleile care se uneau radial în centru. Teatrul exista încă, dar părea nefolosit de ani de zile. Chioșcul pentru fanfară era și el, refăcut. În jurul parcului felinarele erau cele dinainte de război, vopsite de curând, cu becuri așezate ca o inflorescență. Se vedea că edilii orașului au încercat să mențină cât mai mult din farmecul vechiului oraș. Lipsea în
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de DAN NOREA în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349277_a_350606]
-
spus să nu faci pași fără comanda mea. Mâine te duci să-i spui că ți-ai făcut socotelile și nu-i dai mai mult de zece. Dacă vrea. --Și dacă nu vrea, ce fac mamă? Nu-i mai cumpărăm chioșcul? --Dacă nu vrea, faci stânga-mprejur, tâmpitule! Lasă-l cu buza friptă! --Păi, și noi o să fim cu buza friptă. --Of, făcu disperată madam Firuța, dând ochii peste cap. Trache, Trache, când, Doamne-iartă-mă, ai să-nveți ce-i aia negociere
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
o să fim cu buza friptă. --Of, făcu disperată madam Firuța, dând ochii peste cap. Trache, Trache, când, Doamne-iartă-mă, ai să-nveți ce-i aia negociere? A doua zi, Mototolea s-a prezentat la magazin: --Nae, azi noapte m-am gândit: chioșcul tău, cu mărfuri și vad comercial, cu tot, nu face mai mult de zece milioane. Atât și nimic mai mult! Ultimul cuvânt! Și dădu să plece, conform directivei coanei Firuța. Ațâțat, Nae strigă după el: --Stai, nea...că și eu
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
din partea lui Nae, că... „în caz că ne merg afacerile, să ne asociem și să dezvoltăm un lanț de chioșcuri-magazine, cu care să „înlănțuim” tot orașul, părțile înflăcărate au procedat la inventarul mărfurilor din stoc. Gestionarul primitor a fost domnul Mototolea, proprietarul chioșcului, care a avut prilejul să-și demonstreze calitățile sale de „adevărat” comerciant. Bineînțeles că Nae a avut grijă să care toate mărfurile bune în garajul său, lăsând pe stoc numai mărfuri greu vandabile, cu defecte de fabricație, sau cu termene
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
l-ați mirosit că își bate joc de voi cu vadul comercial? --Ce vrei să spui? s-a uitat sfidător la ea Firuța. Că magazinul nostru nu are vad comercial? --Doamne-ferește! s-a apărat vecina binevoitoare. Însă puteați să cumpărați chioșcul acela din capătul străzii, de la văduva lu’ Țăcănitu’. --Auzi? Las-o în petice că măcăie! s-a ofensat Firuța.Chioșcul ăla părăsit cu geamurile sparte și unde își fac nevoile toți vagabonzii? --Da, acela. Pentru că nu cere pe el decât
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
la ea Firuța. Că magazinul nostru nu are vad comercial? --Doamne-ferește! s-a apărat vecina binevoitoare. Însă puteați să cumpărați chioșcul acela din capătul străzii, de la văduva lu’ Țăcănitu’. --Auzi? Las-o în petice că măcăie! s-a ofensat Firuța.Chioșcul ăla părăsit cu geamurile sparte și unde își fac nevoile toți vagabonzii? --Da, acela. Pentru că nu cere pe el decât două milioane. --Ha, ha, ha! Ați fi vrut voi să râdeți de noi, dar...n-o să vă dăm ocazia. --Dimpotrivă, a
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
a ripostat binvoitoarea, dacă investeați în el cincizeci, șaizeci de milioane, îl făceați farmacie, nu alta. A tăcut Firuța și a-nghițit în sec. Tâmpită, tâmpită, da’...avea dreptate. A dat fuga la văduva lui Țăcănitu’ și a-ntrebat-o dacă mai vinde chioșcul. --Bineînțeles! a răspuns respectiva. --Cât? a-ntrebat Firuța înciudată. --Nouăș’nouă! a spus tipa semeață. --Ești nebună! i-a retezat-o tăios Firuța. --Da? a dat cu clanța văduva. Dar Nae a fost nebun când v-a cerut miliardul? Dar voi
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
dat cu clanța văduva. Dar Nae a fost nebun când v-a cerut miliardul? Dar voi cum ați fost, când ați dat ,cât ați dat? De ce n-ați venit la mine când ceream două milioane? Și acum să mă las când chioșcul meu are un vad comer... --Taci dracului cu vadul tău! a repezit-o Firuța. Am fost noi o dată nebuni! Și i-a întors spatele, lăsând-o pe nebună cu vadul ei comercial, cu tot. Însă Nae nu le dădea răgaz
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
răgaz și Firuța știa că se îngroașă gluma. I-a dat toate economiile din firavul ei salariu de femeie de serviciu la o școală. Mai rămăseseră câteva luni și din șomajul lui Trache. Întreținerea n-o mai plătiseră de când cumpăraseră chioșcul. Copiii își luaseră lumea-n cap. Băiatul nu mai avea nicio speranță cu facultatea. Serviciu nu putuse să obțină nicăieri...La magazinul părinților? Ha! Trebuie să fiu și eu tâmpit ca ei? Așa că...Italia l-a chemat! În ce privește pe fată
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
Paris poți merge la orice bibliotecă publică și vei găsi un modul de informare turistică, dotat cu ce vrei și ce nu vrei. Pliante, oferte, fluturași, reviste, ghiduri, hărți, albume ... La aeroport și în câteva locuri din Paris vei vedea chioșcuri de informare turistică, tot ale Primăriei, cel de la Notre Dame fiind extrem de accesibil. Peste tot informația turistică e gratuită. Și la București e la fel. E drept, lipsesc din peisaj vreo 40 de biblioteci-filială la Metropolitana noastră dragă, dar celelalte
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
în mod bizar, i se părea așa ilar ca el, alesul celor mulți, să stea pierdut printre desculți, să lupte pentr-un boț de pâine și pentru fiecare mâine. Cu lacrimi grele între gene, pășește-n fiecare zi, alene, spre chioșcul vânzătorului de pește și, așezat pe dig, cerșește. De multă vreme nu mai știe să guste ca în feciorie aroma vieții fără griji prea multe. Acum, mai stă doar să asculte cum vine fiecare val, se sparge furios de mal
VALURILE VIEŢII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349815_a_351144]
-
lui Funogea, un mare boier al zonei, acum deportat cine știe pe unde de către comuniști. Pentru bucătăria casei, cultivau în grădina din curte, toate legumele necesare unei familii. Pâine se găsea și la magazin, sau aducea el pe cupoane de la chioșcul fermei agricole unde lucra. Când a apărut oportunitatea să meargă ca ucenic împreună cu vărul său Ionel, la o societate mixtă ruso - română numită Sovrom 7, a renunțat la clasa a șaptea, pe care deja o începuse și a plecat la
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
am plecat să hoinărim prin alte și alte magazinașe, care mai de care mai atrăgătoare... Străduța începea să coboare și să se îngusteze vizibil iar noi ne întrebam în sinea noastră „de ce oare?”, fară să observăm că pătrunsesem printre două chioșcuri delimitate cu o bandă colorată, în partea turcă a Nicosiei. Trecusem granița! Din păcate pentru mine Mădălina își lăsase actele în mașină și astfel am ratat o plimbare prin capitala Republicii Turce a Ciprului de Nord. În toată perioada de
NICOSIA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344500_a_345829]
-
care lua vederi cu un aparat digital de mărimea unui pachet de țigări. Ba da, răspunsese cel întrebat. Dar de unde îl știți?... Michelangelo, Botticelli, Gustave Doré?... În stânga piațetei, chiar înaintea trecerii de pietoni din dreptul lui Eftimie Murgu, se afla chioșcul de ziare. Pe vânzător îl cunoștea de mult, obișnuia să-i păstreze publicațiile preferate, i le întindea întotdeauna cu mâna stângă, fiindcă suferea de hemiplegie. Când avea timp, mai stătea cu el la taclale. Așa a aflat că și părinții
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
Făcuse să pară un accident, susținea fiul, ca să fie îngropat cu popă, ca toată lumea. Dar nu fusese. S-a sinucis... De unde știa? Știa el. Păi ce, nu-și cunoștea tatăl?... Chiar aici ne-a fost casa, chiar aici, pe locul chioșcului acestuia, arăta vânzătorul cu mâna sănătoasă pământul de sub ei. Discuția cu emigrantul ce fotografia piațeta din toate unghiurile posibile și care îi dăduse de înțeles că ar cunoaște Jardin du Luxembourg ca pe propriul buzunar avusese loc tot acolo, în fața
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
acestuia, arăta vânzătorul cu mâna sănătoasă pământul de sub ei. Discuția cu emigrantul ce fotografia piațeta din toate unghiurile posibile și care îi dăduse de înțeles că ar cunoaște Jardin du Luxembourg ca pe propriul buzunar avusese loc tot acolo, în fața chioșcului cu ziare. Nu vreți să-mi faceți și mie o fotografie? îl rugase emigrantul, întinzându-i minusculul aparat de fotografiat. Nu trebuie să faceți nimic, priviți doar la display-ul acela. Și apăsați pe buton. Ce vedeți, aia luați!... Emigrantul
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
locul unde îmi fusese cândva casa. Au demolat-o comuniștii. Vedeți pe peretele ăsta acolo sus, deasupra reclamei ăsteia mizerabile? Acolo se mai cunoaște urma acoperișului fostei mele case... Într-adevăr, se cunoștea. Îi înapoiase aparatul și se întorsese la chioșcul de ziare, în intenția de a-și continua discuția începută cu vânzătorul de ziare. Dar emigrantul îl urmase. Avea un zâmbet larg pe buze. Cercetase fugitiv cu privirea revistele expuse pe un rastel, apoi le spusese, atât lui, cât și
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]
-
anunțată, a unui sfert de veac, de existență liberă, în România postdecembristă. Un ziar cu un tiraj comparabil cu cel al ediției tipărite a ziarului „Adevărul”. Dar care, în Târgu-Mureș, așa cum am constatat personal, după un periplu pe la mai multe chioșcuri, din eleganta urbe, după ora 11.00 nu mai poate fi găsit și cumpărat, timp în care alte publicații pot fi, și a doua zi, la aceleași standuri de difuzare a presei editate în limbile română și maghiară. O reușită
DRAPELUL CARE NU FLUTURĂ, ÎNCĂ, ÎN TRANSILVANIA- PĂMÂNT ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347664_a_348993]
-
de apă ce se desfac grațioase în mii de picături ce saltă în ritmurile create de marele compozitor. Câteva grupuri de tineri în ținută lejeră ocupau o parte din băncile cel mai bine plasate la umbra pomilor bătrâni și a chioșcului de lemn, încercând să acopere cu zarva lor armonia fântânii muzicale. Fetele, cam toate mai mici de 17 ani, își etalau culoarea pielii de la picioare și de pe burtica ornată, obligatoriu, cu inele strălucitoare, într-o agitație permanentă, fără de vreun motiv
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
de când se afla acolo. Interesant este de ce era acolo. Până la urmă nici acest fapt nu este interesant. Nu este decât o banalitate. Trebuia să facă rost de marfa ce urma să fie vândută, pe sub mână, la suprapreț, printr-un oarecare chioșc de tutungerie. O știu toți cei care își doresc să cumpere țigări provenite din occident ori măcar din China sau din Bulgaria. Securitatea, miliția, toți oficialii din preajma Ceaușeștilor, luați prin surprindere, nu au timp să-i informeze pe iubiții conducători
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
mașina să plece cu ea la munte. Nu a mai făcut acest lucru niciodată, de aceea nici nu avea curajul să-i propună. Ținea prea mult la bijuteria sa pe patru roți ca să o împrumute cuiva. Doctorul Trăistaru era în chioșc unde își savura pipa sa cu tutun oriental, în fața unui pahar cu vin alb sec, înainte de culcare. Acesta era tabietul său de seară: un pahar cu vin bun și bine răcit și o pipă în timp ce își citea ziarul sau o
LA O BERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365492_a_366821]
-
discute cu prietenul său de la munte, rezolvând problemele fiului său, inclusiv cu masa în cele șapte zile de cazare, pentru două persoane. - Așa repede? Sau nu era acasă? întrebă Mircea impacientat de cât de repede a revenit tatăl său în chioșc. - Era și s-a bucurat că te duci. Ai asigurată cazarea și masa de luni până luni dimineața. Este bine? - Papa, ești genial! Mulțumesc mult! Sper să se bucure amica mea când îi voi spune că totul este rezolvat cu
LA O BERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365492_a_366821]