1,084 matches
-
ales acum când nici nu mai are de ce să mă apuce. Așa că ceea ar putea spune unii despre asemenea idile cu mine drept personaj principal, nu pot fi decât bârfe, deoarece în una dintre ele am nimerit, probabil, în săptămâna chioară, reușind performanța de a mă îndrăgosti! Oricum, mai pe la cursuri, mai prin parcuri, ascunși pe după vreun copac, să nu fim văzuți de cei care se ascundeau după ceilalți copaci, eram un student silitor și, în plus, un adevărat cavaler care
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
arunce, conductorul a deschis sticla, mirosind instinctiv. Apoi deschizând încă una din cele vreo zece care erau pline, ne dumiri: -Băi frate, da’ aici e palincă! Și noi care credeam că doamna numai ața, de dragul lui George, sembăta cu apă chioară ... îN SLUJBA CULTURII Cu toate că absolvisem o facultate de psihosociologie, la repartiție nefiind decât vreo câteva posturi de specialitate în toată țara, restul am devenit profesori de cunoștințe socialpolitice, CSP, sau cum ne plăcea nouă să spunem, profesori de „ce se
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
cunoaște nimic fiindcă s-a tratat la timp de dosarită, boală care pe unii i-a răpus din punct de vedere politic (a se vedea cazul Mona Muscă). Cred că v-ați dat seama și singuri că este vorba de Chiorul Suprem al statului român, un chior special, care nu vede decât violurile care nu-i sunt pe plac, numai evazioniștii care fură mai mult decât cei din familia lui, numai șpăgarii care nu fac din gașca lui. Dacă nu mă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
la timp de dosarită, boală care pe unii i-a răpus din punct de vedere politic (a se vedea cazul Mona Muscă). Cred că v-ați dat seama și singuri că este vorba de Chiorul Suprem al statului român, un chior special, care nu vede decât violurile care nu-i sunt pe plac, numai evazioniștii care fură mai mult decât cei din familia lui, numai șpăgarii care nu fac din gașca lui. Dacă nu mă credeți sunați voi la Poliție, la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
curăța sabia cu o mână de iarbă. Văzându-l că sosește, zâmbi sarcastic. — Mulțumesc pentru ajutor! îi spuse pe un ton batjocoritor. Instinctiv, marcomanul căută capul căpeteniei bagauzilor și îl găsi într-o brazdă plină de sânge, lângă cel al chiorului, al cărui unic ochi părea să-l fixeze mut, întrebător. Trupul bărbatului aceluia zăcea acum în iarbă la câțiva pași distanță. Audbert era stupefiat. — După câte văd, reuși să îngaime, nu aveai nevoie. Odolgan se apropie rânjind. — Prea ușor! tună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ațipi, afară ploaia biciuia caldarâmul cu rafale violente. 17 Sebastianus fu trezit de zgâlțâitul lui Vitalius: — Prefectule! Prefectule! — Ce ? Ce se întâmplă? întrebă, ridicându-se brusc în capul oaselor, presimțind un pericol. Era încă întuneric și în jurul său, la lumina chioară a singurei lumânări ce mai ardea încă, câțiva bărbați se mișcau fără o logică clară, dar cu o frenezie care îl alarmă. Un atac, anunță Vitalius, la Poarta de Miazănoapte. Poate e un incendiu. N-am înțeles bine. Toți aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lui, să-i spună: „Tu singur te vei vinde... Și Încă destul de ieftin...“. „Ai judecat corect, răspunse Ippolit. Fiecare dintre noi, continuă el, e propriul său Mesia și propriul său trădător. Suntem În stare să ne vindem pentru o para chioară“, adăugă el. gesticulând grandilocvent. Salahorul avusese gura pocită. Drumul spre pierzania lui Subotin abia Începuse. Alcoolul și lipsa de stăpânire aveau să-l ducă În iad. „Vorbești cu păcat“, Îi aruncă o vorbă unul din ceată... „Poate, replică Subotin...“ Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
incolor, Încercând să aprecieze. „Îmi pare rău, oricât m-ași strădui...!” „Gustați, domnule Gică Popescu, gustați cu Încredere...! Nu-i nimic otrăvitor, Încă...!!” Ne având cale de ales, Gică Popescu sorbi, vântură conținutul prin cavitatea bucală, exclamând. „E apă... Apă chioară...!!” „Sigur ... Ce altceva poate fi...? Acum puțină atenție, vă rog...!” În colaborare cu lucrătorii introduse În butoiul cu apă câteva kilograme de „Sare de lămâie”, câțiva bulgări de „Sodă caustică”, aproximativ cinci-șase litri de soluție albastru-maroniu ca În final să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Polonia, o mie nouă sute treizeci și nouă, judecățile mele sunt diferite. Modificate. Ca și vederea. Văd că Încercați să distingeți ce se ascunde În spatele acestor ochelari fumurii. Nu, nu, nu e o problemă. Un ochi funcționează. Ca vechea zicală despre chiorul care e rege În țara orbilor. Wells a scris o povestire pe această temă. Nu e o povestire bună. Oricum, eu nu mă aflu În țara orbilor, doar că sunt chior. Cât despre Wells... el a fost scriitor. A scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o problemă. Un ochi funcționează. Ca vechea zicală despre chiorul care e rege În țara orbilor. Wells a scris o povestire pe această temă. Nu e o povestire bună. Oricum, eu nu mă aflu În țara orbilor, doar că sunt chior. Cât despre Wells... el a fost scriitor. A scris și a scris și a tot scris. Sammler crezu că Govinda urma să vorbească. Când se opri, trecură mai multe valuri de tăcere, conținând Întrebări tacite: Dumneavoastră? Nu, dumneavoastră, domnule: vorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
epoca, exprimându-se prin copiii săi („un retardat cu un IQ ridicat, cu ochii răsfutuți“), o demolase În bătaie de joc și o făcuse una cu pământul. Iar Gruner apela la Sammler ca la mai mult decât un unchi bătrân, chior, mormăind straniu Într-o oxfordiană poloneză. Probabil credea că deține puteri neobișnuite, poate magice, de afirmare a legăturii umane. Ce făcuse să-i provoace o asemenea părere? Cum Îi sugerase așa ceva? Probabil pentru că se Întorsese din morți. Margotte avea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
căldură, avea să se nască peste șapte luni cu pielea deja pistruiată. Și fără frică de nimic. Ar fi putut să-i spună lui Zach. Chiar în clipa aia. Răspunsul lui ar fi fost ca o pală de vânt, un chior fericit sau o ceartă prelungă. Dar, de data asta, Jina putea să lupte pentru cealaltă tabără. Sau putea să mai stea puțin, numai ea cu el. Zach și-a întins picioarele lungi și-a închis ochii. O mușcătură rea i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la cer să alunge norii cu razele lui ascuțite apoi să deseneze multe stele luminoase în care vom citi până în zori noapte după noapte. Am aflat de la un înger Rătăceam prin omăt împreună cu strada luminați de stâlpi înghețați și felinare chioare în minte își făcuse loc un vers neștiut dintr-un cântec vechi de beție luna pe acoperiș nasul tău lipit de fereastră zâmbete ușoare așterneai peste mine îți doreai să-mi fii credincioasă (aflasem de la un înger) nu mai sunt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
déjà-vu retrăit în detalii imaginare e frig din nou și tu mă ții de braț eu te privesc cu mult nesaț fără să inspir aerul banal în zilele ploioase de marți din când în când se mai zărește câte-o chioară cioară ce-și face loc în bătrâna gară cra cra cra creangă ruptă de tramvai câțiva pelerini îmbrăcați în mantouri lungi și-n pantaloni de blugi se grăbesc și se tot zoresc și umbletul și-l măresc iar noi doi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Istoria Mircea, nu voi scrie despre istorie, în primul rând fiindcă eu împărtășesc ideea că a noastră continuă să fie, istoriografic, una patriarhal-conflictuală, și eu nici măcar nu pot jubila în baie, frecându-mi barba cu after-shave ca să-mi gâdil egoul chior de proiecte, dar doldora de trecut. Mița Caftangista, Veta cea Bravă, Maricica cea Cumplită au lipsit din peisaj. Ca matură nu am mai trăit în Ardeal, deci aceste diferențe, uneori aceste farse (vezi clădiri austro-ungare botezate neaoș), nu le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de doi bani. Veneam dintr-o țară în care carnea a fost decenii un status-simbol, unde căram în trenuri șunci, cârnați, slană, de la rudele de la țară, unde pomana porcului era adevărata sărbătoare națională, forma noastră de hedonism într-o lume chioară, tristă, cu mațele obsedante. Ea mă plimba prin locuri rafinate, la un red wine, la niște scoici, ceva, la magazinele cu bijuterii de argint și chihlimbar. Într-o seară ne-am așezat lângă o fântână arteziană, împreună cu o colegă poloneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-lea, discutând filosofie cu colegi de la Oxford. Pretențiile lui Andrei țin cont de realitatea actuală, nu de cea ancienne regime. Mama mea e decană, tata-i secretar de stat. El este, firește, neempatic față de trecut. Pentru el, trecutul este istorie chioară, nepersonală. Pentru noi, trecutul a intrat în structura personalității, e Matrioșca plină cu Matrioșci. Uneori mă întreb de ce mai scriem, o dată ce nici lui Andrei nu îi atragem simpatia comprehensivă. Tu îmi spui că scriem ca să fim liberi, să ne simțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
strig după Adi sau Andrei, iar acum strig la lună. Mă urnesc greu cu lucrul pe seara de azi după ce am tras un pic mâța de coadă, dar și fiindcă mă ustură foarte rău ochii din cauza ecranului și a luminii chioare din cameră. Iar în biblioteci nu am răbdare să stau și nici nu au prize de laptop. Împrumut cărți și plec. Oricum însă, nu l-aș fi cărat atâta drum în spinare, nici să mă pici cu ceară. Dar povestirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Pot să mănânce chiflele. Eram mult mai îngrijorată de problema domnișoarelor de onoare. Simțeam sincer că n-aș fi putut face față celor patru surori ale mele contrazicându-se asupra culorilor, a modelelor și a pantofilor. Dar, printr-un noroc chior, Helen a refuzat să fie domnișoară de onoare din cauza superstiției că, dacă ești domnișoară de onoare de mai mult de două ori, n-o să ajungi niciodată mireasă. Nu că îmi fac vreun plan în sensul ăsta, a zis. Dar vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spun. —Ai și alte opțiuni. —Știu. M-am gândit. (O pauză.) Faptul că sunt însărcinată nu mai e catastrofa cumplită care ar fi fost acum cinci sau chiar trei ani. Atunci, nu aveam siguranța zilei de mâine, nu aveam un chior și, cu siguranță, aș fi făcut o întrerupere de sarcină. Dar acum... am un apartament, am o slujbă bine plătită - nu e vina lor că îmi depășesc constant bugetul - și chiar îmi place perspectiva de a avea un copil prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e? — Literal, obligat să mute. Cu alte cuvinte, cine trebuie să mute trebuie să piardă. Dacă ar fi fost rândul meu, ai fi câștigat tu. Dar e rândul tău. Și pierzi. Cu alte cuvinte sunt al dracului de forțat. Noroc chior. — N-aș zice, spuse el. Opoziția însăși e un fel de zungzwang în care relația care s-a stabilit între regi nu mai poate fi modificată. Există o astfel de situație, ca opoziția heterodoxă. În poziții compuse se mai numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
inventează în oglinda ferestrei... fulgerul îi desenează acum o mustață bizară, în formă de furculiță... luminând tot ceea ce iubesc eu: rugina care macină tăcut, într-un fel de revoltă vagă și obstinată, cadrul ferestrei, scândura putrezită a mansardei și felinarul chior, întinzându-și o băltoacă de toată rușinea în jurul trupului costeliv... dar care nu-mi mai aparțin, pentru că nu fac parte din societate și tare aș vrea să evadez din cadrul speciei... Data 8, ...astăzi mi s-a pus o întrebare existențială
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
care învață un joc nou, se afla contele Alexei Aleksandrovici Cerkasov. Serviciul funerar a fost scurt și simplu, evitând orice pretenție de religiozitate. îndurerații principali au rostit câteva cuvinte, a fost împrăștiată țărâna și asta a fost tot. Alexei Cerkasov, chiorul din țara orbilor, stătea și zâmbea tăcut în ceața ușoară, ca un epitaf întruchipat. — Soțul meu, a spus Elfrida Gribb, a fost un om față de care s-a greșit mai mult decât a greșit el față de alții. A fost sarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-o direct într-acolo. Cum peste drum era „Katanga“, am traversat și am intrat să ne mai dezmeticim cu o cafea. Nu mergeau totuși cafelele înainte de masă, așa că am luat câte două „Jamaica“. Romul acela cu corsarul cu eșarfă roșie, chior și privind spre o insulă cu palmier, pe fundalul unei etichete galbene care la a doua cinzeacă te face deja să simți chemarea nisipurilor cu enigmaticele mulatre gata să-ți atârne ghirlande de orhidee în jurul gâtului veșnic însetat. La „Podgoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din prostia țiganului, uite-l cum îi dă miarul babei cu papornița, de și-ar pune mintea cu ei, în trei clipite i-ar rade, mai râde puțin când vede cum Zanzibaria se ferește să n-o pocnească Pișcot ăl chior, femeia se agață de brațul lui, șantieristul dă să-l pocnească p-ăla, femeia se lipește de spatele lui, îi simte țâțele sfredelindu-l, „d-alea țapene“, tresaltă șantieristu’, „mamă, să fie ca acu’ cu mine col’șa la tufănele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]