641 matches
-
alte cuvinte, spectacolului i-au lipsit sosul, emoția udă, strălucirea de cabaret. E, între altele, un semn că manelele au învins. Au devenit o filozofie universală. Sigur că mulțimea are, prin definiție, o străveche nevoie de circ, paiete, ohtături și chiote. Dar acum dezamăgirile sunt exprimate de mari cotidiene, de cronicari fini, de de signeri rafinați. Sensibilitatea nu se mai declară satisfăcută, dacă nu e tratată cu dulcețuri înecăcioase, cu senzații tari, cu scene brutale. Nunta regală trebuie să semene cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
-și atârne pălărioara. Negăsindu-l, a aruncat-o... în sală, unde s-a creat instantaneu o grămadă ca la rugby întru capturarea prețioasei amintiri. Și-au adjudecat-o, mai sprintene, liceenele, care și-au însoțit izbânda cu-n buchet de chiote ascuțite. Am izbutit să notez câte ceva din ideile "cozeriei" ionesciene și, cum n-am întâlnit nicăieri vreo relatare despre acest eveniment literar, transcriu, după 34 de ani, însemnările de atunci. Și ele confirmă, dacă mai era nevoie, observația, devenită aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
purtându-mă printr-un oraș subteran pe care-l dărâmam și-l reclădeam neîncetat și-l populam cu mii de figuri familiare și necunoscute. Ele mă asaltau și dădeau să mă strivească sub gemetele și văicărelile lor, mă-mpresurau cu chiotele și hohotele lor de râs, râdeau de mine, mă scuipau și-mi trăgeau șuturi În dovleacul de căpățână, se ușurau pe masa mea și-n patul meu, abia de mai puteam respira de duhorile lor Înecăcioase. Aș fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
erau foarte bogați și ea era foarte frumoasă și mă iubea, Tanso, mă iubea ca o nebună. Mă legăn Încă Între basmul ăsta idiot și zbieretele din casă. Bufniturile și zgomotul de geamuri sparte se apropie și se Îndepărtează În chiotele demente ale Leontinei. Sunt destul de aproape de Ortansa ca să nu trebuiască să mă Întind prea mult, mâinile mi-au coborât deja pe umerii ei și pe sânii ei mici, Într-un gest fără nimic echivoc În el și deloc posesiv, oh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
peripețiile prin cari a trecut...” (Tren de plăcere). Singura din familie pentru care sfârșitul de săptămână petrecut la Sinaia e o plăcere este madam Mița Georgescu: „.. pe la cinci și jumătate dimineața, un zgomot strașnic, clopoței de trăsură, lăutari și chiote, i-a smuls din brațele lui Morfeu. Se- ntorcea compania de la Urlătoare, cu lăutari: madam Vasilescu, madam Constantinescu, nepoțica ei, domnișoara Popescu, și d. Vasilescu și madam Georgescu și locotenent Mișu... Fusese o partidă de plăcere improvizată, o fantezie a
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
vreme. Steluțe mici și sclipitoare cad Într-un dans amețitor spre pământ. Râul din marginea satului a Înghețat și pare a fi un iaz de oglindă. Pe câmpul de cristal zeci de copii alunecă la vale pe sănii, Însoțite de chiotele lor. Pădurea cu copacii Îmbrăcați ca de sărbătoare, pare a fi un palat de cristal unde sălășluiesc numai zâne bune. Brazii veșnic verzi și-au pus căciuli uriașe de zăpadă ce-i fac să fie aidoma unor fantome În noaptea
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
în seama mea și fugi acolo repede! Părintele s-a socotit: „Ce pot face singur? Nu știu câți ruși sunt!”. Repezindu-se peste drum la cumnatul său Petrică, un haiduc de om, îi spuse întâmplarea în două vorbe. Nea Petrică dădu un chiot haiducesc ca în pădure, și de pe ulițe se strânseră douăzeci de bărbați tineri și feciori, gata de luptă. Părintele, în fruntea cetei de viteji, se îndreptă spre moară. Apoi s-au împărțit, unii au mers spre podul morii, unde se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
o femeie și, timp de un moment nebun, am crezut că e Hartley, întrupată din gândurile mele. Dar nu: era Lizzie Scherer. Când s-au văzut una pe cealaltă, ambele femei au scos câte un strigăt ușor, un fel de chiot înăbușit, provocat de șoc. Rosina s-a ridicat în pripă și s-a mutat îndărătul scaunului ei. Lizzie s-a îndreptat către mine, privind-o fix pe Rosina, și și-a aruncat poșeta pe masă, de parcă ar fi fost o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și de pe frunte buclele grele, îmbibate. Reușea acel craul lipsit de efort, pe care eu nu l-am stăpânit niciodată și, în exaltarea lui marină, se cufunda vertical, dispărând sub apă și reapărând în cu totul alt loc, cu un chiot de triumf. Și eu mă simțeam cuprins de o încântare la fel de nebună, iar marea era veselă și gustul apei sărate era însuși gustul speranței și al bucuriei. Râdeam, gâlgâiam apa din gură, scuipam, mă învârtejeam. Când mi-am întâlnit partenerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de atât. Ai libertatea să confabulezi cât îți place. — Vreți să spuneți că o să ne luați pe amândoi de aici și o să plecăm să locuim într-o vilă în sudul Franței? — Da. Dacă-ți face plăcere. De ce nu? Scoase un chiot exploziv, apoi, cu un gest teatral, își întinse mâinile, care erau mai curate acum. — O iubiți? — Da. — Dar nu o cunoașteți. — Lucrul straniu, dragul meu băiat, este că o cunosc. — Bine, rosti Titus și, în sfârșit, în ochii lui se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
au iertat pentru că el a scris cea mai frumoasă poezie „MAMA” : „A venit aseară mama, din sătucu-i de departe, Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi «Domn cu multă carte»!” Nu l-au iertat pentru că a scris volumele „Cântarea neamului” și „Chiot către Neamul meu”, închinând versurile celor care s au jertfit pentru NEAM și pentru ȚARĂ. Nu l-au iertat pentru că a fost și va fi cel mai mare fabulist al neamului românesc. Nu l au iertat pentru că a fost un
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
costișă, se zăriră așezări negre de oameni. - Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns, măria ta... vorbi șătrarul. Acu îmi dai voie, măria ta, să mai răcnesc odată? - Răcnește, șătrarule, dacă ai plăcere, se învoi râzând beizade Alecu. Răzeșul slobozi încă un chiot ascuțit. Îndată se apri nse o lumină la casele cele mai apropiate, în livez i și înt re saraiuri. - Aista i semnul meu, măria ta, ca să știe baba că nu măntorc singur acasă... Oftând cu plăcere, de Marenne se opri
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
a uitat de cirezile de vite de la Cotnari, de oile din turmele inginerului Dincă ? ... COTNARIUL este localitate de mare tradiție... De asta, locuitorii ei, ortodocși și catolici, au lucr at totde auna înfrăținduse, cu bucurie, în hore și clăci, cu chiote, la culesul roadelor, la vie mai ales... Cartea lui Constantin Hușanu intitulată COTNARIUL îN LITERATURĂ ȘI ARTĂ, incită, deși circa 80 de pagini le dedică istoricului, geografiei, economicului locurilor, fiecare rând oferind informații utile cititorului. De abia ap oi, într-
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
le cere insistent latinoamericanilor să se unească în lupta împotriva Washingtonului, pe care literalmente îl demonizează, numindu-l ,,diavolul care reprezintă capitalismul"7. Chavez are un talent demagogic în manipularea unei mulțimi și un stil sarcastic care stârnește râsul și chiotele, în special când ținta este reprezentată de așa-numiții yanquis§§§§§§§ sau de Bush. El vorbește despre oamenii săraci ca și cum aceștia nu ar fi o problemă, ci însăși întruchiparea eticii și a valorilor naționale. Nu promite comunicate de presă, ci justiție
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
gri, sobru și evocare cu un accent nostalgic scurt, dramatic: „E-n zori, e frig de toamnă,/ Și cît cu ochii vezi/ Se-ncolăcește fumul,/Și-i pîlcă prin livezi.// Răsună, trist, de glasuri/Cîmpiile pustii,-/ Și pocnet lung, și chiot/S-aude-n deal la vii.// Cu-n zmeu copiii aleargă,/ Copil, ca ei, te vezi,/ Și plîngi... și-i frig de toamnă.../ Și-i pîlcă prin livezi”. Citești și, minus poate o notă, nu-ți amintește de nimeni. Evident, asta gîndim
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care a început exorcismul, a fost scris exact în anul în care armenii erau măcelăriți. De aceea, dincolo de tehnică și de o arhitectură sonoră unică, am fost invitați să fim martori la o trăire de excepție, în care oftaturile și chiotele triste nu erau întâmplătoare, iar cel care oficia la pian ținea tot timpul ochii închiși nu atât pentru a ne transmite o metaforă a orbirii omului contemporan, post-modern, ci pentru a ne invita să intrăm în lumea lui izvodită din
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
nu-l mai scapă“, a șoptit o femeie. S-ar putea ca vorbele femeii să fi stârnit orgoliul lui Dumnezeu, căci, sub privirile noastre uimite, câinele s-a aruncat în râul învolburat și a înotat voinicește spre mal, însoțit de chiotele de îmbărbătare ale copiilor. Când apa l-a purtat pe sub pod, bietul animal mai avea de parcurs jumătate de distanță. Ne-am întors cu toții, urmărind cum a reușit, prin miracol, să se salveze, undeva mai în josul râului. Stăpânul câinelui nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
iarbă”), se mai și brutalizează unii pe alții, folosesc jargoane destul de violente. Când părinții nu sunt acasă (din varii pricini) și o astfel de „trupă” se strânge într-un singur apartament, „cheful” se-ncinge pe la unsprezece seara și sfârșește în chiote și ritm asurzitor pe la două dimineața, după ce somnul vecinilor a luat-o razna deja. Bătrânii, dar și maturii din bloc sunt abrutizați de nesomn, dar dacă le-ar face observații unor astfel de petrecăreți ar risca să fie bruftuluiți, să
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
alt instrument, motivul inițial al scherzo-ului. Prima temă este expusă în stil fugato ( reluată pe rând de către viorile secunde, viole, violoncele, viorile prime și contrabașii, care întregesc treptat țesătura sonorităților). Tema a doua, adusă de suflători, este ca un chiot de bucurie: Această temă este urmărită de pulsația motivului ritmic de la începutul scherzo-ului, ce se aude mereu la corzi. Dezvoltarea începe după câteva pauze ale întregii orchestre și se întemeiază pe tema I-a. Apare apoi reluarea acestei teme
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
bani“. O carte a fețelor Într-o seară de toamnă a lui 2010, într-o sală din campusul universității Harvard, studenții și profesorii urmăresc proiecția filmului The Social Network. Din când în când, câte un grup din sală izbucnește în chiote și urale. Sunt studenții care își recunosc în imaginile din film, pe rând, clădirea căminului sau a facultății la care învață. Mediul studențesc de la Harvard, atmosfera, mentalitățile și apucăturile de cămin au jucat un rol important în modelarea Facebook. Ca
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
luptă surdă cu viața. Vorbind despre satul natal, Labiș va conchide mai târziu: „Lumea aceasta a noastră e viguroasă și tare, miroase a sudoare și-a sânge, a balegă de bou și-a balegă de urs, a fuste și a chiote besmetice seara pe dealuri...” Pe acest fond de vitalitate se încrustează filonul folcloric. Pe tiparul imaginii pe care i-o oferea poetului satul natal, el formulează într-un carnet de însemnări și o concepție mult mai generală despre valoarea propriei
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Ganjur ne învăluie ca o vrajă și, cînd se sfîrșește, ne trezim ca dintr-un vis adînc. Ne ridicăm în tăcere și abia în fața iurtei ne strîngem mîinile sau ne salutăm cu ele împreunate în dreptul inimii, în gălăgia stîrnită de chiotul copiilor și de freamătul cirezilor. Iată-ne din nou în GAZ și Sandan aprinde calm a patru-zecea țigară din zi. Pornim în direcția cunoscută doar de el, spre locul acela din mijlocul deșertului, unde stelele aveau să pară că se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Ciorapii mov ai cuvântului Albastrul din florile părului tău, Dorul vântului de cireșe coapte Teamă palmelor de a mângâia trupul iernii, Fugă de câinii rebeli ai păcatului Ochii Înlăcrimați ai pământului fără dragoste; Pasărea răstignita În coaja copacului indiferent Ultimul chiot aruncat de fulger În mare, Umbră albă din fruntea fără speranță, Sexul morții polenizat de filozofi Și Încă vreo câteva milioane de metafore Nu mi-ar ajunge să compun Lumea că o secundă Școală această de poezie În familie M-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de ducă Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Omar” Ah, vedenie a lui Iov și Iona; Intru numele (sau numerele noastre) sau sufletele noastre va crește un câmp de flori și o flacăra de pădure: M-a răpus stihia: chiotul abrupt A venit prin sânge că un cer etern Mi-a Întins cu mâna lent pe dedesubt Ochilor tăcerea mortului fratern Prea târziu Montagu, dar o ciudă-a naibii Uneltea-n tăcere drumul să-mi arăți Să plutim alături prin
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de scris și nu numai atât. Tot ce a scris și tot ce va scrie Îi conferă o reală complexitate artistică, un loc bine definit În poezia noastră: ,, Spre crama duce via un vin sinucigaș Văzduhul e o roată de chiot și polei Din pustele mongole s-aruncă peste Iași Vifornița-nebună a Sfanțului Andrei” ÎI ,,Ce mai faci eu altul peste euristica ating-o Încifrata Intru simplu Teorema lui Fermat Alergarea pe abscisa după stele câine dingo La intrarea Intru laturi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]