2,428 matches
-
vâltoare Plăpândul trup precum o floare... Ți l-aș purta spre infinit, Numai să știi cât te-am iubit. Îngenuncheat pân' la pâmânt E îmbrăcat ca-ntr-un veșmânt, Tivit cu slăbiciuni șuvoi, De multe ori și cu nevoi, Ai cicatrici și urme-adânci Lăsate de dureri și prunci. Dar și așa, vei fi mereu, Mireasa sufletului meu. Îmbătrânim, frumoasă doamnă, Singurătăți în cuib de cuci Ne-așteaptă iarba de sub cruci, Să odihnim în ea trăiri Din lada plină cu-amintiri. Dar
ÎMBĂTRÂNIM, FRUMOASĂ DOAMNĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353842_a_355171]
-
Pe un trup mutilat de tăceri, Nici s-ascult note dulci de vioară Din concertul banalului „ieri“. Zile-ntregi mi-ar părea un supliciu, Învrăjbită-n pustiul din noi, Iar durerea mi-ar fi un deliciu, Curcubeu prin zoritele ploi. Cicatricea destinului, vie, S-ar schimba în tranșee adânci, M-ar preface-ntr-o groapă pustie, Aș fi iarbă răzleață pe stânci... Referință Bibliografică: SINGURĂTATE / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1569, Anul V, 18 aprilie 2015. Drepturi de
SINGURĂTATE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354001_a_355330]
-
Era așa... robust, puternic și nebărbierit... Ce să zic? Cred că o avea vreo patruzeci de ani... O, ba nu! Cred că e mai tânăr ca tata, a exclamat Iuliana, dar stătea mereu încruntat... - Ai observat ceva semne particulare?.... Pete, cicatrice, tatuaje... - ...Nu, nu pot spune că ar avea... Nu știu... Eu nu l-am privit, nu mă puteam uita la el... Era nebărbierit și vorbea urât. M-a înjurat și-mi zicea „târfuliță” destul de des... Avea o privire rea, cu
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
un marș forțat trecând prin circumstanțe neplăcute. Iar în timpul acestui marș, asediați de probleme și oameni ce uneori vor să ne scufunde în apele disperării, primim lovituri care ne rănesc. Însă pe drumul vieții rănile se vindecă și rămân doar cicatricile și amintirile acelor dureroase ciocniri ce le-au cauzat cândva. Daniel își urmă mai departe drumul în viață animat de idealuri biblice. De asemenea, se căsătorii și plecă în occident, iar cu banii câștigați își construi o casă proprie. Viața
POVESTEA UNUI ÎNVINS (8) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352696_a_354025]
-
care se pierdea printre oxigenul, dioxidul de carbon, azotul și mirosul de brioșe proaspăt făcute de soțul meu, acest amestec era asemeni gândurilor mele care răsăreau, apoi se stingeau fără un motiv, doar eclipse pierdute. Nu înnebunisem! Dar aveam o cicatrice, un lapsus total, un trac, o lacună în suflet... Următoarea dimineață, totul se comporta normal. Îmi luasem liber de la muncă. M-am trezit înaintea soțului meu și nu am vrut să-l trezesc, așa, ca semn de mulțumire pentru darul
UN BĂRBAT DISCRET (ROMAN) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352712_a_354041]
-
echipaje formate din zece-cincisprezece oameni. Bărbații sunt îmbrăcați piestriț, au bandane pe cap și nu duc lipsă de arme ușoare, pe care le agită ostentativ. O scurtă privire prin binoclu îmi dezvăluie o faună greu de imaginat. Predomină bărbile negre, cicatricile, fizionomiile grotești, peticele din piele maronie aplicate pe câte un ochi, picioarele din lemn, mâinile cârlig, cerceii din buze sau din nasuri, așa cum mai vezi doar prin filme. Thomson privește și el siderat. - Am dat de dracu cu ăștia! - N-
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
locuiește dincolo de mlaștinile Macotrice, în preajma Oceanului Înghețat, și întrece orice măsură a sălbăticiei. La ei chiar în primele zile de la naștere, copiilor li se brăzdează adânc obrajii cu fierul pentru ca nimicindu-se din timp rădăcina părului, să se acopere cu cicatrici și zbârcituri. Încât îmbătrânesc fără barbă și fără pic de frumusețe, întocmai ca eunucii, cu mădulare butucănoase și vânjoase, cu cefe groase și cu înfățișare monstruoasă care te înspăimântă și te face să crezi că sunt animale cu două picioare
CINE SUNT HUNII-UNGRO-MAGHIARII? de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353592_a_354921]
-
mi-au spus ăștia că am fost dincolo ................ ... Toată viața mea mi se pare un vis,un vis așa cum este de obicei viața ,cu puține clipe de iubire ,cu puține clipe frumoase amestecate printre banalități ,tragedii trădări ,boli ,necredință ,permanente cicatrici ,doruri ,fioruri de parcă sufletul nostru nu e altceva decăt carne înfiorată ,doar o serie de răni și cicatrici Viața mea a fost un vis ,în loc să trăiesc eu mi-am visat viața ddar nu așa cu țara mea și steaua mea
PARCĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347138_a_348467]
-
așa cum este de obicei viața ,cu puține clipe de iubire ,cu puține clipe frumoase amestecate printre banalități ,tragedii trădări ,boli ,necredință ,permanente cicatrici ,doruri ,fioruri de parcă sufletul nostru nu e altceva decăt carne înfiorată ,doar o serie de răni și cicatrici Viața mea a fost un vis ,în loc să trăiesc eu mi-am visat viața ddar nu așa cu țara mea și steaua mea și tra-la -la cum se fac poeziile care se doresc salvare de la moarte . Dacă aș fi fost păoet
PARCĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347138_a_348467]
-
am luat mâna dreaptă, încă fierbinte, degetele unul câte unul, sărutându-le stând în genunchi. M-am ridicat și am pus urechea în dreptul inimii, i-am sărutat părul cârlionțat. Dar i-am remarcat capul lui frumos, frumos, ușor tumefiat, și cicatricele din partea dreaptă, lângă ochi și pe obraz, închise de doctori. Plângeam, pentru că nu-mi venea să cred ochilor. Mă simțeam un spectator în fața unui ecran străin... Doamne, ce spectacol!!! Au venit docorii și mi-au spus că trebuie transportat de
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
numai nu-i trecea, la urmă nici nu mai putea dormi din cauza durerilor, care zvâcneau ca o inimă neagră în arătător. Atunci tatăl meu a adus-o aici, la Praid, la bunicul tău, fiind un vestit medic. Numai o mică cicatrice a mai rămas pe degetul arătător după o operație reușită... mângâiat de mine de multe ori, parcă vroiam să trăiesc alături de ea acele momente grele... Dacă vrei să-i spui bunicului tău ceva frumos, ar merita... i-a salvat degetul
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Argonaut Barcazul meu nu este yolă, Nici pe canaluri o gondolă, Barcazul meu e lup-de-mare, Albit de vânturi și de soare. Ci de la pupă pân'la proră- Cântarea mărilor sonoră, Iar pe copastii - cicatrice Ca lovituri de lănci și bice. Mă socotesc argonautul Reactualizând trecutul, Să caut lâna legendară, Nici o speranță nu dispară! În juru-mi stavili și ispite, Când mai suave și șoptite, Când amenințător balaur; Poate-oi găsi lâna de aur! Barcazul meu
ARGONAUT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358005_a_359334]
-
Să caut lâna legendară, Nici o speranță nu dispară! În juru-mi stavili și ispite, Când mai suave și șoptite, Când amenințător balaur; Poate-oi găsi lâna de aur! Barcazul meu e lup-de-mare, Albit de vânturi și de soare, Iar pe copastii - cicatrice Ca lovituri de lănci și bice. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Argonaut / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 339, Anul I, 05 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ARGONAUT de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358005_a_359334]
-
formată și statuată. Poetul se autodefinește într-o semnificativă imagine cu vagi ecouri dintr-o tradiție lirică nu prea îndepărtată, de... copac, cu fântâna înțelesurilor situată în rădăcini: “Sunt copacul din deal oboist de păsări [ ... ] Sunt copacul din deal cu cicatrici pe mâini/ și butoniere cât o felie de cer./ În fântâna din rădăcină stau mâhnite/ înțelesurile lucrurilor în sine” (p. 34). Realul imediat ca spațiu al existenței se conturează numai în măsura în care intervine în traiectoria eului prin lume, definit de: copaci
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
am dat unui șoim numele tău / ca să te chem hăulind către zare / ... De la facerea lumii te-am iubit / sub mărul acela albastru, / florile lui ne-au cuminecat și miruit. De-acolo, legați, / pe aripi de flutur ne-au răstignit. / Dovadă: cicatricea din sufletul tău. / Dovadă: semnul șarpelui pe sânul meu. Stigmatul orei mi-l asum acuma doar eu. / Sângele meu a rămas / singura / controversată / lumină / din curcubeu.” Incantația „în dulcele sunet de clavir”, cu Mozart, Ceaikovski și Schumann, însoțește seara, cu
TIMPUL CAISULUI ÎNFLORIT CA MELCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357560_a_358889]
-
drum și însoțire pe cărare purtând însemnele. Gândul și Făptura din mine rămâne încă o parte din ea, însoțindu-vă. Mă voi desprinde când ea va rămâne chip în piatră, semn că trebuie să cobor. .....Veșmintele vor lăsa în urmă cicatricile pe care neputând să le ți le vindeci, ocupat cu puterea din tăria ta, le-am luat asupră-mi. Ascultarea din tine mă va însoți și anul acesta, pe drumul mioarelor din arcușul munților. Mă apropii de culmea unde norii
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
mătase. Am astăzi zborul împietrit. Se pierde părul, parcă și pasul... Prin secole ce-am absolvit Și-a pierdut și-acordeonul glasul. Primim o viață cu un cost Și-un dezechilibru-n moleculă. Pe argumentele ce-au fost Pregetă o cicatrice nulă. 6.11.11 Desfrâu Desfrâul încoronat ne-a sporit averea, Un foc ne încălzește cu vreasc de-nțelepciune. Cad fraze cinic, mult mai bogată-i fierea, Bântuie o lene, ură și agresiune. Ninsorile de-acasă îmi dădeau putere. Prelung
de STELIAN PLATON în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358849_a_360178]
-
o secundă simți durerea ascuțită...că un laser care îți trece prin carne...și simțire ...pentru o clipă chinuitor de lungă simți cum trupul ți se sfârșește...apoi durerea se diminuează...căldură te cuprinde ușor...și carnea ta îndurerata devine cicatricea care se înfășoară înnebunitor de încet în jurul lamei otelite.Ramai sfârșit cu capul prins în palme...fruntea fierbinte îți exploda acum cateva trăiri în urmă acum o simți cum se răcorește ,cum cercurile ieri strânse și dureroase se desfac ...lasandu
MAI RASUCESTE-MI UN PIC CUTITUL DIN INIMA,TE ROG... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359298_a_360627]
-
lasandu-ti sângele molcom să-ți alinte creierul. Durerile ne fac bine.Ne oțelesc] ,ne pregătesc...ne ucid și ne invie.Ii uităm pe cei care ne-au înfipt cuțitul drept în inimă...dar durerea n-o uităm niciodată...iar cicatricea stă martoră...Unii o purtăm mândri ,alții o ascundem sub valuri întunecoase...Din când în când lăsăm o palmă caldă să ne-o atingă sau buze fierbinți s-o rascoleasca.Si...într-un fel ciudat ne e dor de durerea
MAI RASUCESTE-MI UN PIC CUTITUL DIN INIMA,TE ROG... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359298_a_360627]
-
tot uitam pe geam la ploaia care nu înceta și visam. Visam iarna dormind într-o ceață nepătrunsă. Visam grămezi de zăpadă, Dunărea înghețată precum o boltă răsucită în genuni. Visam furtuna viscolind nămeții și toate negruțele înălțânduse-n văzduh cu cicatrici mistuite de îngheț, eu neputându-le alunga durerea. Visam o liniște de nepătruns peste chipul pământului: fiindcă gerul, soarele ce abia mângâia zăpada și vântul ce se revărsa peste tot, sfidau puterile omenești. Priveam pe geam și ploaia ce-a
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
Doar ochii tăi de stele îmi încălzesc acum sufletul Când lacrimi reci îl țin înghețat și-l fac să fie nul Fără ține sunt sec pe dinăuntru Așa cum în deșert e sec și gol pamantu' Doar tu mi-ai vindecat cicatricile ce dor Când că prin vis ai apărut și m-ai luat în zbor Cu felul tău de-a fi m-ai amețit că într-un vals Și sufletul și inima când te zăresc suntr într-un dans Și-o
VERSURI PENTRU EA de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360609_a_361938]
-
unui servitor de culoare ce o însoțea. Bărbatul, cam pe la vreo patruzeci de ani,înalt,spătos,era îmbrăcat într-o uniformă închisă la culoare,cu cisme negre,având o pălărie ciudată pe cap tot neagra.Pe obrazul stâng,trona o cicatrice ,care îi dădea un aspect de temut. În timp ce caii se odihneau din fugă comandata de stăpâni,doamna se prezenta cu numele de Harriet Bundy.Karon o invită politicos,în grădină .Îl ruga pe Aongus să o anunțe pe Mara,servitoarea
KARON,CAP 9 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359968_a_361297]
-
pornit mantia roșie îmbracă universuri calea spre lună are trepte de piatră arsă fierbe lava misterioasă în adâncuri cataclismul iubirii naște atei condescenți picasso s-a răstignit pe pereți am sculptat dragostea din lut umezit în palme mi-au crescut cicatrici de granit Referință Bibliografică: Iubire siderală / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1277, Anul IV, 30 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
IUBIRE SIDERALĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360012_a_361341]
-
care îl bucură pe cititor”. Claudia Nogueira, scriitoare, Brazilia, SUA: „Poezia C.D. e infuzată de dorința apropierii, a proximității. În același timp, e cuprinsă de dorința depărtării, a distanței. Ambivalența e cu atît mai evidentă, cu cît poemele reprezintă călătoria... Cicatricile documentează dureri trecute, dar și vindecă, eliberează de presiuni, de poveri, de constrîngeri... C.D. excelează prin a-și plasa poemele în context temporal, utilizînd timpul spre a-și întocmi sfera de cuprindere, vastă și intimă, totodată”. Constanța Buzea: „Foarte artistică
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
pe o cultură solidă. Personal îl văd pe doctorul-scriitor Dorel Schor ca pe un mare chirurg ale cărui instrumente nu sunt cele ce ne provoacă, de regulă, fiori, ci cuvintele. De aceea inciziile lui nu dor și nici nu lasă cicatrici. Pot însă vindeca multe dintre bolile omenirii mai ales cele legate de păcatele ei fundamentale. Căci, fără îndoială, cuvintele doctorului de suflete pot extirpa creșterea peste limite a orgoliului, limitarea agresivității, a prostiei, alungarea răutății și vindecarea de invidie, apariția
INCIZIILE DOCTORULUI SCHOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360189_a_361518]