783 matches
-
general, din sportivi francezi care nu aveau altă șansă de a participa în această competiție. Majoritatea rutierilor turiști a dispărut, dar o parte din ei a fost absorbită în aceste echipe regionale. La primele ediții ale Turului Franței puteau participa cicliști individuali, sau rutieri membri ai unor echipe sponsorizate. Cursa era împărțită în două categorii, cu regulamente diferite: una pentru profesioniști și cealaltă pentru restul participanților. La sfârșitul anilor '20, Desgrange ajunsese să se considere incapabil să mai lupte cu tacticile
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
cu mai mult de o echipă, iar altele se uneau pentru a îndeplini numărul de membri acceptați. Ideea echipelor naționale a captat imaginația publicului, dar întâmpina totuși un obstacol: exista posibilitatea ca unii coechipieri să fie rivali în restul sezonului ciclist. Din acest motiv, loialitatea lor era pusă sub semnul întrebării, atât în cadrul echipei cât și afara ei. Cicliștii din cadrul echipelor naționale purtau echipamente în culorile țărilor din care proveneau, dar aveau și un pieptar pe care era scris numele echipei
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
echipelor naționale a captat imaginația publicului, dar întâmpina totuși un obstacol: exista posibilitatea ca unii coechipieri să fie rivali în restul sezonului ciclist. Din acest motiv, loialitatea lor era pusă sub semnul întrebării, atât în cadrul echipei cât și afara ei. Cicliștii din cadrul echipelor naționale purtau echipamente în culorile țărilor din care proveneau, dar aveau și un pieptar pe care era scris numele echipei comerciale pentru care concurau în restul sezonului. Sponsorii erau din ce în ce mai nemulțumiți de anonimatul în care sportivii lor concurau
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
s-a produs în anul 1962, dar tot în acea perioadă au început să apară alte probleme, din ce în ce mai grave. Una dintre acestea era dopajul și curând competitorii au început să fie supuși testelor anti-doping. În 1966, în apropiere de Bordeaux, cicliștii au intrat în grevă, chiar din cauza acestor teste. Organizatorii au bănuit că sponsorii au fost cei ce i-au provocat. Ca urmare, în edițiile desfășurate în 1967 și în 1968, s-a revenit la ideea echipelor naționale, pretextându-se a
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
răspuns la interesele nobile și superioare ale cursei, la dorințele publicului și la cele ale autorităților publice.' Sponsorii au fost nevoiți să accepte schimbarea, dar au făcut-o în silă. Noua organizare, susțineau ei, era fundamental nedreaptă: ei plăteau salariile cicliștilor pe tot parcursul verii, pentru ca mai apoi să li se interzică a-și face publicitate în cadrul celui mai important eveniment al sezonului. De asemenea, au indicat pericolul apariției cârdășiilor între membri de naționalități diferite ai aceleiași echipe comerciale ... Într-adevăr
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
tot parcursul verii, pentru ca mai apoi să li se interzică a-și face publicitate în cadrul celui mai important eveniment al sezonului. De asemenea, au indicat pericolul apariției cârdășiilor între membri de naționalități diferite ai aceleiași echipe comerciale ... Într-adevăr, loialitatea cicliștilor a fost pusă atât de mult la îndoială încât experimentul a fost abandonat după numai două sezoane. În 1969, Turul s-a reîntors la echipele comerciale, cu precizarea că exista ideea unei reveniri rapide a echipelor naționale. Și totuși, acest
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
deoarece, neobservați de arbitri, sportivii puteau trișa. Acest lucru a determinat reducerea distanțelor zilnice și totale, dar accentul s-a pus în continuare pe rezistență. Desgrange spunea că, pentru el, cursa ideală ar fi atât de dificilă încât un singur ciclist ar trebui să ajungă la Paris. O succesiune de scandaluri de dopaj petrecute în anii '60, care a culminat cu decesul ciclistului Tom Simpson în 1967, i-au determinat pe cei de la Uniunea Ciclistă Internațională să limiteze distanțele zilnice și
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
continuare pe rezistență. Desgrange spunea că, pentru el, cursa ideală ar fi atât de dificilă încât un singur ciclist ar trebui să ajungă la Paris. O succesiune de scandaluri de dopaj petrecute în anii '60, care a culminat cu decesul ciclistului Tom Simpson în 1967, i-au determinat pe cei de la Uniunea Ciclistă Internațională să limiteze distanțele zilnice și totale și să impună zile de pauză. Ca atare, a devenit imposibilă pargurgerea Franței de jur împrejur, iar Turul a fost nevoit
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
și a măsurat 2.428 km. În 1930, Turul Franței a devenit o competiție desfășurată, în principal, între echipe reprezentative naționale. Acest lucru s-a petrecut în defavoarea companiilor ce sponsorizau respectivele echipe. Odată cu eliminarea sponsorilor, costurile aprovizionării și ale cazării cicliștilor au căzut în seama organizatorilor. Ca urmare, Henri Desgrange s-a văzut nevoit să ridice bugetul Turului prin acceptarea publicității înainte de cursă. Procesiunea camioanelor și mașinilor deseori pitoresc colorate a devenit cunoscută sub numele de caravană publicitară. A fost astfel
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
devenit cunoscută sub numele de caravană publicitară. A fost astfel oficializată o situație ce deja apăruse de ceva timp și anume interesul diverselor companii pentru această competiție. Prima societate care a semnat un contract ce stipula permisiunea de a preceda cicliștii a fost compania producătoare de ciocolată, Menier. Șeful departamentului de publicitate al acesteia, Paul Thévenin, a fost cel care i-a prezentat pentru prima dată o astfel de idee lui Desgrange. Menier a plătit 50.000 de franci vechi pentru
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
250. Ordinea în care acestea se deplasează pe șosea este stabilită prin contract. Astfel, prima mașină din caravană aparține celui mai important sponsor. Caravana pornește cu două ore înainte de start, iar după jumătate de oră se grupează pentru a preceda cicliștii. Se întinde pe o lungime de 20-25 km și durează circa 40 de minute ca întreaga procesiune să treacă. În cadrul ei se rulează cu viteze cuprinse între 20 și 60 km/h. Vehiculele circulă în grupuri de câte cinci. Poziția
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
de plastic și 535.000 de copii ale propriului ziar dedicat cursei. Toate acestea au cântărit împreună 32 tone. De-a lungul timpului, mai mulți spectatori au murit în urma coliziunii cu caravana publicitară (vezi mai jos). În anul 1904, doisprezece cicliști, printre care câștigătorul Maurice Garin și toți câștigătorii de etapă, au fost descalificați din diferite motive, amintind aici utilizarea interzisă a mașinilor sau a trenurilor. În anul 1907, Emile Georget a fost retrogradat pe ultimul loc al clasamentului de etapă
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
etapă întrucât își schimbase bicicleta în afara zonei în care acest lucru era permis. Edmond Gentil, sponsorul echipei rivale (Alcyon) a considerat că această penalizare era mult prea mică și ca formă de protest a ales retragerea din concurs a tuturor cicliștilor din echipa sa. Printre aceștia s-a aflat și Louis Trousselier, învingătorul din anul 1905. În anii 1912 și 1913, Octave Lapize și-a retras întreaga echipă La Française, protestând astfel împotriva înțelegerii secrete pe care o bănuia a exista
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
echipa sa. Printre aceștia s-a aflat și Louis Trousselier, învingătorul din anul 1905. În anii 1912 și 1913, Octave Lapize și-a retras întreaga echipă La Française, protestând astfel împotriva înțelegerii secrete pe care o bănuia a exista între cicliștii belgieni. În anul 1913, Odile Defraye s-a retras din cursă din cauza durerilor de picioare, lui alăturându-i-se întreaga echipă Alcyon, cea din care făcea parte. În anul 1920, la Les Sables d'Olonne, jumătate din pluton s-a
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
făcea parte. În anul 1920, la Les Sables d'Olonne, jumătate din pluton s-a retras, protestând împotriva stilului managerial al lui Desgrange. În anul 1925, sub amenințarea unei greve generale, Desgrange a renunțat la planul său de a obliga cicliștii să mănânce toți aceeași cantitate de mâncare în fiecare zi. În anul 1937, belgianul Sylvère Maes s-a retras împreună cu întreaga echipă națională a Belgiei, întrucât a considerat că rivalul său francez, Roger Lapébie, a fost pedepsit prea ușor după ce
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
retras împreună cu întreaga echipă națională a Belgiei, întrucât a considerat că rivalul său francez, Roger Lapébie, a fost pedepsit prea ușor după ce, pe o cățărare, fusese tractat de o mașină. În anul 1950: În anul 1966, în apropiere de Bordeaux, cicliștii au intrat în grevă după ce cu o seară înainte fuseseră testați antidrog. În anul 1968, jurnaliștii au intrat în grevă timp de o zi, după ce Félix Lévitan îi acuzase că urmăreau cursa „cu ochii obosiți”. Acesta fusese răspunsul său la
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
jurnaliștii au intrat în grevă timp de o zi, după ce Félix Lévitan îi acuzase că urmăreau cursa „cu ochii obosiți”. Acesta fusese răspunsul său la plângerile formulate de ziariști, conform cărora competiția ar fi fost una modestă. În anul 1978, cicliștii au pedalat încet pe parcursul întregii zile, iar la finalul de la Valence d'Agen au trecut linia de sosire pe jos, pe lângă biciclete. Au protestat astfel împotriva desfășurării a mai multe etape într-o zi, motiv pentru care erau obligați să
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
anul 1982, greva lucrătorilor din industria oțelului a stopat desfășurarea contratimpului pe echipe. În anul 1987, fotografii Turului Franței au intrat în grevă, plângându-se că mașinile în care se aflau invitații oficiali le stăteau în cale. În anul 1988, cicliștii au intrat în grevă în semn de protest cu privire la efectuarea unui test antidrog asupra lui Pedro Delgado. În anul 1990, organizatorii au aflat de o blocadă pusă la cale de agricultorii din zona Limoges și au reușit să devieze traseul
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
unui test antidrog asupra lui Pedro Delgado. În anul 1990, organizatorii au aflat de o blocadă pusă la cale de agricultorii din zona Limoges și au reușit să devieze traseul cursei înainte ca aceasta să ajungă acolo. În anul 1991, cicliștii au refuzat să pedaleze timp de 40 de minute deoarece unul dintre ei, Urs Zimmerman, fusese penalizat întrucât se deplasase cu mașina între finalul unei etape și startul următoarei. Regulamentul prevedea ca sportivii să fie transportați exclusiv pe calea aerului
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
ei, Urs Zimmerman, fusese penalizat întrucât se deplasase cu mașina între finalul unei etape și startul următoarei. Regulamentul prevedea ca sportivii să fie transportați exclusiv pe calea aerului. În anul 1991, echipa PDM s-a retras din competiție după ce toți cicliștii săi s-au îmbolnăvit rând pe rând, în decursul a 48 de ore. În anul 1992, pe timpul nopții, activiștii mișcării separatiste basce au bombardat mașinile din caravana Turului Franței. În anul 1997, sprinterul belgian Tom Steels a fost exclus din
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
48 de ore. În anul 1992, pe timpul nopții, activiștii mișcării separatiste basce au bombardat mașinile din caravana Turului Franței. În anul 1997, sprinterul belgian Tom Steels a fost exclus din competiție după ce a aruncat cu o sticlă într-un alt ciclist, în timpul sprintului masiv de la Marennes. În anul 1998: În anul 1999, pompierii au organizat o demonstrație ce a întrerupt cursa, ei aruncând cu bombe urât mirositoare. În anul 2006, ciclistului Floyd Landis i-a fost retras tricoul de campion al
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
competiție după ce a aruncat cu o sticlă într-un alt ciclist, în timpul sprintului masiv de la Marennes. În anul 1998: În anul 1999, pompierii au organizat o demonstrație ce a întrerupt cursa, ei aruncând cu bombe urât mirositoare. În anul 2006, ciclistului Floyd Landis i-a fost retras tricoul de campion al Turului Franței, după ce a fost testat pozitiv cu testosteron sintetic. În anul 2007: În anul 2008: În anul 2010, Mark Renshaw (HTC-Columbia) a fost descalificat după ce a lovit cu capul
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
după ce a fost testat pozitiv cu testosteron sintetic. În anul 2007: În anul 2008: În anul 2010, Mark Renshaw (HTC-Columbia) a fost descalificat după ce a lovit cu capul un alt rutier (Julian Dean), dar și pentru că l-a blocat pe ciclistul Tyler Farrar de la echipa Garmin-Transitions. În anul 2011, Alexandr Kolobnev a părăsit competiția după ce a fost testat pozitiv cu hidroclorotiazidă. Primul organizator al Turului a fost Henri Desgrange, deși începutul cursei din 1903 a fost condus de Lefèvre. El urmărea
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Tyler Farrar de la echipa Garmin-Transitions. În anul 2011, Alexandr Kolobnev a părăsit competiția după ce a fost testat pozitiv cu hidroclorotiazidă. Primul organizator al Turului a fost Henri Desgrange, deși începutul cursei din 1903 a fost condus de Lefèvre. El urmărea cicliștii cu ajutorul trenului sau al bicicletei. În anul 1936, Desgrange urma să fie supus unei operații de prostată. La acel moment, această afecțiune necesita două intervenții chirurgicale; se preconiza astfel, că Turul Franței se va întrerupe între cele două operații ale
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
contractați pentru a muta barierele, pentru a monta indicatoarele, etc. Primele trei Tururi ale Franței s-au disputat exclusiv în interiorul granițelor Franței. Cursa din anul 1906 a trecut prin Alsacia-Lorena, teritoriu anexat Imperiului German din 1871, după războiul franco-prusac. Securitatea cicliștilor, în timpul traversării acestei regiuni, a fost asigurată în urma întâlnirii avute la Metz de colaboratorul lui Desgrange, Alphonse Steinès, cu guvernatorul german. Directorul cursei de atunci, Victor Breyer, scria despre bucuria localnicilor, prilejuită de trecerea Turului prin regiunea lor, dar amintea
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]