1,373 matches
-
Anticipație și parodie, RL, 1980, 22; Mircea Popa, Valențele romanului ironic, TR, 1983, 52; Valeriu Cristea, „Cina cea mai lungă”, RL, 1984, 21; Zaharia Sângeorzan, Privirea romancierului, CRC, 1984, 31; Voicu Bugariu, Un roman ironic, LCF, 1984, 39; Gh. Iancovici, „Cina cea mai lungă”, ST, 1984, 11; Cornel Robu, Două orientări în anticipația românească actuală, „Almanah «Anticipația»”, 1984, 81-84; Florin Manolescu, Medalion: Mircea Opriță, „Almanah «Anticipația»”, 1987, 135; Steinhardt, Monologul, 193-197; Poantă, Dicț. poeți, 146-147; Cosma, Romanul, II, 267-270; Dicț. scriit
OPRIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
se simțea. M-am oferit să-i aplic un tratament complet, dacă era de acord. Ne-am dat întâlnire în cabina ei, unde i-am masat palmele și tălpile timp de douăzeci de minute. Ne-am propus apoi să luăm cina împreună în seara respectivă. Când au venit în sala de mese, ea mergea singură, fără nici o urmă de șchiopătat, iar fața îi radia. Când femeia cu care împărțeau cabina a intrat în încăpere, a privit-o nedumerită pe doamna M.
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
o altă substanță, pentru a-l consuma astfel. în lungile carturi de noapte, mateloții obișnuiesc adesea să-și vîre pezmeții marinărești în uriașele butoaie cu ulei și să-i lase acolo un timp, să se moaie. De multe ori am cinat în felul acesta și pot spune că-i o cină strașnică. în cazul unui cașalot mai mic, creierii lui sînt socotiți o mîncare aleasă. Cutia craniană e spartă cu un topor, iar cei doi lobi alburii și grași îcare seamănă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
altfel, deși unui om neobișnuit cu asemenea spectacole, care ar fi privit în noaptea aceea peste bord, i s-ar fi părut că întreaga mare e un imens calup de brînză, rechinii fiind viermii cuibăriți în el. După ce Stubb, terminîndu-și cina, i-a chemat pe Queequeg și pe un marinar de la teuga în primul cart la ancoră - printre rechini s-a stîrnit oarecare agitație, căci cei doi oameni, atîrnînd numaidecît schelele de tranșare deasupra bordului și coborînd trei felinare, ce proiectau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
capătul bucătăriei se deschise o ușă și, deși purtat mai departe de camion, Pavel avu totuși timp să zărească, într-o înșiruire, sala restaurantului, ciorchinele lustrei, o femeie aplecată peste farfurie, un bărbat care dădea din mână, stingând un chibrit... „Cinează...“, își zise Pavel, iar cuvintele astea, activitatea asta i se părură ciudat de derutante. La gară, așteptând plecarea lungului convoi format din vagoane de marfă în care aveau să fie urcați, surprinse ultimele cuvinte ale unei perechi care-și lua
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
al lui Isus, mai ales după Înălțare. Autoritatea unei femei ar fi fost contestată atât În interiorul comunității ioaneice, cât și În afara ei. 3. Autoritatea asupra celorlalți discipoli este argumentată de Esther De Boer tot prin episoadele invocate la punctul 1: Cina și Noli me tangere. Așezarea capului pe pieptul Domnului e un gest simbolic, care sugerează transferul de autoritate asupra „ucenicului iubit”. Lui Îi adresează Petru Întrebarea cu privire la „trădător”, Întrucât doar el cunoaște gândul secret al lui Isus. Cât despre Noli
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și unii foarte bolnavi, cărora cura le lungea boala, și alții cărora le permitea s-o ducă mai ușor În restul anului. Aici toți erau bolnavi. Pentru Maigret, totul Începuse cît se poate de banal, Într-o seară pe cînd cinau la familia Pardon. Doamna Pardon pregătise o rață În sînge, care Îi reușea de minune, și lui Maigret Îi plăcea tare mult. — Nu e bună? Întrebă ea, văzîndu-l pe Maigret luînd doar cîteva Înghițituri. Doctorul Pardon Își privi deodată oaspetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
atrag atenția că n-au dreptul să facă recrutări de personal, eu îi avertizez când strâng prea mulți bani și depășesc limitele prescrise, asta în caz că-mi arată scriptele, altmin teri surplusul intră probabil în pungile lor. Mie îmi revine sar cina să le întocmesc raport dacă nu își părăsesc de îndată pos tul 68 și provincia când le sosește un înlocuitor. Tot eu mă dau de ceasul morții să aflu prin ce popasuri și-au prelungit drumul de întoarcere, de ajung
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
afecțiunea care le unește pe ele două datează din copilărie și s-a dovedit extrem de trainică până acum. I se adaugă și predilecția comună pentru literatură. — În spate, după perdea, șușotește bătrâna. Draperia din spatele vorbitorului chiar tremură un pic. Plan cina dorește probabil să audă totul, fără să fie văzută. Vipsania suspină cu inima grea. Și ea ședea întotdeauna prin apropiere când Tiberius citea în public. Se ascundea și sorbea cu urechi nesățioase toate elogiile care i se aduceau. Ba și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i o carte de vizită. Astea sunt numerele mele de telefon. Ar trebui să mă suni. ― O. Ben este șocat, dar răspunde: Bine. ― De fapt, continuă ea, tocmai mă întrebam dacă ești liber diseară. Mi-ar plăcea enorm să luăm cina împreună. ― Vrei să spui, cu tot cu echipă? întreabă Ben, doar să se asigure. ― Nu. Alexia zâmbește ca o felină și-i atinge nasul. Nu fi fraier. Doar noi. Tu și cu mine. Pare că un milion de gânduri îi trec prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
n-o să mai apuc să te văd. Ar fi fost drăguț, atâta tot. ― Dar ce spui dacă ne vedem diseară? spun eu repede, în timp ce Lauren îmi dă un ghiont brusc în coaste. Sigur ne-am putea vedea diseară. Poate luăm cina împreună. ― Chiar vrei? ― Chiar vreau. ― Și n-o să mă mai lași baltă? ― Jur pe viața mea, Ben. Nu te las baltă. Restul după-amiezii pare că trece cu încetinitorul, fiecare secundă făcându-mi așteptarea mai grea și tot mai grea. Lauren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
caut, dar am o sarcină de îndeplinit, zise samuraiul coborându-și și el glasul ca să nu-l audă Tanaka. Dar a aflat fără îndoială că suntem în Puebla. Am sentimentul că o să se arate iarăși. Se lăsă noaptea. O dată isprăvită cina, se întinseră în așternuturi ascultând dangătul prelung al clopotului care răsuna și aici, la fel ca în Mexico. Clopotul bătea necontenit în catedrala din piața mare a orașului, ridicată cu treisprezece ani în urmă. Ascultându-l, japonezii, obosiți după drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-o să-i răspundă la biroul său din Paris. Părea mai sigur așa. Și În aceeași noapte, fiindu-i atât de dor de ea Încât simțea un gol grețos, hoinări până după Maxim, agăță o fată și se duseră să cineze. După aia o dusese Într-un local să danseze, fata dansa prost, așa c-o lăsă pentru o târfă armeancă fierbinte, care-și freca pântecele de el În așa hal că parcă-l ardea. O luase, după un scandal, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Or. Mulți ar fi preferat să meargă-n Languedoc, Montpellier sau Perpignan, dacă ar fi avut universități pe-acolo. Dar toate locurile astea erau prea departe. De la Dijon la Paris nu faci decât patru ore și jumătate și poți să cinezi În vagonul restaurant. Așa că pentru câteva zile se strânseră la Café du Dome, evitând La Rotonde, care era peste drum, pentru că acolo era plin de străini, și apoi familia Elliot Închirie un castel În Touraine, În urma unui anunț apărut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acum toate manuscrisele. Elliot Începuse să bea vin alb și avea o cameră separată. Noaptea scria poezie și dimineața părea epuizat. Mai nou, doamna Elliot dormea cu prietena ei În patul maiestuos. Și au plâns Împreună o grămadă. Seara luau cina Împreună, sub un platan din grădină, iar vântul fierbinte de seară bătea și Elliot bea vin alb, doamna Elliot conversa cu prietena și erau toți fericiți nevoie mare. Capitolul 10 Au lovit calul alb peste picioare și el a Îngenuncheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din celălalt capăt al barului. Vorbea cu George când intraseră. — Mie dă-mi un file de porc cu sos de mere și piure, zise primul. — Nu e gata Încă. Și-atunci de ce dracu’ Îl mai treceți În meniu? — Aia-i cina, Îi explică George. Vă pot servi fileul la ora șase. Se uită la ceasul de pe peretele din spatele barului. Acum i-abia cinci. Păi, văd c-arată cinci și douăzeci, spuse al doilea bărbat. — E-nainte cu douăj’ de minute. — Of
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dă-l dracu’ de ceas, zise primul. Ce poți să ne dai? Orice gustări - șuncă cu ou, bacon cu ou, ficat și bacon, sau friptură. — Dă-mi niște crochete de pui cu mazăre verde, sos-cremă și piure. — Aia-i tot cină. Tot ce vrem e pentru cină, ă? Așa lucrați voi aici. — Pot să vă dau șuncă cu ou, bacon cu ou, ficat... — Mie dă-mi șuncă cu ou, spuse bărbatul căruia celălalt Îi spusese Al. Purta o gambetă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
țeapăn și umerii Încordați. După părerea mea nu lăsa să se vadă cât de Îngrijorat era de fapt. Se aplecă spre o masă și Îndreptă niște tacâmuri care erau deja perfect aliniate. Aveți răbdare și, vă rog eu mult, luați cina. În seara asta avem un fel special cu creveți. Ar fi păcat să nu-l guste nimeni. Harry sări peste cină și bău patru sticle de bere birmaneză În timp ce se plimba În sus și-n jos pe doc, scrutând peisajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fie recuperate din Stațiunea Insula Plutitoare și să fie trimise ambasadei americane din Rangoon. A rezervat bilete de avion pentru zborul spre capitală unde s-a Întâlnit cu oficialii ambasadei pentru a da raportul. Când prietenii mei au insistat să cineze Împreună În noaptea de dinaintea plecării celor mai mulți dintre ei, a putut să le vorbească deschis, știind că orice ar spune va fi În siguranță. Le-a spus de tatăl lui, jurnalist și profesor, de perseverența lui În a spune adevărul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fost să-i cumpărăm fiului meu un ghiozdan, pentru că începea școala. Eu cu soția, părinții și cei doi copii, toți șase am mers la cumpărături. Ne-am dus la un supermarket din apropiere pe la prânz și am hotărât să luăm cina împreună. Am mers la un restaurant de udon și a venit sora mea. De obicei duminică era ocupată la muncă și nu prea putea să-și ia liber, dar, din întâmplare, în ziua aia nu a muncit și ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ștergând-o de marginea mesei, Audbert se gândi că ar putea face un pic de conversație, acum, că gheața fusese spartă. — Nu e puțin prea devreme să pregătești cina? întrebă, arătând jovial către ceaunul de pe foc. Malaberga îl privi mirată. — Cina? Ești nebun? Asta e o fiertură pentru o femeie din sat. — O gravidă care vrea să avorteze? Ea, cu mâinile pe șoldurile slabe, îl fixă un moment: — Da, chiar așa: o femeie gravidă... Are deja șapte copii și un soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de dimineață începuse să se înnoreze, deveni plumburiu, iar furtuna ce se porni în primele ceasuri de după prânz le încetini puțin mersul. La apus, muiați de apă, se opriră într-o stație de schimb și acolo își luară prima lor cină împreună, având astfel ocazia să se cunoască mai bine. Cei doi ofițeri călătoriseră în haine civile, însă gazda, cu instinctul infailibil al meseriei sale, recunoscu de îndată în ei persoane de seamă și se grăbi să-i servească personal, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săptămâni peste câmpuri, ascunzându-mă în păduri și trăind din mila cetățenilor; apoi, într-o seară, în pragul iernii, în vreme ce mâncam în casa unuia dintre ei, bătu la ușă Eudoxiu, însoțit de doi de-ai săi și luară toți trei cina cu noi. Mi-a plăcut omul acela: am înțeles imediat că era cult, dar avea principii cât se poate de ferme și o voință de nezdruncinat. Da, frumoasă intuiție, într-adevăr. Când i-am spus cine eram, a râs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
eternității, și a vremelniciei. Pe aceeași cărare, mai repede decât la urcuș, ne-am coborât la trăsură. Dar n-aveam nici un zor să reintegrăm prozaicii noștri penați. Și, de comun acord, ne oprirăm asupra unui plan îndrăzneț și grandios. Să cinăm în târg și să ne întoarcem acasă la lumina stelelor. Adela, de bucurie, își juca umerii pe rând, repede, cum făcea în copilărie când căpăta o jucărie de mult dorită. În vremea cât m-am dus la telegraf să anunț
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și pleacă, apare și dispare. Se îndoiește de realitatea ei, pur și simplu pentru că nu e atât de agreabil statornică precum o pisicuță. Dumnezeu știe că e un lucru trist. Vocea umană conspiră ca să profaneze totul pe acest pământ.“ „Astă-seară, cină la familia Fedder. Foarte bună. Vițel, piure de cartofi, fasole verde cu boabe grase, o frumoasă salată verde cu ulei și oțet. Ca desert, ceva preparat chiar de Muriel: un fel de cremă de smântână înghețată, cu zmeură pe deasupra. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]