2,402 matches
-
cartofi din aceeași farfurie de tablă, când vezi atâta amor mare, mare amor mare, ți se strepezesc dinții. Zău, așa. Alexe a zâmbit. Avea o dantură foarte urâtă. A privit perechea ce se hrănea, insensibilă la vorbele lor. Nu fi cinică, Nina, a rostit mai apoi serios. Poate amândoi s-au gândit că ei niciodată nu au fost capabili de atâtea tandrețe? În tot cazul, Nina și-a încetat ironiile. Îi privea acum pe cei doi cu încântare, așa cum privești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
facă auzită și să-i strice planurile. Dorea să scurteze lenta desfășurare a relațiilor ce se înfiripau între ea și omul acela. Se temea să nu se trezească și să se răzvrătească împotriva sa. O singură ezitare, o singură remarcă cinică adresată sieși și ar fi spulberat tot ceea ce acum construia la repezeală. Nici nu a simțit cum au trecut orele. Pielea i se înroșise și o ustura. Trebuie să plec de pe plajă i-a spus Carmina, altfel mâine o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
toate”... Împăcăciunea pe care o propune oamenilor ca răsplată pentru toate ostenelile sale este robie curată, pentru că el cere toată moșia răzeșilor ca să-și ,,întregească” ce-i al său. La întrebarea: ,,Și noi ce facem?”, boierul răspunde cu o indiferență cinică: ,, Ce vă va lumina Dumnezeu!” Brusc, toți Șoimăreștii pricepură ,,râsul cel bun al Orheianului”. Dialogul dintre Tudor Șoimaru și boierul Stroie Orheianu încordează la maxim dramatismul scenei, grăbind deznodământul. Când Orheianu, sigur că ,,nu va cuteze unul să miște brațele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de anatomie, când nu erau grotești ca un ecorseu. Dacă ar fi fost doctor În filologie și nu geolog, formula nu ar fi fost prea pretențioasă, ar fi putut spune că mecanismul fantasmării fusese declanșat de o admirație spontană și cinică În același timp față de sine, de o fascinație revulsivă fată de aceeași persoană, induse de prestigiul unei carisme pe care n-o avea, dar recunoscute, culmea, după cum Îi spunea Violeta, chiar de către Janis, În confesiuni Înecate Într-o irepresibilă nostalgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Grijania cui l-o făcut! Duse mâna la carâmbul Înalt al bocancilor săi și scoase un cuțit de vânătoare. Privi Înspre balconul lui Grațian care urmărea atent dialogul lor neobișnuit de calm până atunci pentru grozăvia Întâmplării. Obosit de teoria cinică a supraviețuirii la români dezvoltată minute de Flavius-Tiberius, primi cu bucurie hotărârea lui de a supraveghea Îndeaproape porcul. Ce s-a Întâmplat apoi a văzut. Finalul aventurii putea fi cu totul nedorit. Hotărî să coboare și el, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
roșcat intră în bucătărie. Își strecură anevoie trupul greoi prin geamul deschis, se plimbă pe mese și dulapuri și se înfipse hotărât în mijlocul podelei. Apoi nu făcu decât să șadă acolo, uitându-se la mine cu ochi mari, rotunzi și cinici. M-am uitat și eu la el, surprins. Credeam că va fugi dacă mă apropii prea tare, dar nici nu se clinti; continuă doar să se uite la mine, în timp ce eu îngenuncheam să citesc ce scria pe medalionul zgărzii: erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bragă cu șuberek. Dacă se îmbătau, treceau la bancuri cu nea Ceașcă. "Mă aruncă-n Space cu cracii ăia", comenta Iordan silueta inhibantă a unei debutante la Teatrul Mic. Nici nu mai eram geloasă. Îi număr pe degete defectele: mîncăcios, cinic, infidel, excesiv, egocentric. Nu, nu în ordinea asta. Mai ales alcătuirea lui atît de variabilă mă necăjea. Soarele roșu, pielea roșie, gura roșie arsă, nisipul prea fierbinte, insolația, țipătul pescărușilor și, în urechi, valurile bufnind digul. "Dansezi? Îți dă voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai evoluați în sens fizic și lingvistic. Alții semnalau ca pe un fapt firesc apariția fenomenelor paranormale la maimuță, ca ființă mai evoluată a regnului animal, de ce ele să se manifeste numai la oameni?! În timp ce o categorie religioasă nedogmatică și cinică explică cum, dimpotrivă, existența lui M.M. este întocmai o probă a Dumnezeului atotputernic ce din când în când trimite semne, dovedindu-și prezența pentru a trezi conștiințele adormite ale oamenilor. Prin urmare, M.M. nu este decât o epifanie, afirmație ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
viitor. Mioara Alimentară râdea pe cealaltă parte a cercului, semn că le dăduse cu tifla medicilor care voiau doar să o ducă acasă unde o aștepta Mama. Fără îndoială, eram legat de această femeie, atâta vreme cât avea să mă poarte timpul cinic, aceste benzi gri și elastice, ele însele sătule de a fi descoperite de cei ce se întrebau, asemenea mie, cum de revine în același loc, ca un bumerang. Am părăsit cu Mioara Caruselul și, tăcut ca și cum ne-am fi înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care o aveam despre arta contemporană: fotografii cam nasoale cu comentarii lipsite de interes. Iar apoi Sigrid mi-a explicat. Website-ul unei închisori texane divulga ultimele feluri de mâncare pe care le ceruseră condamnații la moarte în ajunul execuției. Intenția cinică a patronilor era de a lua peste picior ultimele vise alimentare ale acestor mari criminali ale căror meniuri erau care mai de care mai naive. Patrick Guns găsise procedeul așa de respingător încât îl inversase. Hotărând că aceste fantasme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fete mari, tocmai acum cînd istoria ne oferă șansa ieșirii din anonimat. — Păcat sau nu, mă tem că nu vom putea face mare lucru, din nefericire sîntem deja vînduți, ți o spun pe șleau, chiar dacă s-ar putea să sune cinic. Asta ne-a fost întotdeauna soarta, am ținut întotdeauna morțiș ca alții să ne poarte de grijă, să se ocupe de problemele noastre, încît indiferența față de propriul destin și propria soartă ne-a intrat în instinct, făcîndu-ne să părem handicapați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
era treaba altora. — Asta credeți voi că s-a întîmplat? întreabă Roja cu jumătate de gură. De asta v-ați descurajat în halul ăsta? — Exact așa li s-a băgat și lor pumnul în gură, reia Curistul pe un ton cinic, cum am pățit-o și noi, de unde și pînă unde să mai crezi că ei au avut mai mult noroc? — Pînă n-am s-o văd cu ochii mei, spune Roja, nu cred nimic, sînt convins că într-o clipă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o femeie frumoasă și o romancieră foarte productivă, din Bacău, a ajuns la al zecelea roman: Amantele mele, Angel’s, Bacău, 2006. „Amantele“ nu sunt ale autoarei, ci ale personajului care joacă în roman și rolul de narator, un bărbat cinic, înclinat să facă declarații sfidătoare: „Îmi plac femeile. Cea mai tare senzație din lume e să fac sex. A doua e să fac bani. Dacă am bani pot cumpăra sex.“ Doina Ioneț are o părere extrem de proastă despre bărbați dacă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
metodele numite concentraționare, cine ar fi vinovat de un asemenea text? Autorul sau istoria? De partea cui ar fi imoralitatea? Și încă, nu cumva, pe lîngă o astfel de carte, Principele ar păli? Apărîndu-ne azi ca o doctrină blîndă, deloc cinică, ba chiar umanitară? A trebuit să se consume istoria secolului nostru pentru ca Principele să nu mai pară "pernicios" și "scelerat", cum era considerat în însemnările marginale ale cititorului princiar Nicolae Mavrocordat, cel care deschide secolul fanariot al istoriei noastre. Și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai Înalt a avut vioiciunea ei de spirit. Și-au jurat dra goste veșnică, legîndu-se ca, dacă unul din ei va pieri, supra vie țui torul să nu se recăsăto rească niciodată. Auzind acestea, des tinul a decis să joace cinic partida cu cei doi. A făcut ca poe tul, care era și actor, să fie cel ce a dat glas, la 15 martie 1848, de pe treptele Muzeului Național din Budapesta, pro cla mației ce avea să aprindă revoluția maghiară impre
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ciripit soției că s-a săturat de soia și nechezol procurate pe sub mână... și de cozi, și de frig, și de rugămințile băieților pentru patine. Că doar de unde au aflat bășcălioșii și prăpăstioșii, și curioșii aiștia trăgători de limbă, acuzatori cinici și ispititori alarmiști că el se închină în baie și că are rugăciunea lui preferată? Cum de a venit șefu'-Leul exact în dimineața când el ajunsese o epavă de om, dărâmat fizic și psihic... Chemat, invitat, anunțat... firește! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tu îmi tot spuneai că sănătatea trupului nu valorează absolut 10 Rareș Tiron nimic, când stai s-o pui în cumpănă cu fericirea deplină a sufletului?” El, Șerban, nu făcuse decât să aspire la deplinătatea fericirii sufletești! Sună sofistic și cinic. Victoria trece printr-un șoc, în vecinătatea morții și a nebuniei. Fiul este podidit de lacrimi, trăind în plin mysterium tremendum 1, ca întoarcere a „fiului risipitor” pregătit pentru căință, salvându-și, astfel, și mama, care l iartă. Ce-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
O, ba tu n-ai dreptate, Mihaela, n-ai deloc dreptate! - Sper. Ei bine, după această tiradă a Mihaelei, Osvald era de-a dreptul prostit și aproape aruncat cu totul în hăul dezolant al dezamăgirii. De fapt, în cadrul acestui dialog cinic și care înțeapă, numai ea crezuse în ceea ce spusese, el nu. Însă Mihaela nu făcuse altceva, decât să exprime gândirea de bază a întregii sale epoci prin vocea sa, atât. În ziua de astăzi, ești sfătuit invariabil de către toată lumea să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Takeo Arishima, care se numără printre primii romancieri socialiști din arhipelag, s-a îndrăgostit de o femeie măritată, Akiko Hatano, împreună cu care s-a spânzurat în 1923, la Karuizawa. Ryunosuke Akutagawa, maestru inegalabil al stilului sceptic, punctat de perioade retorice cinice și autor al celebrei povestiri Rashomon, a luat o supradoză de Veronal, după ce, în același an, 1927, mai avusese o tentativă de sinucidere. Osamu Dazai, un soi de Jack Kerouac al studenților și al tinerilor intelectuali de după invazia americană, campion
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care survine mai ales în perioade de pace și de relativă prosperitate, precum cele de care ne bucurăm cu toții astăzi. Nu-mi rămâne decât să sper că tot mai puțini oameni vor alege să capituleze, amintindu-și, poate, și de cinicul dicton al lui Dadan Karambolo, mafiotul creat de Emir Kusturica: "moartea, din orice moment ar începe, este eternă". Avatarul atenianului Socrate Teroarea... teroarea.... Kurtz/Marlon Brando, Apocalypse Now În ziua de 11 octombrie 1947, la vârsta de treizeci și trei de ani
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
americane, aproape toată lumea practica o formă de comerț ilegal, astfel încât procesele aflate pe rol implicau invariabil persoane altminteri oneste, constrânse însă de împrejurări să sfideze reglementările în vigoare pentru a-și putea ajuta familia înfometată. În epocă, circulau chiar anecdote cinice, potrivit cărora singurii oameni care nu încălcau legea erau cei aflați deja în închisoare. Așa stând lucrurile, legea morală a lui Yamaguchi de sub cerul proaspăt presărat cu cenușă atomică îi dicta acestuia un singur imperativ categoric: "Supune-te măsurii cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
al hoardelor de zombie. Este interesant că asediații se dovedesc incapabili de coeziune, iar dacă ferma ajunge, în final, invadată de cadavrele resuscitate, este doar pentru că personajele "vii" încep să se lupte, nebunește, între ele. Deznodământul apare, în egală măsură, cinic și implacabil: singurul supraviețuitor, un bărbat de culoare (Romero are o adevărată apetență pentru tema negrului puternic), este împușcat de autorități, care îl confundă cu unul dintre cadavrele ambulante vânate cu voluptate. Teroarea este informată de elemente opuse în Orient
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
toată seriozitatea unui profet din Antichitate, declama un poem în care se găsea nemuritorul vers: "Acum, Muză, să cântăm despre șobolani". Auditoriul, compus din rafinați intelectuali ai vremii, se cutremura de râs, timp în care un mucalit a avut curiozitatea cinică de a arunca o privire peste manuscrisul autorului, observând că, inițial, acesta avusese intenția să cânte despre șoareci, dar că, din fericire, a tăiat apăsat substantivul cu pricina, găsindu-l insuficient de distins pentru respectiva ocazie. And now the point
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
curând, această încredere în viață devine comprehensibilă prin actul exercitării deciziei mele în viața de zi cu zi, se înțelege că are sens și este rațională în momentul în care se experimentează. Este adevărat că negarea nihilistă sau încrederea originară cinică nu sunt zdruncinate de argumente raționale. Sfârșesc însă prin a se încurca în contradicții tot mai adânci; opera, viața și decăderea lui Friederich Nietzsche au dovedit-o în mod impresionant. Pe de altă parte, un da fundamental poate fi menținut
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aceste întrebări se preferă gluma, sau ironia... Dar, am observat și faptul că, dacă cineva este într-o situație limită, răspunsurile sunt dictate de emoții: ce sens are totul? Din ce cauză se întâmplă? Nu știu... Evident sunt și indivizi cinici, astăzi chiar și printre tineri, care termină în grabă cu această problemă rezolvând cu fraze de genul: oricum există corupție peste tot, în politică, în economie și în societate. Totul este distrus și fără sens. Uneori aș vrea să reacționez
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]