714 matches
-
lui ar fi contaminat-o. Și așa mai departe... Probabil că bărbatul din fața ei, care-i pregătise cocteilul perfect, o dusese la plimbarea perfectă sub clar de lună, o mângâiase, o sărutase și-i vorbise meșteșugit, era modelul desăvârșit al cinicului. Își Închipui că toate femeile Îl privesc ca pe un carnet de cecuri, iar el le privea doar ca pe niște obiecte sexuale. Totuși, cel mai mare cinic e cel mai adesea și cea mai romantică fire, Își zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o mângâiase, o sărutase și-i vorbise meșteșugit, era modelul desăvârșit al cinicului. Își Închipui că toate femeile Îl privesc ca pe un carnet de cecuri, iar el le privea doar ca pe niște obiecte sexuale. Totuși, cel mai mare cinic e cel mai adesea și cea mai romantică fire, Își zise ea. La fel cum cei mai masculini dintre bărbați sunt, pe dinăuntru, cei mai delicați. Cum oamenii cei mai reci sunt și cei mai avizi de căldură sufletească. Matthew
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
strat nou, ca un așternut de zăpadă neatins ce așteaptă primii pași. Fiecare nouă bucurie și dezamăgire va lăsa urme În această zăpadă, mai Întâi doar o atingere, apoi o cărare și, mai târziu, urme adânci. Neurologii le numesc sinapse, cinicii le numesc capcane, iar pentru poeți ele sunt acea prezență din poeziile lor care te poate transporta oriunde dorești. Kitty și Matthew trecură pragul acestui teritoriu neexplorat cu foarte mare grijă. De obicei, acesta e momentul În care apar clișeele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu-l duce prea tare capul, un soi de cățel de talie minusculă, cu incisivi ceva mai proeminenți. N-avea nici cel mai mic habar cum sînt eu cu adevărat, că sînt de fapt un geniu cît se poate de cinic, temperat vicios și melancolic, sau că am citit mai multe cărți decît el. Îl iubeam pe Jerry, Însă mi-era teamă că ființa pe care o iubea el nu eram eu, ci un construct creat de propria lui imaginație. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
verificarea dosarelor înalților prelați, pentru a elimina din funcția-cheie un „posibil securist“ (iar printre argumentele lui Mircea Dinescu pentru aceste verificări s-a strecurat și unul care nu poate fi considerat nici ironic, nici de bun-simț, ci doar, eufemistic spus, cinic: „De la Iliescu la Constantinescu spuneau că poate n-ar trebui să ne grăbim să-i verificăm, poate ar trebui să-i lăsăm să moară în liniște. Numai că ăștia care vor veni sunt mai tineri și nu mor așa de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
sălbatice: te poate înțepa un scorpion, te poate înghiți nisipul, poți să te îneci într-un râu sau să fii răpit de niște bandiți. Niciodată nu i-am mințit și, în fond, asta îi și excită. — Întotdeauna vei fi un cinic, îi spuse fără supărare Yves Clos. Și, fără îndoială, cel mai nerușinat om pe care-l cunosc, chiar mai nerușinat decât mine. Dacă n-aș fi fost așa, de mult n-aș m-ai fi stat la masa asta, replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pus mâna în foc, și țip, indiferent de cuvintele ce aleg. A da explicații mi se pare o împietate și o cădere în banal.” Ioana îl prezintă pe Sandu într-o viziune realistă, lucidă, eroul fiind coborât la statutul de cinic meschin. Exersând consoana „r” într-o banală conversație, pe care o pronunța graseind, Ioana reușește să demoleze printr-o atitudine profund ironică atitudinea patetică a partenerului de discuție: „Orice vorbă este ridicolă dacă insiști asupra ei, și o analizezi. R
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ziua noastră nu e pe 6, ci pe 7, și-apoi, când ne-ar trimite urările prea târziu, noi ne-am ofusca. Sau am putea mărturisi pur și simplu că nu ne place toată povestea asta festivă, că suntem mai cinici din fire și ne-am asuma liniștiți condiția de ne-simpatici, de broaște țestoase pe care nu le suportă nimeni. Nici o problemă - măcar o zi pe an să fim nesuferiți, doar e ziua noastră. Așadar, am găsit soluția: ca să scăpăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
trecut sub forma atemporalizării lui. Se întoarce, de aceea, la figura atopică a lui Diogene din Sinope, invocată cu o vizibilă simpatie. Anticipează în acest fel o mișcare nouă a gândirii, dinspre figura lui Socrate către cea a lui Diogene cinicul. Acest grec a reușit săi șocheze pe cei apropiați cu PARADOX ȘI NONSENS 177 181. 182. 183. absurdul unor atitudini naturale, firești. La un moment dat a ținut să le arate unor prieteni că mișcarea, deși contradictorie pentru mintea noastră
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
E greu de imaginat că liberalii vor intra într-un asemenea joc periculos și se vor arunca în brațele unei social-democrații nereformate în care hotărăște același inevitabil Ion Iliescu. Până la urmă negocierile viitoare se vor purta cât de poate de cinic pe formula "ne salvăm securiștii și penalii noștri și-i sacrificăm pe ceilalți". Măcar să fie așa. Adică să cadă corupții aciuiți la stânga politică și mai apoi, când social-democrații vor scăpa de ei și vor veni la putere, n-au decât
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
imaginație, i-am spus. Dă-mi un minut, două... — Ai cât timp poftești, mi-a zis el. Așadar m-am proiectat în situația descrisă de el și ce mai rămăsese din imaginația mea mi-a dat un răspuns mușcător de cinic. — Aveam toate șansele, am început eu, să fi devenit un fel de Edgar Guest nazist, să scriu zilnic câte un articol optimist, lipsit de orice valoare, pentru diferite cotidiene ale globului. Și, pe măsură ce se instala senilitatea - apusul vieții, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
locotenent. Moș Costache se arăta atins de ponegrirea Otiliei, dar el însuși nu o ajuta cu nimic să-și clarifice situația, ba chiar o împingea, lacom, la combinații cu Pascalopol. În această societate, mai de treabă era tocmai aparent teribilul, cinicul Weissmann, care, limitîndu-se la orori verbale și la paradoxuri, le făcea totuși mici și discrete servicii medicale. Obosit, Felix se lăsă pe o bancă. Aerul se învineți, apoi se albi, și lucrurile căpătară contururi. Un hârșâit monoton de târn se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
autorul Scrisorii pierdute - humorul călinescian s-a eliberat de veninul satiric, de cuțitul nemilos al zeflemistului, care avea o atât de vie conștiință a moravurilor. Caragiale e un nervos și un îndurerat social (nu moral), în timp ce G. Călinescu e un cinic jovial. Prin faptul că se aplică acelorași tipuri, aceleiași epoci (cu o diferență poate de o generație și, bineînțeles, într-o viziune despoliticianizată), cu aceeași tendință de a împinge comicul la delir, la absurd, humorul lui Călinescu se înrudește cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
timp am văzut chiar eu două mâini ieșind la iveală din molozul îndepărtat. Zguduit de convulsii, am început să vomit, nemaipăsându mi cine sunt, cine m-ar putea vedea : toate conveniențele existenței civilizate dispăruseră și aveam în față rânjetul nud, cinic al vieții. Cu această senzație fluturând prin fața ochilor minții - că modul obișnuit în care trăim este o artificială iluzie -, cu picioarele tremurând, m-am tras într-o parte, pentru că apăruseră un camion și două căruțe de cercetași, să ducă răniții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
timp, care pare nesfîrșit, Petre se uită la prietenul său, apoi se retrage puțin, pînă pe marginea păturii și clatină din cap cu surprindere: Cum?!... Vrei să spui că...?!... Dacă ți-aș spune, m-ai crede? Înseamnă că ești un cinic! Ai observat că Tamara te iubește și mergi pe la ea prin birou s-o întărîți. Nu e bărbătește ce faci! Petre, ești om inteligent! îl ceartă Mihai. Chiar la nivelul unor sentimente de iubire, între doi oameni poate dăinui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
istoriei în care se colectează reziduurile tuturor claselor sociale, este scursura acestora, și tocmai ea este vânată și manipulată de haimanalele politice care o flatează și în care plebea, apoi, se recunoaște. Prin acest pact făcut între declasații societății și cinicii guralivi este apoi zdrobit și aliniat poporul, componenta onestă a societății, care nu se poate apăra nici prin vorbe obraznice, nici recurgând la violență. Concluzia este că cele mai apărate (stabile) sânt societățile care, din cauza bogăției, nu au plebe (ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rațiunii, locuitorii duc parcă la îndeplinire profeția lui Socrate că după moartea lui cei care l-au condamnat vor petrece restul vieții dormind. În această lume coborând spre amurg, sătulă de ea însăși, singura apariție insolită este extravagantul Diogene, milogul, cinicul, fanfaronul, care își refuză orice confort și dă lecții oamenilor din butoiul ales ca domiciliu. Cu atitudinile sale mereu șocante, filosoful nu se lasă descifrat ușor, iar nevoia lui de independență absolută poate fi înțeleasă în chip diferit : A fost
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
verifice actele, Diogene se proclamă din nou om liber și cetățean al lumii aflat deasupra rigorilor legilor ateniene : libertatea este înlăuntrul meu și n-o puteți închide (p. 118). Pasiphon, fiul lui Aristodem, este atras de spiritul de frondă al cinicului și îl îndeamnă să-i strângă pe tineri în jurul lui spre a zgâlțâi din temelii societatea coruptă, Diogene respinge ideea de luptă și afirmă că nu are talent și nici ambiție de conducător, fiind atras doar de singurătate (p. 122
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îi alege ca protagoniști pe doi mari poeți latini preocupați în operele lor de scurgerea inexorabilă a timpului : Horațiu, autorul odelor clipei trecătoare, și Ovidiu, cântărețul elegiilor surghiunului echivalat cu moartea. În dramele sale consacrate lui Socrate, Platon și Diogene cinicul, Dumitru Solomon pornește de la cele mai cunoscute texte filosofice, memorialistice și doxografice compuse de Platon, Xenofon și Diogenes Laertios cu privire la cei trei gânditori elini. Dramaturgul folosește aceste surse spre a pune în discuție modelul existențial și crezul protagoniștilor : Socrate se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
teroarea nimicului.... Se spune că Diogene s-ar fi ocupat cu falsificarea de bani. - Orice om care nu crede în adevărul absolut are drept să falsifice totul. Diogene, dacă se năștea după Cristos, ar fi fost un sfânt. - Admirația pentru cinici și două mii de ani de creștinism la ce ne poate duce? Un Diogene duios... Platon a numit pe Diogene un Socrate nebun. Greu mai poate fi salvat Socrate... Dacă ar prinde glas agitația surdă din mine, fiecare gest ar fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
miște eroarea și să se încînte iluzia? Cinismul înflorește în această evacuare, ce te dezleagă de toate și-ți îngăduie să râzi, să disprețuiești, să calci totul în picioare și pe tine însuți în primul rând, mândru de absența universală. Cinicul este spectatorul acestei universale absențe. El privește - îndurerat sau râzând - la nimic. Ce l-o fi mânat pe Diogene înspre catastrofala ruptură de farmecul naiv, delicat și învăluitor al existenței? Ce l-o fi aruncat în situația de criminal al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
totuși un moment de prestigiu pentru filozof: când se simte singur cu întreaga cunoaștere. Atunci răzbat suspinele în Logică. Doar o măreție funebră mai poate face ideile vii. Dumnezeu este modul cel mai favorabil de a ne dispensa de viață. Cinicii nu sânt nici supra- și nici sub-oameni, ci post-oameni. Ajungi să-i înțelegi și chiar să-i iubești, când îți scapă din chinul absenței tale o mărturisire adresată ție sau nimănui: am fost om și acuma nu mai sânt Când
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Tot ce crește peste iubirea terestră zidește temeliile lui Dumnezeu. Imposibilitatea de-a împăca dragostea cu lumea... Mai mult decât în orice, în iubire ești și nu ești. Nediferențierea morții de viață e un fenomen al îndrăgostirii. Fiind teolog sau cinic, poți suporta istoria. Dar cei ce cred în om și-n rațiune, cum de nu înnebunesc de dezamăgire și cum își păstrează cumpătul în dezmințirea continuă a întîmplărilor? Apelând însă la Dumnezeu sau la scârbă, te descurci cu ușurință în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
doar pentru 60 de secunde, spuse calm Cooper. - Bine. Dacă ai cumva o altă explicație care să nu țină de domeniul științifico-fantasticului, sunt dispus să o ascult. - Haide, Linc. Nu poate fi vorba de așa ceva. - Nu poate fi vorba? râse cinic Rhyme în timp ce se îndrepta către masa unde erau așezate pozele făcute de Sachs urmelor de pantofi. Ce ai zice de niște dovezi? După un moment de examinare a urmelor lăsate de atacator și a celor descoperite în hol, continuă: - Pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
caporale! Newt îi imită gestul și intonația: ― La ordin, caporale! Comtehul se uită în jos la ea și-i zâmbi, dar își reveni numaidecât. Constată cu ușurare că nimeni nu-i observase zâmbetul. Nu voia să-și strice reputația de cinic fără inimă. Hudson instală bombănind cel de-al doilea robot-santinelă pe afetul antirecul. Arma era scurtă și urâtă, lipsită de dispozitiv de ochire și de trăgaci. Vasquez o fixă, apoi o branșă legând-o de detectorul de mișcări. După ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]