3,709 matches
-
coate. -Ține-o srâns! i-am spus speriată, că nu ne gândisem și la posibilitatea că trebuie să o prindem. -Nu pot! mi-a spus sugrumată de emoție și frică din cauza agitației de sub ea. -Lasă-te grea și încearcă să-i strângi ciocul! i-am spus uitându-mă în jurul meu să găsesc ceva să o leg. Tot învârtindu-mă, am văzut pe jos o sârmă. M-am aplecat, am luat-o și i-am explicat Cameluței că trebuie să-i leg picioarele, așa cum
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
ce-i spun Și că mi-e prieten bun. Iute ne-aruncăm în iarbă, La izvor vine o barză Și cum tremură săracul Sub bască ascund brotacul. Acum sigur că-nțelege Că-i sunt prieten de nădejde. Barza clănțăne din cioc Mona-n iarbă-i ghemotoc. Referință Bibliografică: Vreau și eu o bicicletă / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 305, Anul I, 01 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
VREAU ŞI EU O BICICLETĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357268_a_358597]
-
Le cumpărasem din piață o pungă și în fiecare dimineață la hrăneam. Mă gândeam că numai așa pot suporta gerul de afară. După ce le-am înșirat o mână de orez, s-au repezit zgribulite, intrecandu-se, să le înghită cu ciocul lor mititel care abia le putea cuprinde. Apoi, în urma acestei fapte bune, mulțumit, m-am așezat, din nou în fotoliu, și m-am oprit la o emisiune de poezie cu Ioan Alexandru. Glasul lui de tribun, ce-l cunoșteam de la
CU IOAN ALEXANDRU, PRIZIONIER AI ECRANULUI DE TELEVIZOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357312_a_358641]
-
carte!JANET NICĂ... II. JANET NICĂ - IFIGENIA RECIDIVEAZĂ, de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 1367 din 28 septembrie 2014. În numărul 8 al revistei „Luceafărul de dimineață”, celembra Ifigenie își pune, din nou, poalele în cap și dă cu ciocul în revista „Constelații diamantine”, cu toate că i-am propus, amicalmente, să ne lase în mizeria noastră culturală, să ne simțim și noi bine, că nu avem nevoie de „serviciile” ei de doi bani, înveninate și agramate. Ducă-se cu joimărica pe la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
de mare - din nou, drag cititor, iertare! - face varză toate revistele care îi ies în cale, din ... Citește mai mult În numărul 8 al revistei „Luceafărul de dimineață”, celembra Ifigenie își pune, din nou, poalele în cap și dă cu ciocul în revista „Constelații diamantine”, cu toate că i-am propus, amicalmente, să ne lase în mizeria noastră culturală, să ne simțim și noi bine, că nu avem nevoie de „serviciile” ei de doi bani, înveninate și agramate. Ducă-se cu joimărica pe la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
PUIUL Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Când am deschis ochii, totul era gri, dar am auzit un fel de ecou. Era glasul mamei ce mă indemna să caut calea și ciocul ei m-a ajutat să ies din ou. Și i-am mulțumit cu un piuit... Am realizat mai târziu că nu eram singur. Alte piuituri îi mulțumeau... Și piuiturile se încurcau în alte piuituri... Apoi privirea mi s-a oprit
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
căutând să cresc. Hrana îmi venea de acolo, iar cloncănitul gingaș al mamei mă îndemna să continui. Am realizat încetul cu încetul că există pe pământ și târâtoare... josnice animale fără coloană vertebrală încercând să se cațere atunci când scăpau de ciocul flămând sau de ochiul atent... Și am crezut o vreme că universul se mărginește doar la atât, dar am cutezat să ridic capul. Și atunci am realizat că există cer. Și mi-am deschis aripile!... A trebuit să învăț să
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
Acasa > Strofe > Creatie > ATELIER Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 468 din 12 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache la tine, toate culorile râd. tălpile calcă apăsat trecutul. păsările își schimbă ciocul mai des. de ce? ai răsturnat amfora cuvintelor prea departe de mocirla prezentului? trăiești viitorul în galopul armăsarilor nenăscuți? aleg o frază. mă asculți. interiorul se clatină. pe traversa din atelierul tău, zace poezia scurtă. e ca o umbrelă. ai depus
ATELIER de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358439_a_359768]
-
în vânt. Cu buzduganul zmeul vroia să facă otava pe deal. Deși e un cub, zarul se dă peste cap schimbând destine. Gondole suple pe obrazul mărilor instigă briza. Cocostârcu-ar vrea să-și scoată umbra din lac prinzând-o în cioc. Cu ochelarii vezi mai mari literele, nu și opera. Pioși, sihaștrii reconstituiau crucea cu așchii de psalmi. Drepturi depline, garantate de ziduri, au deținuții. Am rămas uimit privind cum merge un melc pe cărări de gând. Pe lacrima mea păianjenii
PANSEURI ÎN 17 SILABE (I) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357631_a_358960]
-
În frac și în bocanci de lac. Privește lumea ca un zeu, Cu șarm de țap și cu tupeu, Apoi se-oprește pe un dâmb Și unui gând zâmbește strâmb. Răsună în salcâm: Boc! Boc! El are barbă dar și cioc, Își umflă mușchii de pe piept Să pară caprelor deștept. Se uită-n juru-i pe furiș Și rupe-o floare de măcriș Și-o ia cu el s-o dea în dar, V-aș spune cui, dar n-am habar!... Referință
ȚAPUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357756_a_359085]
-
un final tulburător, recent și definitoriu pentru dragostea sa de viață și de oameni, dar și pentru păsările care populează țărmul mării, pe care le admiră zilnic. Este vorba de un stol de lebede, care încearcă să spargă gheața cu ciocurile, în gerul și vântul năprasnic, pentru a salva un puișor de-al lor, căzut pradă apelor ce înghețau instantaneu la malul mării. Salvarea vine de la Molda, o cățelușă maidaneză, care anunță paznicul din apropiere despre pericolul iminent”... În timpul redactări primei
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
E-atâta poezie-n noi Și-n viața ce ni-i dată, Când curcubeul după ploi În trena-i se arată. E-atâta poezie-n cer Și-aproape nu vedem deloc Cum stoluri albe în echer Cu primăvara vin în cioc. E-atâta poezie-n om Și-n toate armonie, Dar nu simțim. Râvni-le-vom Când nu or să mai fie. E-atâta jale-n poezii, Dureri atât de multe, Încât nici omul nu va ști Că umbră, doar, demult
DE JALE... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344687_a_346016]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > CĂLĂTORIA VIEȚII Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 1226 din 10 mai 2014 Toate Articolele Autorului Sunt două evenimente ale vieții când „ești” purtat . Când te aduce barza-n cioc și când te duce dricul cu picioarele-nainte. În rest „mergi” pe picioarele proprii chiar când zbori cu avionul Oi fi eu mare mic filosof, dar faptul că viața însăși nu este decât o călătorie poate fi filozofat chiar de
CĂLĂTORIA VIEŢII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350690_a_352019]
-
le sărutau, le furau nectarul și le puneau foc în petale.Altfel cântau păsările, cu triluri de diezmierdări și alintări, în țipete de dor și chemări de dragoste, în jocuri sclipitoare, cu înfoieri de pene, cu gângurit și atingeri de ciocuri, așa cum văzuseră la Mărțișor și Primăvara. Dar flăcăii și fetele? Cântece duioase și tânguitoare, ca niște chemări, ca niște suspine...și alintări...în acompaniament de viori, clarinete și chitare...cu plânset de corzi, cu țipăt de note curgând speriate, în
MĂRŢIŞOR-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359044_a_360373]
-
plictisesc, le pun colacul de salvare, înainte de ridicarea ancorei. Călătoria începe oricum. La finalul poveștii, aleg barca albă. Nava o las în plutire. Unic gând îmbarc-debarc, după o prelungă pauză între două semințe de floarea soarelui și o pasăre cu ciocul rupt. - noaptea, 17 august - (din volumul "Penitențe 2013 - înveți să cânți tăcând", în curs de apariție) Referință Bibliografică: “Nu eu sunt bufonul” / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015. Drepturi de Autor
“NU EU SUNT BUFONUL” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359102_a_360431]
-
nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului este uluiala ce lăsase să-i scape, nu fără o anumită dâră de cucernicie prefăcută, unei bătrânici îmbrobodită și pusă pe șotii, oleac scârbavnică, căreia însă i-a mai „căzut/retezat ciocul” cu trecerea anilor și onor rânduielilor (iar dinții, aleluia - nu și hazul de necaz !), „brăzdată” de furia senectuții cu graba greu de stăvilit a „ridurilor și cearcănelor”(„fosta-i lele, cât ai fost”!) la auzul veștii „înălțării” unuia dintr-ai
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
un final tulburător, recent și definitoriu pentru dragostea sa de viață și de oameni, dar și pentru păsările care populează țărmul mării, pe care le admiră zilnic. Este vorba de un stol de lebede, care încearcă să spargă gheața cu ciocurile, în gerul și vântul năprasnic, pentru a salva un puișor de-al lor, căzut pradă apelor ce înghețau instantaneu la malul mării. Salvarea vine de la Molda, o cățelușă maidaneză, care anunță paznicul din apropiere despre pericolul iminent”... În timpul redactări primei
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
notă. concertul începe fals. continuă promițător. aplauzele adorm într-un cot. între două goluri, zâmbesc iubirii, părăsindu-i sensurile. am simțit clownul în aria a noua șchiopătând, pe treapta adevărului. nimeni nu-l cere. cu ochi de vultur privea fix ciocul frământărilor. l-a zdrobit fără milă. aștepta primăvara frazelor, în tropotul liberelor acorduri, ale degetelor uitate pe clapele tăcerii. Referință Bibliografică: acorduri / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 388, Anul II, 23 ianuarie 2012. Drepturi de Autor
ACORDURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360345_a_361674]
-
pădurea cu stejari bătrâni de la Gârboavele de mână cu Andrada, profitând de aerul curat și liniștea tulburată doar de fâlfâitul aripilor câte unei păsări ce se plimba din copac în copac, căutându-și hrana sau perechea. O ciocănitoare bătea cu ciocul ei iscoditor în scoarța unui copac bătrân și găunos, precum toaca unei biserici maramureșene. Cioc, cioc, cioc. Apoi relua ritualul căutării viermilor în lemnul putrezit. Admira cât de frumoasă-i era prietena și cum inima lui începea să se neliniștească
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360276_a_361605]
-
și bărbătoase venele la ghearele-ți vânjoase cărând poveri gustoase (aluzii la mult râvnitul cașcaval din (t)raiul epocal ”sublim”, cel de regim rațional! ... Iluzii ... ) Si, bată-(mă)-te, iar, norocul, dotat din greu viril, feroce cum mă exciți cu ciocul, cu fermecata-ți voce de-s gata să mă risc: Hai, fă-mă...fericită! Ca să te fac și eu! Emise (C)orbul, în sfârșit, din plisc, cu glasul răgușit de-ai bătrâneții bași și de frustrările prin ani: -De unde
RETROFABULĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360571_a_361900]
-
teamă de mireanul din noi. Nu mai vrem să ne înțelegem noi pe noi darămite geometria aerului sfărâmată de cuvintele de plastic între oglinzile în care privim cu ochi uimiți de atâta goliciune? Alegem fuga între aripi de vultur când ciocul și-l izbește de stânci. Prindem sunetul, îl lăsăm să ne îmbrace inimile și lunecăm fărâme odată cu el. Cei mai curajoși rămân în ciocul renăscut și-n aripile noi, continuând mișcarea între cornul lunii și strigătul fiarei când caută luna
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]
-
în care privim cu ochi uimiți de atâta goliciune? Alegem fuga între aripi de vultur când ciocul și-l izbește de stânci. Prindem sunetul, îl lăsăm să ne îmbrace inimile și lunecăm fărâme odată cu el. Cei mai curajoși rămân în ciocul renăscut și-n aripile noi, continuând mișcarea între cornul lunii și strigătul fiarei când caută luna plină printre halouri fără culoare, fără strălucire. Ne mai rămâne să ne privim de pe piatra de argint cu floarea vieții în pumnii pieptului așteptând
MUŞCĂTURA VORBEI NEROSTITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360019_a_361348]
-
aproape de maturizarea sufletului și a spiritului flămând de adevăr născut și nu făcut. Pentru acest volum liric, scrierea “rostogolim...” din ale cărei cuvinte s-a născut și titlul cărții în care poeta spune: “rostogolim/...din chivotul iubirii/ speranțe adunate-n cioc de vrăbii/ le-nchidem în tumultul nerostirii/ plimbăm destine-aduse pe corăbii” Și da, am pornit alături de Carmen Popescu într-o călătorie comună și a fiecăreia în parte, alături întru cuvântul scris, întru cuvântul rostit, întru cernerea adevărului unic. Totul se
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
a bucuriei depline a ființei tale și a Iubirii Lui, nicicând înainte de a te cunoaște pe tine însuți, în fiecare nervură a pietrei unghiulare a destinului tău. Anne Marie Bejliu 21 septembrie 2014 rostogolim... ...din chivotul iubirii speranțe adunate-n cioc de vrăbii le-nchidem în tumultul nerostirii plimbăm destine-aduse pe corăbii e-atâta dragoste la mine-n suflet și-atât de tandru îmi întinzi o mână îmbrățișăm tăcuți al vieții zumzet parc-am fi mateloți într-o furtună spălăm tristețea
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
zarva iscată de acestea. Chirele, ciocârlanii, egretele, nagâții, cormoranii, stârcii, cocorii și bâtlanii stăteau la sfatul de obște, să-și împartă cum se cuvine teritoriul cuvenit fiecărei familii, în parte. Se mai isca câte o hărmălaie, din pricina vreunui nemulțumit, dar ciocul puternic al bătrânului pelican, venit tocmai din deltă, punea imediat rânduială, fără multe rugăminți, în neamul păsăresc al luncii. Două rațe, măcăind vesele treceau cu puii prin iaz, până la rădăcina de salcie, unde știau că se ascund peștișorii, să-și
VESTITORII PRIMĂVERII de ARON SANDRU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360148_a_361477]