2,405 matches
-
m-a prins de o mână, obligându-mă să stau cu ei. - Noi bărbații suntem un popor stelar, donatori de spermă, a spus el surâzând. Viața întreagă pe pământ e din materie stelară. - Suntem stele putrede, a spus prietenul nostru, ciocnindu-și paharul de sticla golită. - Mai degrabă șobolani decât stele, șobolani care trădează imediat când o nouă gaură apare la orizont, am spus eu din aburii vinului. - Exact ca tine și ca noi toți, a răspuns prietenul nostru. - Eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
antipatică în care se simțea tachinăria profesionistei. Am privit înapoi, am văzut lumina galbenă și, în această lumină, o femeie care venea spre mine în fugă. M-am dat la o parte, dar ea m-a urmat și s-a ciocnit de mine, îmbrățișându-mă. Corpul ei fierbinte se lipise de mine, atingându-mă în partea de jos a burții, buzele ei se subțiară, se deschiseră și lăsară să treacă în gura mea limba ei umedă, rece și tremurătoare. Încercând sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mari, ca niște lopeți. De sub sprâncenele stufoase te priveau o poreche de ochi cenușii, sinceri. Avea o mustață groasă, pe oală sub nasul subțire și ușor coroiat. Hai noroc! spuse el, ridicând păhărelul din fața lui și întinzându-l spre Cristi. Ciocniră cu toții după care doamna Maria începu să pună fiecăruia în farfurie ciorba fierbinte. No, mai merge unul, nu-i așa? întrebă Pop care deja umplea păhărelele cu pălincă fără să mai aștepte răspunsul lui Cristian. Nu-ți place ori poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adîncurile adîncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care-l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stîncă pe alta, ciocnindu-se sfredelitor și năprasnic, apoi tot mai domol și mai depărtat, zgomotul dispărînd Într-un ecou al cărui sunet nu Înceta, ci se stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz-ațipit. Poate era vis ori nălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
biblică nu trebuie uitat, domnule, că ele conțineau aluzii periculoase, care În acea „vreme a lupilor“ te expuneau riscului fatal, chiar dacă acele texte erau sortite literaturii de sertar. Citind comentariile doamnei Nina Roth-Swanson - scuzați-mă, dar În mod involuntar mă ciocnesc de dînsa ca de un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise, ca fiind „Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a părintelui tiran“, rămîn siderată, cum s-o fi simțit doamna Nina Roth-Swanson În Rusia „sub cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Pakistanul, ambele fiind puteri nucleare islamice. Nici o instituție n-ar fi în acel moment în stare să negocieze un compromis sau să oprească angrenajul fatal pus în mișcare. Lumea ar deveni un imens câmp de bătălie în care s-ar ciocni națiuni, popoare de mercenari, teroriști, pirați, democrații, dictaturi, triburi, mafii nomade și grupuri religioase, care s-ar lupta unele pentru bani, altele pentru credință, teritoriu sau libertate. Toate armele despre care am vorbit mai sus vor fi atunci utilizate. Omenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de la subiect, Da, domnule prim-ministru, ne îndepărtăm de la subiect, eu am spus doar că acum patru ani am fost orbi, iar acum spun că, probabil, continuăm să fim orbi. Indignarea a fost generală sau pe aproape, protestele săreau, se ciocneau, toți voiau să intervină, până și ministrul transporturilor, care, fiind dotat cu o voce stridentă în general vorbea puțin, dădea acum de lucru coardelor vocale, Cer cuvântul, cer cuvântul. Prim-ministrul se uită la președintele republicii ca pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
piersicii coapte, și pantofi maro ca pământul crăpat de soare care se transformă în praf fin. Un fluture de noapte zbura pe deasupra ei, înnebunit, lovindu-se de gemulețul întredeschis și revenind în cercuri tremurătoare spre chipul ei pentru a se ciocni din nou de geam și a-și relua dansul care aducea cu o pavană atroce. Gulerul rochiei tinerei fete, puțin desfăcut, lăsa să se vadă pe pielea gâtului o urmă profundă, de un roșu ce se apropia de negru. Procurorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu jalba la mitropolit ? Și din nou, tare, nu mai vin la tine, mamă!!! Până acum, se ținuse de cuvânt, adică nici de Paște nu venise pe la ei. — Mama-i singură acasă, la țară, la ea, cu cine-o fi ciocnind ea un ou acuma? — Să-și dea cu stânga-n dreapta, scapă Căpșuna, care știe bine relația noră-soacră, știa toate poveștile de mai an. Acuma chiar se face liniște, tot Maestrul salvează, se preface într-un mod vizibil că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
plus. Păi, o gustare, o șuncă și o țuică, nu se poate așa, să treacă vremea mai ușor. Femeia așază pe o farfurie câteva mizilicuri, alături - o tavă cu păhărele de țuică și sticla, pune lichidul gălbui în două pahare, ciocnește cu Marinică, să trăiești, Mărine! — Noroc, cumnată, aprigă femeie ești!... Cum te măritași, dumneatale, cu fratele, da’ te găsi greu? N-avui eu nici o vină, parcă mata, nene, nu știi că soacra, învățătoare și ea, tot întreba prin sat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
aranjamente. Că aici vor muri amândoi. Că a dat-o pe mâna morții. Anita se ridică încet, e ca și absentă, doar lacrimile îi cad pe fața de masă, cele doisprezece plăci tectonice care plutesc pe magma din Pământ se ciocnesc. Sufletul numără secunde lungi. De la celelalte mese, tinerii se uită la ea, studenții o știu, fusese de multe ori acolo cu tânărul prof, toți o iubeau, era dulce și caldă, toți îi ziceau balerina, așa a și rămas în istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
comisarul, scoțînd victorios yo-yo-ul. Amprentele găsite... dar unde este domnul Popa? - A plecat să răscumpere mireasa, spuse Mișu, turnându-i un pahar de whisky. Serviți, că mă însor! - Casă de piatră și să fie într-un ceas bun. Numai ca să ciocnim, că sunt în timpul serviciului... Ocazia era formidabilă pentru Mișu: nea Ovidiu arăta suficient de vinovat, așa, plin de sânge, și s-ar fi putut face o mică cercetare în privința lipsurilor din casa de bani. Îl trase pe comisar în spatele tejghelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pui la loc în casa de bani, să te libereze. - Hai, lasă-mă! Așa o faptă bună nici Sorinel n-ar fi făcut. Nea Ovidiu își scoase buzele printre gratii să-i dea un țoc lui Mișu. - Păi hai să ciocnim un păhărel, pentru oamenii de omenie! - Să ciocnim, nea Ovidiu. - Hai noroc și să trăiești și să ajungi sănătos în America! - Și matale, să ieși cu bine. Nea Ovidiu ridică sticla lui și trase un gât zdravăn. - Ai! Ai, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
te libereze. - Hai, lasă-mă! Așa o faptă bună nici Sorinel n-ar fi făcut. Nea Ovidiu își scoase buzele printre gratii să-i dea un țoc lui Mișu. - Păi hai să ciocnim un păhărel, pentru oamenii de omenie! - Să ciocnim, nea Ovidiu. - Hai noroc și să trăiești și să ajungi sănătos în America! - Și matale, să ieși cu bine. Nea Ovidiu ridică sticla lui și trase un gât zdravăn. - Ai! Ai, ai, ai, ține-mă că mor! El băuse numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Doamnele îl invitaseră la o cafea și el acceptase. În casa lui Popa ar fi putut să găsească indicii. În plus, nu-i strica puțină relaxare după atâta stres. - Mai doriți cafea? îi strigă doamna Popa de la treizeci de centimetri, ciocnind cu degetul în ceașca de porțelan chinezesc, din serviciul primit cadou la nuntă. Unghia scrâșni atât de tare pe porțelan și pe creierul agentului, încât americanul aproape că scăpă ceașca jos. Colegii lui din buncăr își duseră mâinile la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de la mică distanță, zdrobindu‑i osul frontal și cufundând‑o într‑o inconștiență care se instalează cât ai clipi. Câteva frânturi din op. 33 a de Schönberg precum și din sonata de Berg, învățată pe de rost abia pe jumătate, se ciocnesc șocate în creierul Annei, apoi dispar șovăind și fără tragere de inimă, dar pentru totdeauna. S‑a zis definitiv cu tonurile și acordurile. După împușcătura asta, Rainer se duce pe hol unde îi iese înainte mama, fără să scoată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-mi scape, căci mulțimea de vizitatori făcea să-mi fie greu să văd încotro o luase. Luând în considerare varianta cea mai rea, m-am grăbit spre ușa cealaltă, care dădea în stradă, și fu cât pe ce să mă ciocnesc de puști atunci când el se îndepărtă de lângă un acvariu în care se găsea ceva care arăta mai degrabă ca o mină plutitoare decât ca un pește. Preț de câteva secunde, se opri nehotărât la baza scărilor mari din marmură care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de ele. — De ce? întrebă Stejeran 1. — Având picioarele astea așa scurte, au centrul de greutate foarte jos, sunt ca un fel de Hopa-Mitică; oricum le pui, rămân în picioare. — Și cum se înmulțesc? — Prin autosugestie, răspunse Getta 2. Hai noroc! Ciocniră cu toții, inclusiv femeiuștile verzi care sorbeau bitter. — Cum te cheamă? o întrebă Dromiket 4 pe una din ele. Noi n-avem nume fixe, ciripi ea. — Cum n-aveți? făcu Dromiket. De ce n-aveți? — Ca să nu ne individualizăm, să fim toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ca de venin, Vis crud striviți și gând cretin! Stângi cuburi șubrede, intrate, De case roșii, zaharate; Verzi investiri, prin cîte-un gang, Sub ceasuri largi - balang, balang! RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL Baladă Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare dăruit Cu pungi, panglici, beteli cu funtă, Mult îndărătnic menestrel, Un cântec larg tot mai încearcă, Zi-mi de lapona Enigel Și Crypto, regele-ciupearcă! - Nuntaș fruntaș! Ospățul tău limba mi-a fript-o, Dar, cântecul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
frazare apoteotică, „aprins” - înflăcărat cânt - ca o deschidere înspre culmile atotcuprinzătoare, ca o revărsare înspre totul-tot, străluminare înspre-acel corolaral împlinirii celeste. Torturante sunt „triburile gândurilor”, a gândului gând vatră a logicului, „cârduri de gânduri” (Cunoașterea necunoașterii)! „Doamne, / cum se mai ciocnesc / înfrigurate umbrele!...”(Spre împărăția luminii) - pare-a rosti „sufletul-spirit”, în trinitatea dimensiuniilor sale: intelect, sentiment, voință (după judecata lui Noica). Are dreptate Kahlil Gibran - cei care doresc să pătrundă în împărăția luminii, e foarte posibil, „să înainteze în tărâmul beznei
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
în: Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Primăvară Deschide-ți larg surâsul frumoasă primăvară Și-mbracă în smaralde al pământului șal, Răstoarnă peste valul frigului de iarnă, Carul plin cu raze de pe-al soarelui deal. Ciocnește-mi în ferestre cu aripi de fluturi, Cu ciripit de păsări încarcă adânci poteci, Sclipiri de-argint aruncă pe ale vieții praguri, Pe care le desfaci din palma ta când treci. Cu degetele-nfipte-n miresmele de flori, Aruncă peste ape ce
PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364531_a_365860]
-
casa omului - cu două pahare largi în care cuburile de gheață eliberau mii de steluțe în lumina ce cădea galeșă din lustra elegantă cu trei brațe. A turnat puțin în pahare și a venit lângă mine. M-am ridicat, am ciocnit privindu-ne în ochi și am sorbit puțin. Mi-a luat paharul din mână și l-a așezat pe masă alături de al ei, fără să-și mute privirea de pe ochii mei. Prin mișcări leneșe, elegante și bine studiate, mi-a
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
muzică de calitate , băuturi fine...fum de țigară și mai fină, femei în cocktail dresses,bărbați în costume dar cu cravatele discret și sexy degajate,grupuri discutând...râzând discret...ochi alunecând de-a lungul încăperii ...neinteresați... Până când... Ochii lor se "ciocnesc"pentru prima dată. EL la bar...cu un pahar de coniac într-o mână ...o țigară în cealaltă,încercând să asculte politicos sporovăiala barmaniței cu păr prea blond și sâni prea mari... EA, într-un grup de prieteni încercând să
ONE NIGHT STAND de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361526_a_362855]
-
să o întrebe: „Ce se întâmplă cu tine?”. Săndica s-a prefăcut că nu observă neliniștea tânărului și s-a așezat nepăsătoare pe scaun. A acceptat ca Mircea să-i toarne vin în pahar, o Fetească locală demisec, și să ciocnească veselă cu el. Gânditoare, Săndica parcă săruta paharul cu tandrețe, precum ar fi sărutat buzele celor doi bărbați. Nu era încă hotărâtă ce să facă. Să-l lase pe Mircea să plece de lângă ea așa cum a venit sau să-l
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
porția de hrană, un pahar de băutură. După tradiție sfântă, din zori de zi la înserat, credincioșii se salută, spunând ,,Hristos s-a înălțat!" Prin obiceiuri străbune, ouă în roșu se vopsesc și se invocă minune de credincioși, când le ciocnesc. Din obiceiuri străbune, semănatul se sfârșește. Că sămânța-n sol rămâne seacă, sau planta nu crește. Caii ce au fost blestemați, de Înălțare sau Ispas, hrănindu-i, vor fi săturați. Dar numai vreme de un ceas. Printr-o zicală din
ÎNĂLȚAREA DOMNULUI, ZIUA EROILOR, SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362987_a_364316]