684 matches
-
să respingem... atacul(!). Rușii au dat drumul la tot felul de motoare, noi ziceam că-s tancuri, și vreo 4 zile ne-au rupt urechile, sufletele, răbdările; eram mândri să ne apărăm de ruși, dar cu ce... cu securile și ciomegele? După ce s-a anunțat cererea de primire a lui Teajelnikov, ambasadorul, gata cu gălăgia secretarului general, dar mișcarea ,,tancurilor” tot a continuat. Era o mobilizare patriotică și afectivă a tuturor satelor de lângă Prut, cu cetățenii îngrijorați pentru că ei ar fi
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
Dar cam câți erau? — Cam doi - zise Parnasie prinzând curaj. I-am văzut într-o noapte la stână la Dumesnicu. Eu dormeam, dar m-au trezit câinii. Am crezut întâi c-a intrat lupu, că prea hămăiau dobitoacele. Am luat ciomagul, am ieșit din colibă și peste gard, cam la zece pași, în poiană, i-am văzut. Eu m-am uitat la ei, ei s-au uitat la mine, așa cum vă uitați acuma și dumneavoastră. Și n-ați vorbit nimic? - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dintr-o dată m-am liniștit: Apucasem să mă obișnuiesc la gândul că, gata, mi-au găsit drapelul - dacă știau și locul În care-l ascunsesem: În geamantanul (mare, nu mic!) - ei, și, dintr-o dată m-a pălit gândul ca un ciomag: Stai, domnule!, ăsta mi-a Întins o capcană! Unde-o fi Învățat el chestiile astea, neomenești? Ei, unde: peste Nistru, la komisari! Și-acuma ne venea dincoace de Nistru, să ne-nvețe și pe noi cum se joacă hopakul comunist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dracului, nu durerea m-a durut... În afară de... Încăierarea din școală, cu Tătarul și de ceea ce a urmat - să zicem că pe aceea o căutasem - nici un Rus nu m-a atins. Nici măcar o palmă n-am primit de la vreunul cu uniformă - ciomege, picioare Încasam, la lucru, de la gardieni, de la brigadieri, dar nici un porc de enkavedist nu mi-a dat măcar o palmă... - Nici nu era nevoie, zic. - Asta, da. Nu te omora frigul, munca, foamea? Și-apoi ăștia, uniformații ne considerau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
doua oară: de-a dreptul periculoși: cum Îndrăznesc ei, niște... rusificați, să se ridice În două picioare, În mijlocul Bărăganului de patru labe neaoșe (acestea daco-romane!) și să strige că-i doare? - ce, parcă numai pe ei Îi doare lovitura de ciomag ori de gârbaci?, pe toți ne doare, dar nu mai facem atâta caz - apoi noi suntem Români, măi frate: rezistenți, nu există alt neam care să reziste mai mult și mai tăcut și mai cuminte, la... ce-o fi - apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
clipa următoare, niște mîini care veneau dinspre colțul de lîngă ușă m-au apucat de guler, cineva m-a lovit puternic cu pumnul În cap și totul s-a Învîrtit cu mine. Nu, n-a fost un pumn, ci un ciomag probabil... ceva moale, asemenea unui baston de cauciuc. Amețeala, după ce mi s-a lăsat În piept, era ca un con răsturnat... simțeam sucul gastric picurînd. Cineva mă lovi peste față cu pumnul sau cu piciorul, dar n-am simțit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pentru cei doi băiețași ai învățătorului lui, domnul Ovidiu, mobilizat și el. El era comandantul cu coif din ziar în cap ; Dragoș, care avea vreo cinci ani și cel mic, Ciprian care abia făcuse primii pași, încălecați și ei pe ciomegele cu capătul imaginând cel al unui cal, trebuiau să îl urmeze. Bucuriile copilăriei au trebuit uitate repede, căci îndeletnicirile bărbaților plecați pe front trebuiau îndeplinite. Distribuția poștei rămăsese tot în grija lui, dar trebuia să o facă în goana mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
e un simplu caraghios stângaci care își tot pune cenușă-n cap spre deliciul galeriei. Ci o piesă într-un joc mai mare. Totdeauna a fost. În anii ’90 noua putere „emanată“ din revoluție l-a folosit cu succes ca ciomag împotriva firavei opoziții, în gazeta lui se scurgeau zoaiele serviciilor secrete. Ulterior, PRM a participat la coaliția de guvernare condusă de PSD și cunoscută sub numele de „patrulaterul roșu“. Eticheta de partid extremist pe care și-a atras-o PRM
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
și strigând, În timp ce dansa o jota: — Oui, oui, musiú. Trăiască Napoleon! Sau altă mică pildă. De la o mie opt sute patruzeci și ceva, imaginea pe care ne-o facem despre figura lui e cea a unui enorm gigant, care ține În dreapta ciomagul și-n stângacea daireaua cu discuri. Se știe că imaginația populară nimerește mereu la țintă. Fără să fie copleșitoare, singura efigie vera pe care o oferă acea editio princeps a operelor lui, publicată În 1821 de către fratele său de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru a trece cît mai repede peste clipele neplăcute. Era convins că de i se va da vreodată nu puterea, ci măcar un simbol al acesteia, așa, o zorzoană, un atribut de formă, va ști să facă din el un ciomag atît de tare și de noduros, încît va sparge multe capete. Acum era moale ca lutul, un Golem neînsuflețit, dar ar fi fost îndeajuns să sufle cineva peste el puțin din duhul puterii doar o clipă, atunci Golemul va răsturna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
noi un individ negru la față și îmi zice: "Mă, ăsta al lui Călărașu, de ce paști, mă, caii pe lotul meu?!" Și până să-i dau eu un răspuns (sunt oameni care nu așteaptă un răspuns) îl văd că ridică ciomagul și îmi trage două lovituri cumplite în cap. M-am sprijinit cu mâna, dar m-a doborât. O ură năprasnică am simțit că îmi îngheață inima împotriva acelui ins negru la față, care, înainte de a lovi, nu vrusese să asculte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îi părea rău, nu înțelegeam, când mi-a spus să mă duc pe la el, de ce arăta așa de... cum să-ți spun... parcă era un bou care trage la apă și țăranul, în loc să-l lase, îl înjură și dă cu ciomagul în el. I-ar fi plăcut și lui să aibă o cumnată ca tine, așa frumoasă. Dar ce să-i faci dacă nenea a tras în altă parte. Acuma totul s-a stricat. Nu e vina ta. - Bine, Marine! Tu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-se, izbindu-se - se întoarse, năvăli iar în casă și ieși numaidecât cu pușca. —Haah! țipă iar cucoana Caliopi, un câne turbat!... Și cânii lătrau, și oamenii se prăbușiră în toate părțile și se întoarseră cu ce putuseră apuca, cu ciomege, cu bastoane, cu ostrețe rupte din garduri, doi servitori se arătară cu furcile - și începură goana. Cânele străin se strecura rânjind prin șanț, pe sub garduri; din când în când clămpănea la năvălirile prea înaintate ale dușmanilor care-l lătrau furioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
singur om și oprește fuga urmăritului cu o grindină repede de pietre. Cânele se întoarce, dar de dincoace dușmanii s-au întețit și printre răcnete răzbate o vorbă spăimântată: „Turbat! E turbat! Câne turbat!“. Și vin cu mânie, își bălăbănesc ciomegele, furcile, bastoanele, nu mai este chip de scăpare, și pribeagul începe a urla înfiorător, stă o clipă în loc, apoi se repede și se strecoară subt un podeț. L-au împresurat. Cuconul Vasile, de departe, trage al doilea foc asurzitor, bolovanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se răsfrânge în lături îngrozită, unii cad pe spate, alții se rostogolesc spre laturi... Cânele a zvâcnit ca un bulgăre de zăpadă de sub pod și, prin șanțul pe care l-a croit spaima înaintea lui, sfârâie ca o arătare. Dar ciomegele l-au ajuns; l-au îngrămădit subt un gard. Izbit, sfâșiat, zdrobit, începe iar a urla cu sălbăticie, cu ochii căscați de spaimă ațintiți asupra lumii care-l împresoară și care-l ucide. Gemetele slăbesc înăbușite; sângele năvălește pe gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o încrețitură în frunte, deasupra nasului, pe când în el se iezea neliniștea. Omul primi lumânarea și o puse alăturea, pe pământ. Apoi se întinse drept, pe spate. Deodată boierul vorbi: —Bine, omule, dar ce-ai avut? — L-au pălit cu ciomagul niște oameni... mi-a spus... rosti chihaia. S-au luat de la niște pământ. L-au bătut în spate și-n piept. Coșul lui e numai vânătăi... Boierul își aduse privirea iar spre bolnav: îi întâlni ochiul mare, dureros, și dintrodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iar de N. Manolescu „un roman concentrat“, Haia Sanis este și cea mai comentată nuvelă a volumului Cântecul amintirii. Bordeieniitc "Bordeienii" Niță Lepădatu a venit la Ilișeni, pe moșia boierului Jorj Avrămeanu, într-o toamnă, singur, numai cu gluga și ciomagul lustruit. De undeva, de peste deal, a urcat la coșere, și acolo s-a oprit privind în vale prin iaz și spre curtea boierească. Pământuri goale se întindeau în toate părțile, în urmă, de unde venea el, și spre răsărit până la apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și bătaia regulată a vânturătorilor. Într-un dos, un cal slab sta ascuțit, cu capul plecat, dormitând în soarele de toamnă. Un câne flocos, alb, se repezi de undeva foarte mânios, hămăind răgușit spre picioarele străinului. Lepădatu se apăra cu ciomagul și pășea încet spre șopronul de unde venea vuietul de vânturători. —Ha! ce-i, măi? se auzi o voce subțire, ca un behăit de oaie, și un moșneguț mărunt, cu capul gol, cu părul buhos, ieși la lumină. Ce este? Țâbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și bătrânul se înveseli. —Hm! așa-i, strigă el cu vocea-i subțire, n-ai mai fost pe la noi de-acu o lună, când ai venit din jos... Ce mai faci tu, măi Niță? —Bine, răspunse Lepădatu punându-și dinainte ciomagul lustruit și săltându-și gluga de la șold. Da’ cu Faliboga cum o duci? — Cum s-o duc? Bine... Moșneagul prinse a râde. —Așa-i... he-he-he! așa-i... am văzut că nu-ți prea suflă el în borș... Ei, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și Ofițerul Hurjumă, la ieșirea de pe stadion, la îmbulzeala care Așavut loc, unul din stâlpii de la poartă a căzut direct pe ofițerul Hurjumă și l-a strivit ca pe un șobolan. Și după cum se zice că ,, Dumnezeu nu bate cu ciomagul’’, aici sa făcut dreptatea creștinească, strivind executantul, care deși a executat o sentință nu a respectat regula unui pluton de execuție. REZOLVAREA CAZULUI MICLĂUȘ La sfârșitul anului 1973, mai precis în ziua de 27 decembrie, în timp ce eram șșșeful Miliției județțului
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
al curții, la umbra unei rogojini atîrnată de gratii, era trupul unui soldat japonez mort. Zăcea pe banca de ciment, care era unica mobilă a celulei, cu umerii prinși de rămășițele unui scaun de lemn. Capul lui fusese lovit cu ciomagul, Încît semăna cu un pepene sfărîmat, plin cu sute de muște, ca niște sîmburi negri. Jim se uită printre gratii la soldat, șocat că unul dintre japonezii care Îl păziseră atîția ani fusese Închis și bătut pînă la moarte Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
oglinda cea mare, care se prăbuși în țăndări cu un zgomot infernal, odată, cu lămpile de gaz aerian. Limbile de flăcări albăstrii se întindeau șerpuitoare spre ghirlandele de hârtie colorată. Abia atunci, „Domnul Nae”, patronul localului, în mână cu un ciomag de vișin, se apropia să-l domolească pe Marcu. - Eu plătesc! răcni Marcu, aruncându-i banii de argint și de nichel, munciți o săptămână întreagă. Fă-mi socoteala! Țiganca scâncea, spălându-i rănile cu un prosop și străduindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căzătoare, pe când suiam drumul șerpuit ce ducea de la orășelul tirolez spre coama muntelui Horn. Omul acela ar fi trebuit să fie de o vârstă cu mine, ca să fi putut urca, sprinten, serpentina pietruită, până la platou, de unde, înfipt în talpă și ciomag, să fi luat pieptiș potecuța până la cabană. Și de teamă să nu piardă răsăritul soarelui, să se fi agățat repede pe peretele prea puțin înclinat ai piscului, până la capelă. Porniserăm trei pe înserate: Egon, pictorul, un compozitor de lied-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
repezindu-și piciorușul ce-l ținea pe inimă, spre laringe, cu intenția de a-mi înăbuși cuvintele. - Fiindcă ocna la care m-ai îndrumat era pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu m-am priceput niciodată să mânuiesc rindeaua, așchiile tale mi-au zdrelit carnea. Cuie nu am știut să bat și scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele, s-au ridicat de pe caprele tale aspre și groase ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
neclintit și insul meu se miră. Mă întreb de ce oare nu s-a stabilit decesul meu cu câțiva ani în urmă? Nimic n-am mai găsit de atunci și până azi, în acest scurt timp al întârzierii mele printre oameni. Ciomagul de vișin pe care mi-am sprijinit prea de timpuriu ciolanele obosite, a înspăimântat vrăbiile și câinii, iar femeile bune pentru un ceas, acele care au fost născute cu adevărat pentru mine, m-au uitat chiar din primele momente de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]