1,570 matches
-
de sunet înverzit Vibrând într-un fluier de os. Te-am auzit imitând pe portativ Sunetul notei re ca o revenire Într-un anotimp destul de relative Galben așternut în strat subțire. Cântai în tabloul zilei în mi major Cu fluierul cioplit din soc, Degetele dintr-un dor în alt dor Le mutai de parcă le ardea un foc. Nota fa prelung vibra sub cer Rotunjită în fluierul învelit în lumină Când clipele încet se duc și pier În cercurile ascunse în tulpină
CANICULA DIN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359635_a_360964]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ȚURȚURUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului ȚURȚURUL Când vin zorii tăvălug Și se face dimineață, La ulucă-n colț de casă, Vezi cioplit cu meșteșug Pandantiv lucrat în gheață, În ținută grațioasă. Atârnat acolo, sus, Ca un vis uitat de lună, Vede razele de soare Și e fericit, nespus, Cum pe trupu-i se adună Colorând mărgăritare. Transparent, subțire, trist, Mai târziu, înspre amiază
ŢURŢURUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359702_a_361031]
-
nisipoase din jur ascund carene de nave grecești și scoici sidefii, pe aici au fost, cu milioane de ani în urmă, oceanele lumii, s-a mai răvășit puțin fața pămîntului și iată-ne pe noi, navigatori destoinici, mulgînd vacile și cioplind putineie pentru unt ... Afrodita rîdea prin întuneric, adunată toată în el, cu spaima de a nu se mai da dusă din acel cotlon în care se simțea apărată și fericită. Da' tu ce tot zici, bărbate? Eu cum crezi că
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
întind ca pe o coardă de arcuș, înlănțuindu-le pe verticală, fără lianți, ca pe Coloana Marelui Brâncuși. Din dragoste, cineva ar putea să le-nvețe și sărutându-le, cu ele pe buze să-nghețe pentru eternitate, cum au rămas cioplite în piatră de Marele Maestru cu un ciocan și-o daltă. Dacă aceste rânduri vor spune ceva peste ani, mulți tineri și bătrni, și mulți îndrăgostiți în parc, la Masa Tăcerii, sub umbra vechilor castani, de ochii lumii iscoditori de
POEM CIOPLIT ÎN PIATRĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345229_a_346558]
-
ar fi slovele din cremene de stâncă, le-aș strânge cu migală într-un desăvârșit căuș și le-aș încrusta cu dalta, pentru nemurirea lor, așa cum piatra a fost modelată numai de Costache Brâncuși. Ion I.Pârâianu Referință Bibliografică: Poem cioplit în piatră / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 415, Anul II, 19 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
POEM CIOPLIT ÎN PIATRĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345229_a_346558]
-
și prof. Otilia Sfarghiu. Statuia a fost realizată de sculptorul câmpulungean Ion Maftei. Acesta este cunoscut prin execuția unor astfel de lucrări pe spațiul public, în țări ca: Franța, Italia, Israel, Finlanda Danemarca, Spania și Argentina. Opera artistică a fost cioplită în gresie de Vama, adusă de la 20 de Kilometri. În sculptură, personajul legendar are o înălțime de 2,25 m, iar statuia cu soclul și brazii stilizați ating înălțimea de 5 metri. La această inițiativă s-a înhămat cu multă
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
strigă din poeme- Hai și-om mere, hai ș'om mere! Unde? nu vrea să îmi spună Și mă uit în ochii lui Plini de-o sfântă voie bună, Precum ochii mei-căprui... Hai la doniți și ciubere, Hai la dor cioplit în lemn! Hai ș'om mere, hai și-om mere, E poruncă, ori îndemn? Fie ce o fi, nu-mi pasă, Orișiunde duce-m-aș, Cum mergeam pe Deal la coasă, Măi, copchile, mintenaș... Referință Bibliografică: Hai și-om mere
HAI ȘI-OM MERE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340305_a_341634]
-
poziție de tragere, gata să mă împuște cu întrebări sau cu răspunsuri cioplite anume din sfințenia Pietrei Carpaților, suflecată a trudă, așa cum și eu eram cu inima în poziție de tragere, gata să-l împușc cu răspunsuri sau cu întrebări cioplite din aceeași piatră a sufletelor pereche. În cele din urmă, cărările ni s-au încrucișat la Poarta sărutului și nu m-am putut feri din fața glonțului său sentimental, așa cum nici el nu s-a putut feri din fața glonțului meu sentimental
POETUL, CREDINȚA ȘI ÎNCREDEREA I de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340412_a_341741]
-
bini s-omori șerptii! Vecinul n-a mai zis nimic. Și-a așezat pălăria pe cap și-a dispărut printre pomi, la coasă. Unchiu a pufnit în râsul lui șod. - Cetitu-i că brișca hasta. Pot tăia pita cu ia, pot ciopli, da pot să-ț scot otii ore să-i vers la unu matale. După cât te duce capu și după cum ți ingeru. A ceti poate-nvața orișicare: și hal cu doi oți, si hal cu unu, si hal fără oți. Dă
Povestea ca viață. Prima dată când am ucis o ființă vie () [Corola-blog/BlogPost/338398_a_339727]
-
capul. Mergeau la biserică doar pentru a se întâlni. Pe Dumnezeu îl aveau cu ei pretutindeni. Pentru ei, Pământul însuși, cu bolta cerească, era o biserică. Se spovedeau la brazi, se împărtășeau mâncând prima brândușă pe care o vedeau primăvara, ciopleau cruci pe arbori, aveau cruce în vârful colibii, în vârful stânii, în mijlocul mesei. Acolo, pe munți, în poiene și păduri, erau vecini cu Dumnezeu, cu Duhurile Sfinte. Pământ, Cer, arbori, animale, totul era sacru. În lumea ce creștea jos, în
Povestea ca viață. Oameni și catedrale () [Corola-blog/BlogPost/338397_a_339726]
-
a doua Romă - Constantinopolul. Stăpînind gurile Dunării, oricine putea să țină sub control comerțul dintre Orient și „Pax Romana” („Lumea Romană”). Axa Dunării prezenta o cale de acces sigură în inima Europei. O flotă fluvială de plute sau din bărci cioplite din trunchiuri nu necesita prea mari cunoștințe în ale construcției navale ori a navigației. Cu atît mai mult, chiar valea însăși a Dunării putea fi străbătută de la Est la Vest și îndărăt de cavaleria nomadă. După cum am mai menționat, din cauza
Geopolitica Bugeacului [partea a treia] () [Corola-blog/BlogPost/339922_a_341251]
-
et. comp., sărmanilor, pe mâna cui ați ajuns!“, după o invocație prealabilă a lui Dumnezeu care să exercite, de pe o postură intermediară, oricum secundară, autoritatea scriitorului asupra personajelor: „mă rog ca Dumnezeu să fie și mâna mea cu care voi ciopli în aer statuile celor ce se vor naște în cetatea literelor, peste care sunt, cu voie sau fără, guvernator“. Identitatea lui Diodor o aflăm în capitolul al V-lea: „Diodor este un doctor nebun, în sensul că vindeca boli nemaiîntâlnite
Ion Deaconescu: Garderobierul () [Corola-blog/BlogPost/339308_a_340637]
-
a fost aprobată. Au tăcut cu toții, fiindcă au înțeles că nu mai era nimic de obiectat. Tehnicianul și-a sporit atenția și a cerut liniște, cu mâna dusă pâlnie la ureche. - La dumneavoastră în sat cineva construiește ceva. Se aude cioplind. I-auzi! O avea autorizație? - De unde să știm noi! s-a mirat directorul. Nemulțumit de răspuns, tehnicianul a controlat în servietă dacă are chitanțierul și a plecat grăbit în direcția zgomotului. - Ăsta se duce și-l amendează pe bietul om
Inaugurarea. Roman, de Ion R. Popa. Fragment () [Corola-blog/BlogPost/339344_a_340673]
-
Învierii ce se repetă an de an. Suntem două jumătăți mitologice venite din înalt, Un trup cu două suflete pe veci îngemănate Când îl doare pe unul plânge celălat, Iar când bucuria ne cuprinde pe-nserate E târziu căci vremea ne cioplise în bazalt. Farmec In grădina mea se adună Zanele în nopti cu luna Și se prind de mâini încet Lin săltând în menuet. Eu cuprins de nerăbdare Stau cu umbra în așteptare, Închid ochii, deschid ochii, În vârtejul alb de
FLOAREA RUGINII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340820_a_342149]
-
Alți amici au ezitat: cred că merită să reproduc motive: „N-am avut timp să te citesc. Ce-ar fi să-mi sintetizezi, la un mic și un șpriț ... Acasă trebuie să-mi scriu capodopera” ( Cred că mai ciobesc sau cioplesc la ea, încă n-am cunoștință că a fost tipărită!). Șau că și așa sunt prea mulți scriitori ... Mi s-a reproșt că n-am bătut la anume Porți Împărătești! Mă tem că mia de cuvinte n-ajunge pentru a
EU AM PITICI PE CREIER... DE ACEEA SCRIU ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340887_a_342216]
-
și creea jucării. Bătrânica se bucură încă de la primul “prichindel” pe care moșul îl sculptă dintr-un trunchi care când să-l spargă pentru foc i se păru că auzi o șoaptă sau mai degrabă un scâncet de copil. Atunci ciopli din el un băiețel și-l arătă băbuței. Aceasta îl luă în brațe, îl sărută și-l strînse cu dragoste la pieptul său de parcă ar fi fost un prunc. A doua zi bătrânica se grăbi să-i croșeteze băiețelului din
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
vor aștepta-n troiene și-or pândi după perdele Să mă fure din oglinda-n care m-am păstrat să-ți fiu Mai devreme primăvară, și mai toamnă mai târziu... Tu, stejarul meu nu plânge, voi veni să-ți mai cioplesc Dintr-o ghindă adăpostu-n care vin să te-ndrăgesc; Doar cu versul și cu rima te-oi îmbrățișa-n zăpezi Tu ai grijă-n dor albastru printre versuri să mă vezi... Și înlănțuiți în ritmul iambilor, dansând poeme Să avem
ÎN VERSURI TE-OI IUBI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341252_a_342581]
-
deasupra lor fiind cornișa bisericii, formată dintr-un șir de denticuli și patru șiruri de dinți de fierăstrău. Ancadrementele ușilor sunt din piatră cioplită, decorate cu motive vegetale, o interpretare modernă a motivelor postbrâncovenești: stâlpii pridvorului deschis au capiteluri compozite cioplite de asemenea în piatră. Acoperișul, cu învelitori separate pentru diferite încăperi interioare și poala mult evazată, este propriu bisericilor din Moldova, ca și șirul de ocnițe din registrul superior al fațadelor, în timp ce pridvorul deschis și împărțirea fațadelor în două registre
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
Câmpulung și l-a dat Mănăstirii Moldovița, cu toate veniturile vămii. Vama, ca localitate, este cunoscută și introdusă în harta traseelor turistice grație Muzeului oului, Stâlpului lui Vodă (1717, la ordinul domnitorului Mihai Racoviță) și a Bisericii din Vama (1670, cioplită în piatră de Grigore și Vasile Badale). A mai avut, ca obiectiv turistic, Biserica de lemn cu hramul „Înălțarea Domnului”, care a fost construită în anul 1783, dar a fost transferată în 2001 la Muzeul Satului Bucovinean din Suceava. Din
LA CASA OUĂLOR ÎNCONDEIATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341464_a_342793]
-
mierea luminii în degetarul macilor, ca vârsta arborilor în cercuri, în fiecare din ele trudește un străbun, veghează o baladă. Patria Limbii Române e Istoria acestor plaiuri păscute de Miorița, modelate de doine și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă la izvoarele dorului. Ea nu poate fi mutată, cum nu se poate înstrăina fântâna de izvoare. Am spart coaja de nucă a cuvântului și peste înțelesuri am dat de bine , dulci ca mierea,de ducă și ură, avea
GLORIE LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342073_a_343402]
-
sufletul nostru care miroase a vioară spartă și-a harphă și-a citeră acum zeii visează și clocesc a singurătăți pe cuiburi de strungă privesc prin timp cum îngenunche apele în calea lor sorbindu-le cu ciuturi bătrâne din stejari ciopliți la gura sobei de meșteri de hobița care s-au suit la ceruri pe coloana infinită de cinci mii de ani dansul rotund purtând pe genunchi izvoarele vine cu ploi cu nopți cu zile cu lună și soare umăr lângă
REÎMPRIMĂVĂRARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342085_a_343414]
-
Acasa > Poezie > Cantec > CREAȚIE Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Un trup cioplit de mâini destoinice-n avânt își etalează aroganța și suplețea în văzul clipelor rătăcitoare și a viselor ce îi brodează tinerețea. Dorința de-a pătrunde-n miezul veacului precum un bumerang se înfiripă-n minte; bucăți din lutul trupului El
CREAŢIE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342113_a_343442]
-
sat aflat la o azvârlitură de băț în capul știristului. Știristul s-a făcut cântăreț de operă, iar eu m-am făcut că sunt secret ... Un fel de masculinul secretarei. Secretă a fost și înregistrarea găsită la fața locului, înregistrare cioplită în piatră prin grija unui cioplitor în lemn din care ne-a rămas doar ciocănitul. În înregistrare are loc o discuție sfâșietoare între victimă și un bolovan adică, între victimă și un bolovan se afla o oiță pe nume Mioara
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
Poem de Al.Florin Țene Ninsori albastre Cerne colinde cerul peste casă Ziua alunecă pe sănii spre apus Dintr-o clipă de lumină în noi rămasă Se naște în suflete,la fiecare,Iisus. Bate visul cu degetul în ferestre Vântul cioplește fluiere în alun, Când timpul coboară pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun. Copii ne colindă în prag Cântecele urcă spre stele,mai sus, Constelațiile vin să vadă Cum din suflet se naște Iisus. Alunecă sănii pe serile albastre Inelând
NINSORI ALBASTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341766_a_343095]
-
mierea luminii în degetarul macilor, ca vârsta arborilor în cercuri, în fiecare din ele trudește un străbun, veghează o baladă. Patria Limbii Române e Istoria acestor plaiuri păscute de Miorița, modelate de doine și fiecare cuvânt al ei a fost cioplit cu grijă la izvoarele dorului. Ea nu poate fi mutată, cum nu se poate înstrăina fântâna de izvoare. În fiecare cuvânt e un oier, un țăran care făceau holda să cânte imnurile acestui pământ scrise cu plugul pe nepieritoarele pergamente
GLORIE LIMBII ROMÂNE, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342378_a_343707]