3,124 matches
-
Care lume, îl întrerupe intrigat taximetristul exact în clipa cînd automobilul trece prin dreptul unui semafor. Uite-i cum așteaptă să se facă verde ca să traverseze, izbucnește Roja către pietonii care stau ca niște jaloane pe marginea trotuarului, fuste, pantaloni, ciorapi, sandale, pantofi, adidași. Am înțeles că totul ține doar de atitudine, se face taximetristul că pricepe trăgînd brusc de volan într-o parte ca să evite o gură de canal descoperită. N-ai înțeles o iotă, nu se lasă prostit Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lemnului, încercînd să facă slalom printre mizeriile aruncate peste tot. Cît de tare m-oi fi îmbătat? începe să se întrebe ducîndu-și palmele la tîmple, simțind un țiuit în urechi, dîndu-și în sfîrșit seama că este desculț, ai dormit fără ciorapi, să vezi dacă n-ai să faci iar o criză de prostată. — Ia să vedem cum stăm, zice Dendé, răsucind robinetul chiuvetei, slobozind apă într-un ibric de tinichea, privind în direcția holului spre Roja care așteaptă țeapăn în poziție
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să se teamă de nimic. Dar cu banii cum stăteau? Avea fiecare pus deoparte ceva pentru zile negre? Cel puțin două, trei luni nu trebuiau să-și facă griji, puteau să trăiască din economiile pe care le aveau fiecare la ciorap. Să fi fost o încuiată la cap și tot mi-aș fi băgat mîna în casa de bani de la cazino de fiecare dată cînd s-ar fi ivit ocazia, recunoaște Tușica, mai ales că n-aveau nici o evidență, că totul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
locuia se oprea de fiecare dată să-și tragă sufletul copleșită de greutatea bagajelor ticsite cu marfă. O dureau genunchii, gleznele, îi venea să-și arunce cît colo pantofii cu toc și s-o ia pe scări în sus în ciorapi. Nu putea să nu se gîndească la Părințel, care o aștepta sus la căldurică, trîndăvind, uitîndu-se la Milionarii de la Miezul Nopții sau citind Libertatea. Asta numai viață nu e, își spunea privind la sacoșele imense de rafie pline cu boarfe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
punea două trei lemne pe focul din sobă. Minionă și blondă, cu un cap de păpușă zâmbitoare, profesoara de numai nouăsprezece ani, aflată În primul ei an de profesorat, absolventă numai de liceu, era Îmbrăcată Într-un capot grosgros, purta ciorapi groși și pâslari. Pe cap avea o casâncă maro, stătea cu spatele la ușă și scria ceva la o masă joasă. Nici nu-l vedea pe băiat când acesta intra sau ieșea din odaie. Va a considerat că profesorii sunt cei mai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
îi priește.“, că aceeași (sau altă) iubită face echitație, neglijând treburile casnice („Mai lasă-ți nădragii o vreme-n grădină / Și stai lângă mine, te rog, doar atât. / Ori cântă-mi ceva mai mult în surdină, / Sau spală-mi, frumoaso, ciorapii, că put!“), că îl doare o măsea, iar dentistul i-a spus să aștepte să facă întâi un abces, că nu e răsplătit pentru munca lui de-o viață, că senatorii dorm în Parlament etc. Femeia modernă, în special, îl
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
scuzați. Te obrăznicești. La gard adunarea! Plutonul aleargă și cînd să ajungă la gard, se comandă: "La loc comanda!" și apoi tot așa. Cînd studenții erau epuizați, colonelul comandă scurt: "Atac cu gaze!" Se îmbracă echipamentul special, cu mască, mănuși, ciorapi etc. și din nou: "La gard adunarea!" După o oră, absolvenții cad leșinați. Comanda: "Dezechiparea!", îi descotorosește de cauciucul de pe ei. Să reluăm, de ce se tem oamenii? Nimeni nu răspunde. Toți au fețele livide, buzele uscate și oxigenul inspirat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Corbu, rîgîind puțin involuntar, o dezbracă. Lasă lumina aprinsă, te rog... Lena îi numără coastele, ciocurile de la genunchi și umeri și, de nevoie, acceptă s-o atingă cu un picior între sîni. Doamne, mi se pare? Picioarele miroseau îngrozitor și ciorapii erau un alt punct generator de miasme insuportabile. După o oră, Lena anunță: Cu trenul de ora patru vine tata. Te rog să te duci la hotel, tot ți-au reținut camera și... ce-or să zică dacă va sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu doi ani mai bătrînă. Numai că era mai vioaie și făcea cam toate treburile casei. Catincoo, strigă moșul spre babă. Ce vrei? Vino să mă îmbraci. Mă duc să curăț zăpada. Baba vine cuminte, îi ține pantalonii, îi pune ciorapii și toate cele, iar la urmă îi îndeasă cușma pe cap, peste urechi. Să-mi faci un vin fiert și să mi-l aduci acolo. Cu scorțișoară? Da. Și cu cuișoare? Da. Ilarion iese pe trotuarul îngust din fața casei, alunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
casă, cu nevastă și copii, care ar fi trăit bucuria tihnei oferite de o familie armonioasă. Îmi amintesc de o scenă cînd Mitică a băut prea mult și nevastă-sa, Ilona, la urcat în pat, i-a scos pantofii și ciorapii, l-a dezbrăcat și apoi l-a învelit cu plapuma. Mă uimea cu ce grijă îi îndesa plapuma la spate ca să nu răcească. Acum lucrurile s-au complicat. Haine de firmă cunoscută, mașini bengoase, gazon și concedii prin locuri exotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
capăt. Oamenii nefericiți își zidesc fericirea în ascuns: mormântul, sicriul, punțile, bani negri pentru vămi albe. Petru ardea în propria nefericire, precum lumina lunii în uleiul rânced al candelei împăcat cu secunda. Timpul lichid se prelingea printr-o gaură de ciorap. Eternitatea alerga în urma Carului Mare. Un înger și-a băgat piciorul în roata norocului, osia a trosnit, oiștea s-a rupt, cerul s-a crăpat, peste creștetul lui Petru, nisipul număra din doi în doi ca o amăgire. Petru privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ei? Miroase a tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule, de ce atâta neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara: cămașa albastră, sarafanul albastru, ciorapii albaștri, bentița albastră, ochii, picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce mă cheamă în șotronul acela velin, acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici? Stăpâne, de ce îl ascunzi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Întrebat: ― Unde stai? După ce Gruia a răspuns la Întrebare, securistul l-a atenționat: ― În drum, vom trece pe la sediul nostru, pentru a-mi lua un ajutor... În cursul acelei zile, i s-a scotocit casa palmă cu palmă. Până și ciorapii nespălați i-au Întors pe dos și pe față! Fără nici un rezultat, Însă... ― Să nu crezi că ai scăpat numai cu atât!... Cu aceste cuvinte, securistul și milițianul - ajutorul luat de securist - au ieșit val-vârtej și au dispărut cât ai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
frecă la ochi, părându-i-se că nu vede bine, apoi le strigă celor din casă să se trezească și să vină să vadă cum ninge. Ușa celeilalte odăi se deschise repede și dinăuntru se ivi, în pijama și fără ciorapi în picioare, Ștefănel, nerăbdător să vadă și el minunea. În urma lui apăru și Mariana, cu Severel-Angheluș în brațe. Nou-născutul era gras ca un pepene, agitat și vioi, și se uita în jur, dintre scutecele lui, cu niște ochi mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se interesase la "Comandatur" și era cu mult prea riscant dacă se găsea asupra unui deținut. Ne-a lăsat în schimb un cuțit lung "de apărare", cum zicea el. Ulitia a tors lână din care Olga și Ana au împletit ciorapi și căciuli călduroase, în primul rând pentru Minodora și Vasili și apoi pentru noi toate. Axel reușise să ne procure doar două pufoaice și trei perechi de pâslari așa că puteam ieși afară doar pe rând. Iuliana, care era cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
proprietarul ei ieși din hârdău, nu arăta prea rău. L-am ajutat În timp ce Își Îmbrăca Încet, cu neglijență, pieptarul gri-Închis și pantalonii așijderea, care erau din cei numiți valoni, strânși peste genunchi și peste cizmele lungi și răsfrânte ascunzând cârpăceala ciorapilor. Își potrivi apoi centura de piele pe care eu i-o unsesem cu grijă În timpul absenței și băgă În ea spada cu montura mare, pe ale cărei lamă și gardă se vădeau urmele, știrbiturile și scrijeliturile altor zile și altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
des care Îi acoperea urechile, cu o bărbuță neagră și scurtă și cu mustăți falnice și lungi, răsucite În sus peste obraji. Purta veșminte de mătase albastră-Închis cu discrete broderii negre, această ultimă culoare fiind și aceea a pantofilor și ciorapilor; iar pe piept Îi lucea roșia cruce de Calatrava, care Împreună cu jaboul alb și un fin lănțug de aur erau singurele contraste ale unei Îmbrăcăminți atât de sobre. Deși Gaspar de Guzmán, al treilea conte de Olivares, nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
în mână o monedă de două coroane, nouă și lucioasă. îmi voi aminti asta cât voi trăi. în cealaltă valiză mama împachetase hainele mele. Cămăși, lenjerie, două perechi de pantaloni de golf și pantaloni lungi, cămășile de noapte din flanel, ciorapii. Și jacheta în carouri cu guler de blană, pe care să mi-o pun când vor veni frigul și zăpada. înfășurată în cămășile de noapte, mai era acolo și reproducerea după „Penitența Sfântului Ieronim“, de Georges de la Tours, ca și cum acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
își pusese amprenta pe întreaga mea viață. în memorie trebuie să se afle totul, căci acolo ne aflăm noi înșine. Nimic nu trebuie să lipsească. Totul trebuie să se înmagazineze în scoarța cerebrală. îmi amintesc, de exemplu, culoarea verde a ciorapilor de lână ai tatei, pe care îi purta în cizmele de piele. Și mirosul respirației arendașului Pettersson din Hugnaden. Ca să nu mai vorbesc de suprafața netedă a pungii de tutun pe care o avea bunicul. Mi le amintesc pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
felul următor: ",Maica mare își trântește,/ Ochelarii de necaz,/ Are sângele-n obraz,/ Focu-n sobă lîncezește,/ Și drăcoaica nu sosește./ Vina câinelui e-mi pare,/ Maică mare, maică mare./ însă ciorbă ca să papi,/ Mai așteaptă, maica mare,/ Mai lucrează la ciorapi.". Urmează în nr. 22 din 27 mai poezia Florile, care arată în felul următor. "Rada s-a sculat în zori,/ Precum face-adeseori,/ A deschis fereastra ei,/ Cerurile fără nori,/ Se înmoaie în scântei,/ Și pe zid sunt numai flori,// Vezi
O enigmă dezlegată by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/7850_a_9175]
-
ne aduna pe toți în curtea din spate. Tovarășa Popescu, directoarea noastră, făcea inspecția, ca-n fiecare zi. Cele care nu aveau panglica albă pusă frumos, în așa fel încât fruntea să fie liberă, cele care își îmbrăcau picioarele în ciorapi negri, lucioși, bine strânși pe pulpe, băieții cărora le lipseau numerele cusute impecabil pe piept sau pe mânecă. Aceștia erau acuzați, certați, discutați în careul de dimineață, care avea întotdeauna aspectul unui șir lung lipsit de culoare. Numai în cea
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
în genunchi și se exprima într-o românească grăbită: "Ce era să fac?" - sau pe aproape. În final toată lumea era mulțumită, monarhul încheiase un tratat catastrofal pentru țara lui, dar nu se plictisise, Franța adorată mai punea un ban la ciorap, președintele republicii potolea mânia primului ministru, aducându-i aminte că datoria e înainte de toate. Pe atunci se mai trimitea corespondență pe adresa Bucarest - Bulgarie, confuzia nu supăra pe nimeni, burghezia noastră vorbea in corpore limba franceză, de aristocrație nu mai
Din Vodenia în Molvania by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7377_a_8702]
-
Presei Libere (amuzant, nu?) unde era confecționată imaginea grandioasă a secretarului general cu ajutorul foarfecii și lipiciului, unde ședința de partid în uralele și aplauzele ritmate ca un coital plescăit de buci se însoțeau cu îngrijorarea reală a politrucilor asudați de la ciorapi la chiloți întru îndeplinirea sarcinilor de partid și de stat care gestionau spectacolul jenant al bunăstării unui popor chinuit și imbecilizat. Mungiu și asociații surprind destul de bine acest carnavalesc absurdist, tembelizant, departe de spiritul sărbătorii populare, așa cum îl descrie Bahtin
Trăind decenii de împliniri mărețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6850_a_8175]
-
somnul. Binișor amețită de înghițiturile de rom pe care le lua în restaurant ca să-și învingă oboseala, Virginia s-a mirat că lumina din dormitor era aprinsă. Și-a scos rochia lîngă pat. Cînd a rămas în chiloți și în ciorapii de mătase prinși sus cu jartiere s-a vîrît sub plapumă. Atunci de-abia a simțit că Fănică era în pat. Nu-i venea să creadă, și chiar dacă ar fi crezut, cel la care se gîndea, cînd s-a întins
Vis în doi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6856_a_8181]
-
ascuns la lansarea unui nou show de televiziune, unde a apărut în lenjeria intimă și doar cu o cămașă pe deasupra. Costumația lui Katie Price a lăsat puțin imaginației. A purtat o pereche de chiloți tanga, jartiere și o pereche de ciorapi plasă, negri. Modelul a fost criticat de presa din Marea Britanie, care a scris că a uitat să-și tragă și o fustă pe ea atunci când a plecat de acasă de dimineață. Katie Price va prezenta o nouă emisiune în care
Katie Price a apărut doar în chiloţi la o prezentare pe covorul roşu - Galerie FOTO () [Corola-journal/Journalistic/68696_a_70021]