591 matches
-
De altfel, un alt proverb ne spune: „Cine păgubește se Înțelepțește”.) „Trebuie să roșim când săvârșim o greșeală, dar nu atunci când o Îndreptăm.” (J.-J. Rousseau) Pățitul suflă și-n iaurt. (Pățitul devine atât de temător, Încât ajunge să fie circumspect chiar și față de oamenii binevoitori sau față de situațiile favorabile, nou-apărute: „Omul nepățit, chiar văzând, nu vede”.) Socoteala de-acasă nu se potrivește cu tocmeala din târg. (Adeseori, Într-un fel plănuim și Într-alt fel suntem siliți de Împrejurări să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un text Îl citim și cu inima, atunci paginile lui devin trăite, iar imaginația Își ia zborul. Μ Rațiunea elevează, de obicei, sentimentul, dar poate să-l facă să fie și viclean, șiret, ascuns. Iată motivul pentru care unii sunt circumspecți față de apariția oricărui nou sentiment, considerând că acesta nu poate trăi doar prin el Însuși. Μ Când evaluăm opinia cuiva, pentru ca acest lucru să capete un aspect serios și onest, trebuie să ne preocupăm nu numai de justețea sau falsitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
te-am întrebat așa...(vrea să iasă din dormitor dar e oprită în ușă) Ilie: Auzi, Mina? (începuse să rîdă cu poftă) Mi-a plăcut chestia cu doi și cu doi fac vineri. Chiar în halul ăsta ajunsesem. (redevine serios circumspect) Sau e vreo aluzie la... unu și cu un fac trei... sau la... (arată spre colțul sufrageriei) Mina: (într-adevăr nu s-a gîndit la acest paralelism) Nu, nu i nici o aluzie... (își îndreaptă, discret, privirea spre colț; Ilie observă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
negri sau verzi sau galbeni. Ea ce ochi are? El 1:I: Albaștri. El n: Vezi? Ce ți-am spus? El 1: Dar sînt albaștri! El n: Bine, om mai vedea noi. În general trebuie să fii foarte atent. Chiar circumspect. Asta-i. E studentă, nu? El 1: Da. El n: Păi sigur! Ce note are? El 1: Cred că bune. El n: Vezi? Poate că n-ar fi rău să te întrebi, așa, în treacăt, ce note are, cum dă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
demult... n-am vrut să-ți spun... (o mîngîie) Poate că nu-i timpul pierdut... Zău dacă n-ar trebui să-l înveți minte, să-l sperii puțin... te-aș putea ajuta... Ea 2: (flatată, sigur, dar și surprinsă și circumspectă) Aiurea! Cred că n-ar observa chiar dacă m-ar vedea cu cineva... El n: Crezi? Ar merita să faci o încercare... Ea 2: (reacție de mijloc) Lasă, lasă... (pauză) S-au mai întîlnit? El n: Chiar azi, înainte de ședință. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
dublă: Bravo, Trimisule, bravo! Obiectiv nr.: Mamă, da' le-ai zis-o, de nu le venea să creadă (intră Supraveghetorul: înțelege că ceva nu e în regulă) Supraveghetorul: Aveți nevoie de ceva? Toți: (precum copiii la școală) Nuuuu! (Supraveghetorul, evident circumspect, pleacă la postul său de observație) Dosar nr.: Mi-e cam frică... mi-e frică! Trimisul lui Dumnezeu: (care și-a recuperat Biblia și iconița) Numai de Dumnezeu să vă fie frică! Avem de partea noastră credința! Obiectiv nr.: (se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
versus reacționari, Céline apare În Pléiade, pe de o parte. Pe de alta : În Franța, Pierre Jourde scrie o carte, La Littérature sans estomac, În care acuză lipsa de vlagă a minimalismului, exaltă cîțiva scriitori care-i sînt prieteni, rămîne circumspect cu Houellebecq, mătură cu autoficționarele gen Christine Angot. Cartea este continuată de o alta, cu titlu oarecum polemic, dar ai cărei autori nu fac decît să caute literatură franceză “cu sînge” exact acolo unde poți spera să găsești așa ceva după ce
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
astfel spinos, Într-un sens foarte propriu: primul este un “Făt-Frumos și merele de aur” care, dacă nu este ținut pe ghimpi, adoarme. Aici intervine geniul fiecărui autor În parte: cititorul de astăzi, puțin cum este el, e mult mai circumspect, mai subtil, mai greu de ademenit decît altădată. Un lucru e sigur: pactul nominal este În stare măcar să antreneze cititorul În lectură, la Începtul cărții. Apoi, evenimentul ficționalizant decisiv Îl surprinde și-l duce cu zăhărelul.: În principiu, asta visează
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
altceva decît semnele unui joc asemănător cu cel practicat de oulipieni, că nu există, altfel spus, substanță culturală În afara substanței vitale. Ceea ce Înseamnă că o convertire a ultimei În prima fără rest este imposibilă, astfel că literatura autentică este aceea circumspectă la „natural”, „firesc”, „autentic”. Ceea ce, În viața noastră cotidiană, credem noi că credem - printre care În practica lecturii - este de fapt naturalizarea unui joc a cărui dimensiune ludică a fost uitată. Mai mult, prin indeterminarea generică propusă ca joc, Încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rect? Iată ce nu-mi dă pace. Samuel Beckett, Molloy Celebră astăzi, scriitoarea născută În 1969 căreia Îi place să scrie În baruri a debutat la o editură minoră, Florent Massot, În 1995, cu romanul pe care-l țineți astăzi, circumspect, În mîini. Catalogată de unii drept fantezie punk, cartea a stat la baza unui film produs În Marea Britanie și interzis În Franța. Cuplul protagonist, format din două prostituate, vă poate aminti de Quentin Tarantino. Iar limbajul, colorat, mai puțin violent
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
această literatură pentru care lumea cade tot mai adînc În neutralitate are Învățămintele ei. În jurnalul său apărut cu cîteva luni În urmă În Ziua literară, Marin Preda are o scăpărare de luciditate, așa cum nu le au filozofii aproape niciodată, circumspecți cînd vine vorba de generalizări: “În rest, omul care necesita cum necesitau rușii odinioară cu ochii prea holbați În viață (a necesita, cu sensul de a se implica, aici, n.m.), căutîndu-i sensul dincolo de ceea ce este În realitate, n-o să găsească
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
-i ținea de urît. Nu-i mai pușțin adevărat că, Între timp, fuseseră uciseră În războaie mai multe zeci de milioane de oameni, la vederea cărora Lafcadio s-a transformat brusc dintr-un estet arogant și criminal Într-un luzăr circumspect și plin de (auto)compasiune. Ce Înseamnă literatura de 20ș? Confort. Lectura romanelor publicate de editura Minuit În anii 1980 este aparent comodă: textele mustesc de umor, cinism, parodie. Este o literatură de interior, adresată occidentalului urbanizat care-și petrece
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
banalitatea lui ostentativă și stranietatea lui „de adîncime”. Din gigantomahia de odinioară a rămas un război surd de gherilă, derulat cu Încetinitorul, În tranșeele căruia observatorul are timp să fumeze, să stea la taclale sau, de pildă, să observe comportamentul circumspecților combatanți, să-i ironizeze Într-o sintaxă voit savantă (Oster), ori În descrieri oximoronice la mai multe nivele (Echenoz). Eroii minimali sînt, precum În existențele lor anterioare, bolnavi. Ceea ce era diagnosticat În anii 1930-50 ca boală metafizică, ori măcar „umană
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
magic vianian. De aceea, lui Martin Page Îi place o cultură numită peiorativ de un critic francez Amélie Poulain: BD-uri, muzică pop, literatură care evită atît snobismul, emfaza, eventual ermetismul, cît și vulgaritatea. O astfel de cultură era privită circumspect de Roland Barthes - cel care-l numea pe Vian scriitorul liceenilor - numai că Martin Page s-a hotărît să nu-și amintească de teoreticianul francez. Scriitorul francez Își face un titlu de onoare din a nu cunoaște bine literatura contemporană
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
e dezarmată, pusă cu spatele la zid, gata oricând să sară în aer. În cazul de față, confruntați cu o enigmă neprevăzută de regulament, supraveghetorii perplecși o interpretează ca pe un semn de slăbiciune a regimului statal, ceea ce îi face să devină circumspecți, dacă nu chiar nesupuși, căci ei știu că supravegherea pe care o exercitau s-a lovit de un obstacol necunoscut, că au fost martorii unei infiltrări a adversarului total diferite de aceea la care s-ar fi așteptat și că
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Pétain și datează din 1940 și 1941). Căminul, flacăra protectoare în jurul căreia te aduni, acoperișul, zidurile, aceste imagini sînt indispensabile unei întregi tematici în cazul de fața hotărîtoare aceea a adăpostului, a refugiului, a protecției 23. Acestei gravitas, acestei înțelepciuni circumspecte a retragerii ilustre, trebuie să-i opunem un alt substantiv, și el împrumutat din vocabularul latin, acela care evocă elanul, îndrăzneala cuceritoare a tinerilor căpitani avizi de o grabnică glorie: celebritas. Arhetipului lui Cincinnatus îi corespunde cel al lui Alexandra
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
întuneric lunga durată a mileniilor în care, între orizonturile nelimitate ale unui spațiu virgin, încă infinit disponibil, mici grupuri de oameni, dispersate, fără a se teme unele de altele, trăiau libere și îndestulate, culegînd și vînînd. Dacă ne întoarcem mai circumspecți la subiectul nostru limitat, rămîne semnificativă mărturia acelor autori "utopiști" din secolul al XVIII-lea, care, nuanțînd, transformînd în mod paradoxal rousseauismul esențial al unei credințe cvasireligioase în progres științific, vedeau în descoperirile epocii lor unul dintre mijloacele cele mai
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
învinse sau eliberate de învingătorii și eliberatorii deveniți între timp cele două super-puteri mondiale. În acel moment ideea europeană va ieși din negura în care era exilată din secolul al XVI-lea și va afla un început parțial, limitat și circumspect de încarnare. A trebuit ca Europa Timpurilor moderne să se stingă ca să existe o primă voință de naștere europeană. Această primă încarnare a unei idei europene meta-naționale are drept motor voința vitală de a exorciza spectrul vechii Amenințări și pe
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
afirmative s-au conceput întrebări semideschise 132 pentru a se explica alegerea făcută. Unele întrebări de control ne-au arătat că există o neconcordață între opiniile subiecților abordați. Pe de altă parte, operatorii de teren au semnalat destul de multe atitudini circumspecte și evazive pe parcursul cercetării. Asumându-ne până la final limitele unei astfel de tehnici, am încercat să stabilim o serie de corelații între răspunsuri și variabilele de sex, vârstă, studii și profesie. Rezultatele cele mai semnificative vor fi prezentate și comentate
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
exemplifică un imaginar tehnocultural postuman în cadrul căruia se perpetuează deopotrivă trupul și conștiința umane, în același timp în care acestea sunt restructurate și reformulate în noile contexte ale vieții și ale culturii. Prin urmare, promovarea unui discurs postuman temperat și circumspect, care să chestioneze extremitățile riscante ale utopiei și ale distopiei, merge pe traiectoria considerării ființei ca ansamblu corp-minte în relația sa cu spațiul, cu lumea și cu societatea. Astfel, abordarea unei orientări merleau-pontyene devine legitimă, iar concilierea dintre fenomenologie, biopolitica
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o atitudine umanistă, Baudrillard critică utopiile tehnologice ajunse în orizontul postumanismului și al transumanismului, însă recurge la distopii identitare și umane. Aceste perspective distopice, pe de o parte, temperează și echilibrează prima extremă, trag semne de alarmă și deschid priviri circumspecte, dar pe de altă parte, inițiază un discurs localizat la o extremă la fel de vicioasă. Polemizând cu fenomenele extreme (ex-terminisă ale spațiului virtual, discursul criticului figurează el însuși în teritoriul metastazelor tehnoculturale, al exceselor și al postulatelor ex-statice. În timp ce critică afirmațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
spațiului virtual. Astfel, postumanul se conturează cel puțin bidimensional în direcția continuității corporal-mintale a umanului și în direcția integrării sale în contingențe ontologice hibride. Spre deosebire de formele radicale ale postumanului (precum transumanismulă, postumanul teoretizat în acest capitol este unul temperat și circumspect, deopotrivă ca discurs și ca practică existențială. Trăsături umane precum intenționalitatea, autonomia sau angajarea sunt atât ilustrate și perpetuate în realitatea virtuală și în cyberspațiu, cât și dezrădăcinate, transmutate și inversate în mod postuman până la limita „corpului involuntar” (vezi Stelarc
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tehnomistice (pshihedeliceă ale anilor ’60 și ’70 sau ale capitaliștilor care fac apologia libertății împotriva oricărei normalizări sau legiferări externe. Străduindu-se a fi o provocare fundamentală a umanismului, trasumanismul nu este lipsit de paradoxuri, de inadvertențe și de speculații circumspecte, radicalizând anumite aspecte și valori ale umanismului însuși: evoluția cu orice preț a umanului în scopul autoîmplinirii, autotransformării și autoperfecționării. Rațiunea și progresul tehnologic sunt armele lor discursive cele mai uzitate, fiind ridicate la rangul de eliberare de barierele ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
uman ajunge să fie instrumentalizat ideologic de susținători ai transumanismului drept hardware al mașinii și software pentru mașină, furnizând computerului materie/organ și program/minte, același trup este revalorizat și recuperat în accepția sa visceral-informațională în cadrul unui postumanism moderat și circumspect. Adoptând o viziune fenomenologică, Paul Virilio se situează la un pol extrem în raportarea la utilizarea tehnologiilor computerului, la corpul virtual și la discursul postuman în genere, resuscitând, precum compatriotul său, Baudrillard, valorile clasice ale umanismului. În primul rând, fenomenologia
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
postumană (perspectivă care culminează în distopiile criticiloră. Acceptarea manifestării ambelor tendințe poate fi un prim pas în procesul de chestionare a metafizicii virtuale, în timp ce o a doua fază poate fi abordarea unui punct de vedere tolerant, dar simultan critic și circumspect. Dispariția umanului (teoriile precum: disoluția eului, dematerializarea trupului sau diseminarea conștiințeiă nu poate fi un proces practic complet, indiferent de situația sau de finalitatea invocate, de valența negativă sau pozitivă implicată. Dimpotrivă, promovarea și deplângerea acestei idei sunt ambele fenomene
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]