734 matches
-
asemeni un grad de interdigitare extinsă, la fel ca la tubul proximal, iar limitele intercelulare sunt neclare. 24.5.4. Tubul colector Tubii colectori sunt alcătuiți din epiteliu cilindric unistratificat, ce pare mai puțin specializat decât cel al tubilor distali. Citoplasma este clară iar limitele celulare sunt distincte. Ducturile colectoare se unesc și devin din ce în ce mai mari pe măsură ce coboară prin zona medulară. Epiteliul tuburilor colectoare are caracteristica aparte de permeabilitate variabilă pentru apă, sub controlul hormonului retrohipofizar ADH. Tubii colectori se unesc
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
cu elementele constitutive ale materiei brute, cu precădere însă pentru C, N, H, O, S, Ca, P, care, structurate în compuși organici proprii materiei vii, realizează ceea ce îndeobște este cunoscut sub numele de bioplasmă (protoplasmă), structură coloidală complexă ce formează citoplasma și în general mediul intern al oricărei ființe vii. Este, cu alte cuvinte, mediul intern al celulei, a cărei structură este realizată atât prin aportul din afara celulei, dar mai ales din activitatea celulară. Celula este aproape identică pe toată scara
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
reprezintă unitatea morfofuncținală în afara căreia nu poate fi concepută viața. De la ființele cele mai simple (organisme unicelulare) în care celula este omnipotentă, până la celula înalt diferențiată și specializată din structura organismelor pluricelulare, celula conține aceleași elemente structurale de bază: nucleu, citoplasmă și membrană, fiecare cu rol precis în evoluția și dezvoltarea celulei. Astfel: - nucleului îi aparține stocarea informației genetice, inițierea și coordonarea diviziunii celulare, coordonarea proceselor metabolice; - membranei îi aparține pasajul activ sau pasiv al elementelor din celulă și spre celulă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
metabolice; - membranei îi aparține pasajul activ sau pasiv al elementelor din celulă și spre celulă, în schimbul permanent dintre celulă și mediul în care trăiește, cu recepția și percepția particulară a semnalelor chimice și fizice care determină reacția celulară diferențiată. - iar citoplasmei, care conține organite specializate (mitocondrii, lizozomi, ribozomi, aparat Golgi, reticul endoplasmatic etc.) cu funcții distincte în metabolismul celulei, asigurând în același timp și rezervele nutritive ale celulei. Parte din aceste structuri nu erau cunoscute în timpul lui Paulescu, perioadă în care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
diviziunii și diferențierii conferindu-i un grad mare de autonomie. Modificări morfologice: Celula tumorală tinde să se apropie de celula primitivă, prin dediferențiere. Are o formă diferită, dimensiuni sporite, un aspect monstruos. Membrana are modificări de structură și ale suprafeței. Citoplasma este bazofilă, cu vacuole și organite modificate. Nucleul este mare, de formă neregulată, hipercromatic și cu numeroși nucleoli. Raportul nucleu/ citoplasmă este sporit. Modificări biochimice: Activitatea biochimică a celulei tumorale este similară, dar nu identică cu a celulei normale. Cele mai multe
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
prin dediferențiere. Are o formă diferită, dimensiuni sporite, un aspect monstruos. Membrana are modificări de structură și ale suprafeței. Citoplasma este bazofilă, cu vacuole și organite modificate. Nucleul este mare, de formă neregulată, hipercromatic și cu numeroși nucleoli. Raportul nucleu/ citoplasmă este sporit. Modificări biochimice: Activitatea biochimică a celulei tumorale este similară, dar nu identică cu a celulei normale. Cele mai multe modificări sunt în legătură cu rata proliferării, cu pierderea adezivității intercelulare, cu creșterea capacității de migrare. Există schimbări în ADN, ARN, enzime, lipide
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Ştefan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1225]
-
cresc în volum și treptat treptat producerea de proteine și lipide este tot mai redusă. Pe măsură ce nivelul proteinelor și lipidelor scade, crește afectarea celulelor din sistemul imunitar. Am observat că celulele au în interiorul lor tot felul de filtre electrochimice în citoplasmă , nucleu astfel încît e imposibil ca ARN virusului să pătrundă în nucleu. De remarcat că mare parte din celulele C.D.4 produse de organism sunt produse de splină din celulele C.D.4 dezafectate, unele dintre ele fiind afectate de H.I.V.
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
apărarea organismului. Prin studierea celulelor avectate de viruși dar mai ales de scăderea nivelului unor proteine din sînge ce obligă celulele să asimileze proteinele virale ducînd la înmulțirea virușilor ( o nouă știință ). Mai apoi am observat că în interiorul celulei în citoplasmă sunt tot unele filtre astfel este imposibil ca unele componente ale virusului să ajungă în nucleu. De aici am tras concluzia că fie celula se infectează prin membrană și apoi prin un reticol endoplasmatic particula virală ajunge în nucleu, fie
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
mai multe fonduri în domeniu acesta. O altă minciună este că H.I.V. intră în celulă prin membrană și ajunge în nucleu ce nu este adevărat. Celula în construcția ei are unele sectoare separate între ele prin niște membrane aflate în citoplasmă, unele mai comlexe au alcătuirea unor cepe cu mai multe straturi, fiecare strat este separat cu o barieră cu unele filtre electro chimice ce permit trecerea unor singure substanțe cu ajutorul unui receptor, de unde rezultă imposibilitatea trecerii proteinelor virale de la exteriorul
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
cu prelungiri citoplasmatice, denumite podocite. între cele două foițe se realizează un spațiu, numit spațiul urinar, care va găzdui ultrafiltratul. Acest spațiu este în directă continuitate la polul urinar cu lumenul tubului contort proximal. Podocitele prezintă un corp celular cu citoplasmă abundentă, în care se găsește un nucleu rotund. Corpul celular emite prelungiri citoplasmatice mai groase, orientate, în general, paralel cu axul lung al capilarelor, numite prelungiri majore sau primare. Acestea, la rândul lor, dau prelungiri subțiri, digitiforme, desprinse în unghi
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
glomerular. Prin convergență, ansele capilare vor genera arteriola eferentă, care va părăsi corpusculul tot prin polul vascular. Capilarele glomerulare sunt formate dintr-un endoteliu fenestrat, situat pe o membrană bazală. Celulele endoteliale sunt foarte aplatizate, prezintă între ele joncțiuni, iar citoplasma este străbătută de pori mari, până la 100 mm diametru, lipsiți de diafragm. în jurul porilor, se găsesc microfilamente de vimentină, iar în restul citoplasmei, microtubuli. Suprafața luminală a celulei prezintă un strat de podocalixină. Celulele endoteliale exprimă antigenele de grupe sanguine
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
endoteliu fenestrat, situat pe o membrană bazală. Celulele endoteliale sunt foarte aplatizate, prezintă între ele joncțiuni, iar citoplasma este străbătută de pori mari, până la 100 mm diametru, lipsiți de diafragm. în jurul porilor, se găsesc microfilamente de vimentină, iar în restul citoplasmei, microtubuli. Suprafața luminală a celulei prezintă un strat de podocalixină. Celulele endoteliale exprimă antigenele de grupe sanguine ABO și HLA de clasă I și II. Sunt ancorate pe membrana bazală prin integrine. Prezintă molecule de adeziune (ICAM-1 și 2), iar
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
nefronului și a tubului colector, indiferent de adaptarea celulelor la funcțiile pe care le îndeplinesc, există caracteristici comune: celulele epiteliale prezintă o evidentă juxtapoziție; există numeroase molecule de adeziune celulară și sisteme joncționale specializate; celulele epiteliale au o marcată polaritate; citoplasma conține un citoschelet în care predomină filamentele intermediare de citocheratină; celulele stabilesc relații cu matricea extracelulară (MEC) prin molecule de adeziune. Polarizarea reprezintă o asimetrie evidentă, tradusă prin distribuția organitelor celulare, specializări ale membranei plasmatice, distribuția unor proteine structurale de
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
aldosteronului care activează ATP-aza Na, K dependentă, în vederea reabsorbției de Na și excreției de K. Există, de asemenea, excreție de H+, NH 4 +, activități importante în menținerea echilibrului acidobazic. F) TUBUL COLECTOR Este format din celule principale, majoritare, cu o citoplasmă clară și mai puține organite; conțin filamente de citocheratină CK19, câteva mici microvilozități apicale și canale pentru apă. Printre acestea apar celule întunecate de tip A și B, care nu conțin CK19, dar conțin anhidrază carbonică și sunt implicate în
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
localizarea de-a lungul sistemului tubular. G) COMPLEXUL JUXTAGLOMERULAR Este situat la polul vascular al corpusculului. El este format din: celule mioepiteloide, prezente în tunica medie a arteriolei aferente. Aceste celule sunt fibre musculare netede modificate, globuloase și conțin în citoplasmă granulații PAS+. în zona unde există, lipsește limitanta elastică internă a arteriolei, celulele juxtaglomerulare fiind separate de endoteliu numai prin membrana bazală; macula densa, care apare în zona de contact între tubul distal și arteriola aferentă. în această zonă, celulele
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
catenine, E-cadherina, actine, integrine); receptor; în controlul apoptozei (moartea celulară programată); în reglarea canalelor ionice, prin ultimul domeniu extracelular (deci juxtamembranar), numit și modulul REJ. Segmentul transmembranar (domeniile 7-11) este implicat în transmiterea de mesaje (recepționate de porțiunea extramembranară) spre citoplasmă și nucleu (26). De remarcat că regiunea ultimelor patru domenii transmembranare ale policistinei 1 are 25% identitate și 50% omologie de structură cu policistina 2. Porțiunea citoplasmatică (C-terminală) este scurtă, 225 aminoacizi. Gena PKD 2 A fost localizată pe
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
organe: creste neurale, SNC, medulosuprarenală, miocard, mușchi neted vascular și structurile elastice arteriale. Primele studii asupra structurii ipotetice a policistinelor au sugerat că aceste proteine ar putea fi implicate în interacțiunile celulă-celulă și celulă-matrice, în transmiterea unor mesaje extracelulare spre citoplasmă și nucleu, în controlul apoptozei (15). Se crede că policistinele acționează în diferite puncte ale unei căi de semnalizare, esențială pentru tubulogeneză; ea determină diferențierea celulelor epiteliale și, implicit, inhibiția proliferării lor. Mutațiile genelor PKD perturbă sinteza/structura policistinelor, ducând
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
radicali liberi de oxigen) 15.7.1.1. Mediatori celulari „performanți” Mediatorii celulari preformați sunt depozitați în granule citoplasmatice și sunt exteriorizate numai după activarea celulei. Din această categorie fac parte histamina, serotonină și enzimele lizozomale. Histamina se găsește în citoplasma unor celule (mastocite, leucocitele polinucleare bazofile și plachete) în stare inactiva sub formă de histidina. După activarea celulei, sub acțiunea unei enzime nespecifice (Laminoaciddecarboxilaza) histidina se transformă în histamina. Creștera permeabilității capilare este efectul cel mai important al histaminei. Aceasta
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate, Dr. Dragoş Pieptu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1223]
-
sintetizează imunoglobulinele (Ig), adică anticorpii (Ac), față de antigenele (Ag), specifice. Aflate în repaus, celulele T și B nu pot fi deosebite morfologic (A). Diferențierea apare însă atunci când aceste celule devin active. Astfel, celula B activă (celulă plasmatică) (B) are o citoplasmă cu o bogăție extraordinară de reticul endoplasmic, plin cu molecule de anticorpi (imunoglobuline). Nucleul limfocitului B activ prezintă zone cu cromatină condensată (heterocromatină) dispusă periferic, după un patern specific, cu rol în reglarea tranzitului molecular prin porii anvelopei nucleare. Totodată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
T. In vitro, aceste celule sunt neaderente și nefagocitante, ceea ce le face să se asemene cu limfocitele. Din punct de vedere morfologic, celulele NK sunt mari și granulare și sunt desemnate LGL, de la large granular lymphocytes. Aceste celule au o citoplasmă mai bogată decât celelalte limfocite cu granulații azurofile. Celulele NK nu au nici unul dintre receptorii de antigen caracteristici limfocitelor T sau B și de aceea au fost denumite și celule „nule”. Celulele NK au markeri caracteristici limfocitelor T: au receptori
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mononucleare. El are receptori pentru regiunea Fc a Ig, fagocitează și, in vitro, aderă de suport. Monoblastul se divide o singură dată în două promonocite. Promonocitul, localizat ca și monoblastul în măduva osoasă, este o celulă mai mare (15 µm), citoplasma sa este acidofilă și bogată în poliribozomi. Granulațiile azurofile conțin mieloperoxidază. Cele două celule rezultate din diviziunea unică a promonocitului sunt monocite. Monocitul rămâne în măduva osoasă timp de 24 de ore de la diferențiere, după care trece în sânge și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
dacă asemenea rearanjamente abortive nu ar declașa spontan mecanismele celular-moleculare de reglaj genetic care direcționează limfocitele B incapabile de a realiza rearanjamentele corecte de segmente genice imunoglobulinice spre un program de apoptoză. Constatându -se că în timpul realizării răspunsului imun, în citoplasma limfocitelor mature primele care apar sunt catenele H, s-a dedus că mai întâi sunt rearanjate segmentele genice H, după care are loc rearanjarea de segmente genice L. Asamblarea catenelor ușoare și grele în dimeri și tetrameri este un proces
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Anticorpii IgE se leagă la antigene ale alergenilor. Moleculele IgE legate la alergen interacționează cu receptorii FCε de pe suprafața mastocitelor. Activarea mastocitelor în urma angajării FcεRI conduce la realizarea procesului numit degranulație, în cadrul căruia mastocitul eliberează molecule preformate, depozitate în granulele citoplasmei sale. Asemenea molecule sunt reprezentate de histamine, proteoglicani și serinproteaze. Mastocitele activate mai produc prostaglandine, leucotriene și factorul activator al plachetelor, precum și citokine (interleukina 1, interleukina 3, interleukina 4, interleukina 5, interleukina 6, interleukina 13, factorul alfa de necroză tumorală
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu paraziți. Prezența unui antigen alergic sau a unui parazit induce cross-linking-ul al cel puțin două molecule IgE și al receptorilor Fc de pe suprafața unui granulocit, ceea ce va declanșa eliberarea de către acesta a mediatorilor preformați depozitați în structurile granulare ale citoplasmei sale. 9.2. INFORMAȚIA GENETICĂ PENTRU FcR Localizarea cromozomală a locusului genic FcAR este 19q13.4. Această cartare a fost identificată de Kremer și colaboratorii (1995), prin analiza de Southern blot a hibrizilor celulari somatici și prin in situ hybridization
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
lor. Cele mai multe colangiocarcinoame au o arhitectură tubulară, cu lumene de mărime variabilă, dar pot avea și o arhitectură micropapilară, acinară sau trabeculară. Celulele sunt de dimensiune mică sau medie, au o forma cubică sau cilindrică, cu nuclei mici și nucleolați. Citoplasma este palid-eozinofilă sau vacuolată. Stroma este, în mod caracteristic, abundentă, fibroasă și adesea desmoplazică. În centru, tumora este hipocelulară, cu stromă hialinizată, sclerotică, chiar calcificată [1, 2, 5, 6]. În funcție de aspectul morfologic se disting trei grade de diferențiere histologică: tumori
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92152_a_92647]