811 matches
-
de la școală și coborî spre Sauchiehall Street, unde trotuarul era aglomerat și se putea simți anonim. își cumpără o plăcintă de la lăptărie și, mîncînd dus pe gînduri, o luă pe Sauchiehall Lane, care era liniștită, în afară de gînguritul porumbeilor care mai ciuguleau din cînd în cînd printre pietrele pavajului. Dimineața aceea fusese ca prima zi în orice școală. îi crease un sentiment de anxietate, de programe supraîncărcate și serbede, de minți conduse spre diverse rutine. Nimic nu-i îmbogățea sau încălzea lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cel mai puternic. O asistentă aduse prînzul lui Nancy. Mîncă o singură bucată și, peste o clipă, Lanark rămase mut văzînd-o pe Rima cum mănîncă restul privindu-l sfidător printre îmbucături. El se prefăcu imediat că nu o vede și ciuguli dintr-o bucată de ciocolată tare din rucsac. Gustul ei acru era atît de respingător, că se întinse pe pat și încercă să doarmă, dar imaginația lui proiecta peisaje urbane în spatele pleoapelor: priveliști lunecătoare cu stadioane, fabrici, închisori, palate, piețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pietre din prundișul de lîngă lac și le grămădiră peste penele lucioase ale corpului neatins. — Acum ce-o să i se întîmple? — O să putrezească și or să-l mănînce insectele. Sînt o mulțime de furnici roșii prin jur; or să-l ciugulească și o să devină curînd schelet. Scheletele sînt extrem de interesante. — Ne-am putea întoarce la el mîine? — Nu, probabil că va avea nevoie de mai multe săptămîni pînă să ajungă la stadiul de schelet. — Atunci spune o rugăciune. — Mi-ai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
străzii din stația unde cobora. Doi ochi de smarald (ai păuniței), doi de safir și doi de rubin se-aținteau acum asupra Mariei, care râdea și-i chema sau scăpa câte un "fire-ai a dracu" când vreo pasăre îi ciugulea degetele grăsuțe, de domnișoară. Cu părul făcut permanent și cu ochii îndrăzneți, îmbrăcată în bluziță albă cu guler mic de dantelă, fără decolteu, rochie plisată până la genunchi, ciorapi grosolani de ață și pantofi pauperi, cu o gentuță ovală, stacojie, ținută
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dăduse mai aproape ca să zărească bine construcția ciclopică. Era, pur și simplu, o bucată de București pusă pe roate. Se puteau vedea acolo case negustorești cu oameni la ferestre și pe balconașe, o trăsură adevărată trasă de doi cai, porumbei ciugulind la picioarele și pe umerii statuii lui Mihai Bravul, reprodusă cu măiestrie. Mica urbe era tăiată-n două de albia râului îmblînzit, un enorm jgheab plin cu apă pe care scria "Dîmbovița apă dulce". Pe apă se zărea o plută
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dea jos bundele de pe ei, apoi pieptarele, să-și descindă brâiele, rămânând doar în cămeșoaie. Cu un curaj râzăreț, de care flăcăul nu apucă să fie uimit, își dăduseră jos și muierile fotele lor și-și desfăcuseră pletele, iar acum ciuguleau cu buze-ngroșate de patimă grumajii roșii și țepoși ai țăranilor cu care jucau. Privind în jur și văzând că numai ei rămăseseră cuviincios îmbrăcați, bulgăroaica chicoti, îi zise ceva ne-nțeles lui Vasili și ridică brațele către tâmple, lăsîndu-l să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mei, de unde o vedeam de obicei. Mă ndicasem acum în dreptul frontonului ei ascuțit, înălțat deasupra absurd de vastului perete de cărămidă, plin de ferestre Prin care se vedea, în umbră, mișcarea veșnică a sitelor electrice. Pe acoperiș, sute de porumbei ciuguleau făina așternută strat Peste strat, ca zăpada. Ciudate coșuri și instalații, mici clădiri chiar, cu ochiuri rotunde de geam și cu ornamentele bizarei arhitecturi industriale din secolul trecut (poduri rulante împodobite cu amorași de ipsos, castele de apă susținute de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu mâna, înfățișînd militari și țărănci, în rame de sticlă pisată sub ștergare de borangic, odaia umbroasă cu pământ pe jos, lampa cu sticlă din perete, oglinda înclinată și grinzile cu busuioc ale tavanului, crengile părului, pline de pere mălăiețe ciugulite de păsări, bătând în geamul îngust și zăbrelit, toate acestea-nsemnau pentru Mircișor o lume enigmatică, de care-i era puțin teamă, dar după care și tânjea într-un fel. Cât de uimit fusese când aflase din întîmplare primele lucruri despre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de pe balconul lor, era vast, bălțat de nori, și un vânt ușor și rece, care nu mai era de vară, le înfiora părul. Pe moară, doi morari puseseră o cursă de porumbei și pândeau să prindă vreuna din turturelele care ciuguleau toată ziua făină de pe acoperiș. O făceau apoi ciulama. Ce-or alege din biata pasăre? Ai lui vorbeau lucruri care nu-l interesau: despre bani, rate la C.A.R.... În fiecare seară se așezau la masă și socoteau tot
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lemnul încrustat de scoici și răgălii, cu cârligele și scoabele pufoase de rugină, cu clopotul de cart mâncat de cocleală. Pe catarge, pânze negre și flamuri negre, umflate de bancurile sclipitoare de pești. În odăile de sub punte, leșuri de marinari ciugulite de crabi, cu madrepori crescuți ca niște coarne din cranii. În cale, crini de mare amestecați cu mormane de aur, de bijuterii și de perle, comori nemairîvnite de nimeni. Catargele străpunseră primele gheața, spărgînd-o și risipind-o în mari plăci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în bucătărie, lângă sobă, o lădiță, în fiecare seară îi așează, acolo, hârtie proaspătă - îi fac patul, cum în glumă, le place să spună - iar de mâncat Puiu mănâncă numai în fața lor; o dată sau de două ori a încercat să ciugulească ceva din grăunțele pe care bunicii le aruncă în curte, pentru celelalte orătănii. Ușor de bănuit ce-a pățit, așa că nici nu mai are de ce și nici chef nu mai are să se amestece cu ele. Și nu regretă nimic, căci
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mult ca să ne rămână și pe mâine. Este un fel de mâncare care câștigă așteptând. Speram s-o consterneze perspectiva de a mânca același lucru a doua zi. Se folosi de acest pretext pentru a se limita doar la a ciuguli. „M-ai asigurat că va fi mai bună mâine.” Femeile care nu se ating deloc de farfurie mă enervează. Eram cât pe ce să i-o spun dar m-am răzgândit: nu era cazul să fiu așa de dezagreabil cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
potrivesc de minune. — Măi să fie, se miră Curistul, urmărind cum în sfîrșit Părințelul și Angelina își fac apariția țepeni printre ceilalți dansatori. — Să vezi că nici bine n-o să-nceapă melodia următoare și puișorii noștri o să se pună pe ciugulit, prevestește Roja. — Și eu care credeam că dansul înseamnă plăcere și relaxare, recunoaște Curistul, începînd să se închipuie pe sine în pielea Părințelului. — Știu la ce te gîndești, îi răspunde Roja. Depinde de la dans la dans. Ia privește-i mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mîini o armă automată și cîteva lăzi de muniție v aș pune pe toți cu fața la zid și v-aș împrăștia creierii și măruntaiele pe jos. Acolo v-aș lăsa să putreziți, să vă roadă cîinii vagabonzi oasele și să vă ciugulească ciorile. Au loc pe puțin treizeci de arestări, oamenii sînt înghesuiți în niște dube jalnice cu eșapamentele praf, se vede că primii care-și fac apariția pe Magheru sînt tot milițienii, cîteva sute de tinerei cărora de-abia le-au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
teamă ca niște căprioare pe care încerci să le hrănești din palmă, apoi prinzînd încredere, cu tot mai mult curaj, aici se petrece ceva fantastic, îi mai auzeam spunînd pe unii dintre ei, iar eu îmbărbătat de atitudinea lor, haideți, ciuguliți, lingeți, bucurați-vă sufletele, veneau cîrduri, stoluri, turme. Pînă cînd ai apărut tu și totul s-a dus de rîpă, ușurel Părințele, despre ce vorbești? Cine scăpase frîiele din mînă? Posibil să mă fi luat puțin valul, evenimentele începeau să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Pielea i se jupoaie, în straturi de grăsime. Săptămâni, luni, iar gemetele muntelui de animal putred slăbesc. Orașul risipit se adună înapoi. Mici vieți născute pe uscat împung monstrul cu ace și cuie, îl hăcuiesc, revendicându-și casele zdrobite. Păsările ciugulesc din carnea lui putrezită. Veverițele smulg hălci din el, le îngroapă pentru iarna care vine. Coioții îi lustruiesc oasele până ajung de un ivoriu strălucitor. Pe sub coastele lui uriașe, arcuite, trec mașini. De vertebrele șirei spinării lui atârnă semafoare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și ceva de kilometri. Dar până la urmă, Weber fusese la unul identic din Queens. Ușurința conversației lor îl derută. Vorbeau în frazele stenografiate, comice, ale celor care se cunosc din copilărie. Idioglosie, un limbaj comun cât se poate de împărtășit. Ciuguleau dintr-o ceapă prăjită în untură, flecărind fără să trebuiască să se explice. Desigur, aveau de vorbit despre creierul lui Mark, un subiect de interes inepuizabil pentru amândoi. —Care-i părerea ta sinceră despre tratamentul ăsta? Vocea Barbarei nu trăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să bat. Făceam stânga împrejur, mă duceam la școală și intram în curte. Vacanța de vară așternuse liniștea peste tot. Uneori veneau câțiva copii să se joace, pe urmă plecau în altă parte. Apoi soseau ciori, vrăbii și porumbei și ciuguleau boabe de pe pământ, fără să se sinchisească de mine. Își luau zborul și ele. Pe sub platani adia o boare de vânt, care făcea cugetarea mai plăcută. I-am scris Leei o scrisoare, însă nu mi-a răspuns. Așa se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de plastic atârnând de el. Baby era atât de slabă încât puteam să-i număr toate coastele prin jachetă. M-am pregătit psihic să trec prin fazele unei conversații politicoase. —Samantha! Au trecut ani! S-a aplecat și mi-a ciugulit amândoi obrajii. Candelabrele atârnau periculos de aproape de fața mea. Mi-am ținut mâna în sus, ca un gest reflex de autoapărare, ca Tippi Hedren în Păsările. —Bună, Baby, nemaipomeniți cerceii, am spus credibil, dar fără prea mare entuziasm. Târfa. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să râd în hohote. De unde ar fi trebuit să încep cu povestitul? —Mulțumesc pentru ofertă, dar nu se acceptă. Nu m-a forțat. * * * După ce am închis mi-am dat seama că mai am câteva ore bune. Aveam două variante, să ciugulesc rămășițele de pește și cartofi sau să mă duc la sală, și am făcut alegerea cea virtuoasă. Dar în timp ce-mi căutam tricourile vechi și pantalonii pe care îi port la sală, mi-am adus aminte de caseta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
închiriat ca să curețe, să dreneze, să amenajeze, mă rog, n-or fi departe vremurile când n-o să mai umbli pe-aici ca-n grădina raiului, întinzând mâna după dude albe și negre și ciorchini de corcodușe. În fiecare dimineață, el ciugulește din mers, dulceața lor răcoroasă îți taie și setea, și foamea instantaneu, sănătate curată, vitamine, organismul cere, dar mai cu măsură, Rafaele, papa-caca, una-două dai în pântecăraie. Ai să te caci sânge după atâtea fructe pe stomacul gol. Păi, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-se în blugii negri soioși și hărtăniți și-n cămașa cărămizie antijeg, care flutura pe el ca pe o sperietoare de ciori. Statura lui atletică, întrucâtva, emana o duhoare irespirabilă, de ocnă, și căpățâna rasă, colțuroasă, și obrazul supt, cenușiu, ciugulit de vărsat, îl fac pe celălalt să clipească des, frământându-și pumnii în buzunarele adânci. Ai zice că-i e frică, deh, lui Rafael parcă nu i-ar veni să creadă. De cine dracu’ să-i fie frică? Poate cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mii de exemplare săptămânale, punem și noi umărul s-acoperim afacerile cu droguri, prostituție și trafic de carne vie și spăgi din privatizări, din care curge-n conturile lui dom’ Emanuel, care dă să mănânce la atâta lume, să-i ciugulească toți din palmă ca porumbeii, ăsta-i interesul, și Codruț că fiți atenți ce vorbiți cu Angelica și Doinița de față, că pot să vă spună bossului, ba vezi de treabă, că n-or fi ele atât de proaste ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe terasa templului. Gonkgu, care târnuia momăind rugăciuni, a fost luat prin surprindere și a rămas blocat. O potârniche era ceva rar la înălțimea asta, ca de altfel orice pasăre, mai puțin vulturii negri, destul de abundenți în decembrie. Potârnichea a ciugulit printre scândurile dușumelei, s-a înfoiat și s-a dus. Nemaipomenit, îmi spuse Gongku după ce totul se sfârși, câtă grație. Trebuia s-o fi văzut. La fiecare pas degetele i se strângeau în aer, apoi i se desfăceau și călcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dimineață, În timp ce mătușa Zo Își dorea să se fi măritat cu cineva ca tatăl ei. Singura persoană ale cărei emoții nu le puteam sonda era Desdemona. În tăcere, În poziția ei de onoare, din capul mesei, cea de văduvă, Își ciugulea peștele și Își bea paharul de Mavrodaphne, dar gândurile ei Îmi erau la fel de ascunse ca și chipul din spatele vălului negru. Fără nici o urmă de clarviziune față de starea sufletească a bunicii mele din acea zi, o să vă spun pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]