1,017 matches
-
a grăbit să parcurgă încăperea restaurantului micuț, ca să mă cuprindă într-o îmbrățișare. Uită-te la tine! Ești numai piele și os, bella 1 mea! De ce ești așa de slabă? Apoi Mimi s-a întors către Luke și l-a ciupit zdravăn de obraz. Mi-am dat seama că pe Luke îl duruse, dar, cu toate astea, el a continuat să surâdă curajos, îndurând chinul. Cei doi clienți preferați ai mei! Au venit împreună! A, Mimi e așa de fericită! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
David să nu mă mai dea la telefon nimănui, cu excepția lui Vivian, și am reușit să muncesc destul de mult. Pe la 10:00, am stins lumina și-am plecat. Afară, aerul era rece, revigorant. Îmi făcea plăcere să-mi simt obrajii ciupiți de răcoare. Curând, iarna avea să-i cedeze locul primăverii. Un alt sezon avea să treacă pe lângă mine, în vreme ce eu petreceam paisprezece ore pe zi în birou. M-am decis să merg pe jos până la stația de metrou Grand Central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dar nu se mai mira de nimic, după discursul dinainte. Mândria sa de bucureștean nu cedă, însă. — Ei, nici chiar așa să vorbiți de noi. Am întâlnit eu aici oameni care... — Spoială, domnule, spoială. Învață doar din conversație, nea Mitică. Ciupesc de ici-colo, lustru, atât! Limba dată la polizor, atât, crede-mă. Numai provincia! Acolo e măreția. Acolo, în plictiseală, în mocneală. Acolo-i adevărul, domnule Ostap Bender, acolo, să știi. Ai fost dumneata în capitala unui județ de munte, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ei, repetată ori de câte ori el o stârnea să-i spună ce înseamnă să fii boier și de ce fuseseră ei hărăziți să fie boieri și nu simpli țărani, robi sau țigani. Uneori se trezea recitând versuri învățate cândva sau ivite spontan, în timp ce ciupea un al-ūd arab, o alăută cu șapte corzi cumpărată la Pisa, dintr-o prăvălie cu vechituri. Transfigurate, cumva îmblânzite de rotunjimile bolților, sunetele desferecau în el un vârtej de stări, întrebări și imagini surprinzătoare. Se rezema de ziduri, se răstignea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
L-aș Întreba: «Tu ești creștin, măi? Și Încă ortodox de-al meu?» - Creștin-rus, zic. Tot creștin și tot rus era, În 1878 când, ca mulțumită pentru ajutorul nostru dincolo de Dunăre - spun: ajutor, pentru că ei l-au cerut - ne-au ciupit județele din Sudul Basarabiei, cele recăpătate după Războiul Crimeii. Ce răspundeau ei, când erau acuzați de răpire, de furt? - Ei, ce... «Tătucă, suflețel, frățioare...» «cum adică, noi vă dăruim independența, vă dăm pe deasupra Dobrogea - și voi, nerecunoscătorilor, ziceți că v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am dat la mână ba o daltă, ba o altă daltă, ba compasul, ba mai știu eu ce altă ’altă. - Tâlharilor! Voi sunteți niște mari tâlhari!, plâng eu, cu foc, din calidor. Mă ia În seamă doar Moș Iacob. E ciupit binișor, dar el singur vine lângă mine, În calidor și mă Întreabă, cu limba, acum groasă, de parcă ar fi picior, de ce plâng: mă dor bubele de la gionate? - Mă doare inima de la suflet!!, răcnesc eu, cu deznădejde și cu bucurie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
își continuă drumul, iar viața sa rămânea tare ca piatra și netulburată de iubire. La momentul potrivit, se va găsi pentru el fata potrivită, fără intervenția unei povești de dragoste. Între timp, se distra îngânând cântecele de dragoste de la radio, ciupind-o și necăjind-o pe fata ciudată din autobuz care îi atrăsese din întâmplare privirea. Astfel, fu o adevărată surpriză când Pinky își schimbă strategia indirectă cu una directă pentru a fi recunoscută. O privi uimit când îi ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
zilele acelea. Sampath, copleșit de griji, încerca să scrie un poem. Își amintise, în tristețea lui, o zi unică de la Școala Misionară, în care Fratele John îl învățase literatură. Fratele John fusese concediat după o săptămână de predare fiindcă o ciupise de fund pe femeia de serviciu. Dar, deși plecase în dizgrație, cu reputația pătată, Sampath își amintea de el ca de o ființă plină de frumusețe, pe care i-o împărtășise în singurul moment inspirat pe care-l avusese școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
locului până când James i-a plătit taximetristului. —Vai, dragul meu, sunt așaaaaaa de încântată, i-a șoptit ea luându-l de braț și călăuzindu-l către ușă. Ăsta e magazinul meu preferat din lumea întreagă. — Da? i-a răspuns James ciupind-o de obraz în joacă. Aș fi putut să jur că onoarea asta îi revine lui Harvey Nichols... sau Harrods-ului? Nu, alea sunt magazinele mele preferate din Anglia. A, am înțeles. Ei, mă bucur c-am lămurit și problema asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
stătea sprijinit de una dintre coloanele din fundul sălii și vorbea cu o femeie între două vârste, care arăta de parc-ar fi fost în stare să alerge în cursele de cai de la Kempton. Bună, dragul meu, a tors Julia ciupindu-și soțul, pe ascuns, de fund și zâmbindu-i iepei în rochie roșie. Mă duc să mai vorbesc cu câteva persoane. Vrei să vii după mine la etaj, în barul mare al hotelului, cam în zece minute? Julia n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Cred c-au fost momente când ți-ai dorit să mă vezi mort. Fiona și-a țuguiat buzele. — Mort nu. Dar poate puțin fript, pe toate părțile, la un foc de tabără, asta da. Femeia a zâmbit și l-a ciupit de obraz. —Jake, tu, de fapt, ești un copil foarte bun. Numai că ai fost prins între o mamă și un tată care nu se înțeleg așa de bine. Te fac varză, mamele și tații. Poate că nu asta le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
douăzeci de metri. Zări taluzul când primii țânțari își făceau simțită prezența și se înfășură complet în turban, acoperindu-și ochii cu litham-ul și lăsând faldurile veșmintelor să se târască pe jos ca să împiedice insectele să intre și să-l ciupească de glezne. Zumzăiau cu milioanele, amenințători, mai puțini, bineînțeles, decât în amurg sau în zori, dar impresionanți prin număr și ferocitate, și trebui să plesnească pe brațe și pe gât, căci erau atât de mulți și așa de mari, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în fața mea, și atunci eu personal mă voi ocupa ca înțelegerea să se împlinească... Și astfel triumfară dreptatea și rațiunea, datorită bunei judecăți a acelui înțelept judecător. Fie ca Alah să vrea ca întotdeauna să fie așa. Lăudat fie...“ Fata ciupi coarda amzad-ului, sfârșindu-și astfel povestea, și apoi, fără să-și ia ochii de la Gacel, adăugă: — Tu, care se pare că vii de atât de departe, de ce nu ne povestești ceva? Gacel privi acel grup: cam douăzeci de fete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
făcută, cu carnea tare pe tine, și tocmai scăpaseși de Ticuță, încât tot ce ți-ar fi lipsit ar fi fost un soldat sau un ofițer dintre șanteriștii ăia care nu mai pridideau să rânjească la ea și s-o ciupească de buci. Păi, nu doar din pricina asta îți era bine și nu simțeai osteneala, da’ nici nu se compară, Mirelo, ce-i acum cu ce era atunci. N-o apăsau necazurile, Mirelo, aveai cu ce și uite că, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea, experiență pe care căutam, desigur, s-o evit ori de câte ori puteam. Acum, Însă, nu aveam cum să mă fofilez. S-a repezit asupra mea ca o pasăre de pradă În picaj, nasul ei acvilin nefăcând decât să sublinieze asemănarea, și ciupi aerul chiar deasupra fiecăruia dintre obrajii mei. Dacă vă vine vreodată chef să aflați care mai e ultimul răcnet În materie de modă, sunați-o pe Baby și Întrebați-o ce poartă În acea clipă. Acum, stilul era evident de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Să Începem cu felurile cele mai ușoare, Îndeamnă el, mai Întâi vinul, fructele, după aceea mâncărurile rafinate, orez cu dracile și gutui umplute. Un vânt blând adie dinspre Munții Galbeni, de-a curmezișul livezilor În floare. Djahane apucă o lăută, ciupește o coardă, apoi o alta. Muzica prelungă, lentă Întovărășește vântul. Omar Își ridică pocalul, soarbe adânc. Djahane Îl privește. Alege de pe masă fructul de jojoba cel mai mare, cel mai roșu, cu pielița cea mai netedă, și Îl oferă bărbatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iar eu stau în fața lui rușinată, uitându-mă cu tristețe la picioarele mele neputincioase, care mă dor întruna și pun atâta distanță între noi. Unde anume nu le simți, am întrebat eu atingându-l, degetele mele tremură deasupra coapselor sale, ciupind carnea țeapănă, simți când fac asta? Iar Noga, întrecând măsura, ca de obicei, se apucă să-l frece cu peria de sus până jos, lăsându-i urme roșii pe picioare, asta simți, tati? Gata, lăsați-mă în pace, izbucnește el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu era nevoie să-l curăț. Văzând că nu ajung la nici un rezultat, am strâns bănuț cu bănuț și am cumpărat cuțite ca lumea, oale, strecurătoare și tot ce-mi trebuia. Îți poți imagina că o fată de cincisprezece ani ciupind câte un b\nuț de ici, de colo, pentru a putea cumpăra strecurătoare, tocilă, tigaie pentru tempura, atunci când celelalte colege ale ei, cu banii de buzunar, își cumpărau rochii și pantofi? Nu ți se pare că sunt de compătimit? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
-vă-n oraș. Am un tip la bord, nu-ș ce turnător de la Washington. Da’ nu-i nici un agent pe-aici. Doar tîmpitu’ Ăsta. Unu’ mai din prima bancă, așa. Cică-i mai tare ca președintele, așa zice. Vrea să vă ciupească puțin. Crede că sînteți contrabandiști. V-a luat număru’ de Înmatriculare. Eu nu v-am mai văzut În viața mea, așa că nu știu cine sînteți. N-aș fi În stare să vă recunosc... BĂrcile se Îndepărtaseră una de cealaltă, purtate de ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cameră. Mi-era frig și era dificil să mă Îmbrac. Nu purtasem șosete și pantofi toată vara, așa că acum Îmi dădeau o senzație neplăcută. Taică-meu se Întoarse-n cameră și se așeză pe pat: — Te strîng pantofii? — Nu, mă ciupesc. — Ei, dacă nu curge, pică - Împinge picioru’ și Încalță-te. — Asta fac. — O să luăm alți pantofi. Nu-i o chestie de principiu, e doar un proverb, să știi. — Înțeleg. — Ca, de pildă, cine se scoală de dimineață, departe-ajunge. Și Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ușor. Pe Davey chiar îl pot numi astfel. Mă uit la el stând la pupitru, îmbrăcat în costumul gri încheiat până sus, foarte la modă, cu ochii ascunși în spatele ochelarilor de soare, cu obrajii săi bucălați, pe care-i mai ciupesc uneori, ca să-l enervez, în stilul mamelor italience. Și-mi vine să-l îmbrățișez. Simt că am să izbucnesc în lacrimi. Țin la el nespus și aș vrea să fie fericit, mi-e greu să-l văd trecând prin toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
înguste, acoperite de bolți de iederă, terenuri de joacă presărate cu gunoaie, leagăne strâmbe, bucăți de pisici rămase de la ospățul câinilor. Mă gândesc că și eu am copilărit printre blocuri în construcție, împușcam cu injectoarele șterpelite de la tractoare, aveam fața ciupită de flacăra iscată de pucioasa din capetele chibriturilor, mă ascundeam printre grămezile de cărămizi, suflam cornete de hârtie cu ace în vârf prin țevi lungi de plastic - dude, cum le ziceam noi -, dar n-am avut norocul să trăiesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
puțin, să râdă pe seama profesorului, să li se ridice adrenalina când se simțeau amenințați cu un doi. Așa, însă, școala nu mai avea nici un fun. Plictisiți de ei înșiși, zăceau în bănci toropiți ori cădeau într-o veselie isterică: se ciupeau, îmbrânceau, scuipau. Fetele se machiau la nesfârșit, își făceau unghiile una alteia sau își storceau coșurile. Odată la jumătate de oră un geamăt răgușit: hai acas profu’, că murim de somn! Le-aș fi sugerat să joace lapte gros sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mare nenorocit! Fii om matur! Ți s-a urât cu viața? Cu asemenea lucruri, nu se glumește! Da' ce, măi, eu glumesc? Delirez? Mă demențializez? Mă-ndes la ruleta rusească? Sunt tâmpit? Sunt țăcănit? Ciu-ciu-fan, mai stați un an...! își ciupește Nae mândru, mustața lui de lider, tunsă à la Clark Gable. Nu scrie fraier și nici airbag, pe fruntea mea! Băiatu' cumpără marfa preferențial, numai și numai pe verificate, pe degustate și cu certificate de calitate impecabile, de la laborator. Fără
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
împreună... ― Șade departe? ― Nu-i așa departe, conașule... Cum ieși în uliță, faci la stânga și mai mergi nițel și vezi o casă cu flori în geamuri. Acolo șade. ― Bine, Marioară, mulțumesc și să-ți jucăm curând la nuntă! zise Titu, ciupind-o galant de obraz. ― Să dea Dumnezeu! răspunse fata mai domol și roșind puțin. Schimbul de cuvinte mai învioră pe Titu Herdelea. Coti la stânga pe ulița satului. Plouase binișor azi-noapte, dar în cursul zilei a fost puțin soare, încît pământul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]