KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

Afară e prăpăd, nu-i prea ger, dar suflă vîntul și viscolește din abundență. De carne nu-mi pasă, e bună și dacă îngheață spune Mihai -, dar vinul, dacă apucă să amorțească... Păcat, e un vin extra... Sincer să fiu, clatină Vlad din cap cu nedumerire nu înțeleg la ce bun atîta risipă. Dacă, într-adevăr, ai doi-trei care au fost alături de tine în drumul tău spre scenă, dă-le cîte un coniac, răsplătește-i cu respect, cu prietenie, dar așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gestul care, odinioară, mă fascina, apoi mă îngrețoșa, sfîrșind prin a mă lăsa rece. Ca o completare, Lazăr lovește cu arătătorul în mîna ce-i ține brațul, într-un gest identic cu cel al profesorului cînd bătea în bar. Lazăre, clătină încet din cap profesorul spui vorbe care trădează panica din tine. O mică întîrziere, aici, la restaurantul ăsta; ei și? Trebuie să intrăm în panică?! La destinație mă așteaptă o femeie care trebuie să nască: nevastă-mea. Felicitări! Ar trebui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de plecare. Nici măcar nu m-ați trecut la bibliografie, ori ca moto surîde Lazăr, arătîndu-și obrazul. Credeați că, ajuns suplinitor "unde-a dus mutu' roata", nu mai citeam revistele? Lazăr vrea să se îndepărteze, dar după primul pas, face stînga-mprejur, clătinînd afirmativ din cap: Nu vă faceți procese de conștiință. Nu sînteți nici primul și nici ultimul care semnează ideile altora. Apropo: ați fost sigur că jucam pocher? Nu. De asta nu. Mai ales la modul cum ai fost acuzat. Deci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mici. Lazăr ia banii, dar înainte de-a se ridica face un gest categoric spre fată: Vii la premieră și ți-i restitui, cu condiția asta. N-am obraz să beau de la o studentă, și-ncă una frumoasă. Rîzînd, fata clatină afirmativ din cap. Lazăr merge la bar, cercetează lista de prețuri afișată și întinde banii, arătînd spre singura sticlă cu ceva în ea: Unul mic și unul mare, fratele meu omul. Prețurile scrise pe pereți, fratele meu omul, sînt pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dă copilului țîță cu atîta naturalețe, afară doar de "Madona cu perna verde", a lui Solario, dar nici aia nu-i icoană, că sfinții ar trebui să aibă aureolă. Exact! N-are aureolă! Să vezi ce-i fac neveste-mi! clatină din cap chelnerul. Stă seara și se închină ca proasta la o pictură. Îmi pare rău! înclină el privirea, retrăgînd paharele, împingîndu-le spre mijlocul barului nu pot fi așa darnic numai pentru atît. Credeam că... Întinde mîna, ia două pahare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
palmei în hîrtie. Da' ce-i mă rog? Dacă-i icoană, pe care ai dat trei sute, de ce n-au coroană de lumină sfinții, ai? Zăăău?! se miră soția, întinzînd mîna să ia rama cu poza în mijloc. Ai-ai-ai! clătină ea din cap n-au coroană... Pînă să mai zică ceva soțul, care continuă să stea lipit de pervaz, surîzător, ea prinde zdravăn în mînă rama, găurind cu degetele hîrtia și începe să-l lovească, întîi în frunte, apoi unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
căutat-o, așa... Am mers la un restaurant. Nu știu cum a venit vorba de momentul acela și ea, amețită, a început să rîdă. Era micul meu șantaj: o blană, o rochie, un pantof..., după partener" și a continuat să rîdă. Incredibil! clatină Muraru din cap, aruncînd buza de jos înainte. Poate, surîde Mihai numai că eu am crezut-o, drept care, cînd rîdea mai cu poftă, evident, ca o doamnă elegantă ce devenise între timp, nu s-ar zice că prostituția nu rentează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
hotelului...?... Cîți ani are? întreabă Mihai. Nouăsprezece împliniți răspunde Vlad, surprins că i-a fost auzită întrebarea. Obținînd de la ea ceea ce poți obține de la orice femeie neconsolată, răspunde Mihai săltînd din umeri riști să pierzi esențialul: frumusețea unei prietenii. Dar... clatină Mihai din cap, rîzînd n-o fă nici să..., că-n fond, ai gînduri serioase cu ea, așa că, după, n-o să ai mustrări de conștiință. Cel mult, poți să te-alegi cu un copil. Dar cum maman e numai bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Dar cum maman e numai bună de doică... Fugi și prinde cursa, că nu mai ajungi la timp la discuția cu șefa arată Mihai spre stația de autobuz, schimbînd tonul, observîndu-l pe Vlad cum începe să fiarbă de neliniște. "Norocosule! clatină Mihai din cap, privindu-l cum fuge spre autobuz. Înalt, frumos, studii superioare, delicat la vorbă, afemeiați sîntem majoritatea, așa că... -, gînduri serioase, bine pregătit profesional după cîte am auzit, soacra numai bună de crescut nepoți, socru cu bani..." Îndesîndu-și gîtul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cîteva ori, să vorbesc cu Aura, iar dimineață, să-ți spun de operație... Gîndeam că ai scos telefonul din priză..., că întorcîndu-se Aura, după o absență... Cînd ajunge lîngă fereastră, Runca se oprește, îl privește mult timp pe Radu, apoi, clătinînd încet din cap, fără să se sfiască de prezența asistentei șefe, dă drumul unui pomelnic întreg de înjurături. Asta ești: un nesimțit! Aura, abia ieșită din spital, stă la Sălcii, iar tu... ca nesimțitul. Pariez că nici n-ai dormit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
privirea scena, s-a apropiat să-i despartă: Chiar dacă aveți ceva de împărțit, vă rog să nu încărcați și mai mult atmosfera de aici; se uită lumea la dumneavoastră. Avem de luptat cu foamea, cu frigul, cu viscolul... Aveți dreptate clatină din cap profesorul, retrăgîndu-se mai spre fereastră, la o masă liberă. Zău, nu te supăra... devine mai apropiat șoferul, prinzîndu-l pe Lazăr de braț. Și pe mine m-a cam enervat individul... Păcat că nu mai au nimic la bar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tresare bătrîna, deschizînd ochii. Aa, viscolul ăsta... adaugă roșind toată, apoi se ridică imediat de pe scaun și se întoarce la locul ei, fără să ia în seamă gestul prin care profesorul ar fi vrut s-o mai rețină. "Mă urăști clatină încet din cap profesorul privind în urma ei. Știi deci de copil, ți-a spus, deși s-a jurat că n-o să afle nimeni al cui este..." Viscolul, înnebunit de-a binelea, scutură cu putere una din ferestre, făcînd să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să o asculte. Uite așa ar trebui să facă din cînd în cînd și Virgil cu Coca spune soțul, venind iarăși de pe saltea lîngă ea -, că domn-domn, dar ești domn cînd ai o doamnă... Nu ți-e rușine, om bătrîn! clatină din cap spre el soția, potrivindu-și mai bine ochelarii. Cum poți accepta ideea că o femeie ca ea ar suporta o asemenea brută?! Tatăl copiilor, întors de la bucătărie cu un făraș și o mătură, se abate pe lîngă cățel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu mai facă monștri din bărbați, dar nici nu mai visez fluturași. Te rog să mă scuzi! strînge Lazăr din umeri. Am făcut o glumă sperînd să-ți abat furia... Matematicianul se uită lung în ochii lui, apoi, neslăbindu-l, clătină din cap: Am înțeles un lucru, ori, măcar, o latură a unei situații: cînd constați că te-ai ratat ca soț, îți rămîne să te realizezi ca tată. Oricum, îți mulțumesc cum ai condus ieri cursa! În plin cîmp, îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Da murmură Vlad, timid, impresionat de calmul și precizia vorbelor cu care i se adresează Muraru. Cînd doriți să mă prezint la instalație? Cînd termini de predat acolo unde ești acum. Mîine-i sîmbătă... Cel mai bine, de săptămîna viitoare. Vlad clatină din cap în semn de salut, fără să mai poată spune ceva și iese, invadat iarăși de gîndurile negre, în care o vede pe Sorina înghețată la Sălcii. "Individul ăsta întoarce el o clipă gîndul spre Muraru n-o să aibă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Am fost trimis să preiau lucrările de montaj. Lăsați pe mîine, ori pe luni face Vlad un gest de lehamite. Trebuie să umblăm prin zăpadă, să vă arăt... Dinu Zaharia salută și iese. Dacă și domnișoara asta mai face montaj... clatină Vlad din cap, apoi se preocupă de telefon, să sune autogara. Parcă văd că se întoarce și a doua oară autofreza bombăne el îngîndurat. Vine, tovule, vine! îi strigă cineva de la autogara. Pînă după-amiază sosește sigur. Și mai lăsați-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
flăcările mari din gura sobei, călătorii se împrăștie, reluîndu-și locurile pe scaune ori pe saltele. Sînteți supărată pe mine, doamnă? se oprește profesorul în fața bătrînei, care și-a așezat broboada cu cățelușa culcată pe masă. Nu, de ce-aș fi? clătină din cap femeia, privind aiurea. Profesorul continuă să stea în picioare lîngă masă, fascinat de gîndul că regăsește în bătrîna din fața sa multe din trăsăturile doamnei de odinioară, care, trecînd maiestuos pe lîngă țăranul cu capul plecat, l-a întîmpinat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de teamă ale pasagerilor. Lîngă sobă, Dorin șade cu fruntea pe genunchi, fără putere să mai plîngă. Istovită, Letiția dormitează, căutînd mereu să-și acopere picioarele goale cu colțul unei pături. Bătrîna cu ochelari, așezată lîngă soț, uită să mai clatine din cap, dar continuă șirul de oftaturi prelungi. Nina, întinsă, învelită pînă la brîu cu o pătură mai veche, roasă și aspră, își îndeasă cu putere tîmpla sub coasta actorului, simțindu-se mai în siguranță cînd mîna acestuia, cu degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ai strigat Doinei: "pui de cuc". De ce? Mihai se uită speriat spre Maria. Te-am întrebat repetă femeia pe un ton grav ce te-a făcut să-i spui așa? Momentul crucial al inspirației strînge Mihai din umeri. Nu, Mihai, clatină Maria din cap vreau să știu de ce. Cred că i se potrivește cel mai bine. Cum adică? E greu să-ți explic. Poate că așa se obișnuiește în unele familii, mai ales în acelea în care copii sînt crescuți de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
din picioare și, numai în furoul îmbrăcat înapoi, peste piept, se retrage spre patul improvizat, aruncînd din mers draperia peste ochiul ferestrei, vrînd să se dezbrace. Te rog, murmură ea stingheră aș vrea să te mai întorci o clipă... Mihai clatină prelung din cap în semn că nu, încă nu..., iar palmele lui se întind încet spre ea, apropiindu-se, pînă ce vîrful degetelor îi ating trupul: Vreau să mă conving că nu visez, că ești reală; altfel, aș crede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu bine din asta, voi ține minte." *** Unde-i mama? întreabă Săteanu, zărind-o pe Doina în salon. Cred că-i după cumpărături spune Doina, închizînd cartea. Ești supărată? Poftim?! A, nu, tăticule... Vremea asta... Mie-mi spui de vreme! clatină din cap Săteanu pornind spre bucătărie. Deci nu-i acasă rîde el complice spre Doina, arătînd că intră încălțat, încă plin de apa de la zăpada topită pe ghete. Am venit să mănînc ceva în fugă și să văd dacă au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gafă, dar imediat ridică privirea spre tatăl ei și strînge din umeri speriată, mușcîndu-și buza de jos. Iartă-mă! Am auzit și eu, la o discuție, eram mai mică... Săteanu lovește încet cu furculița în bucata de carne din farfurie, clătinînd din cap, cu fața învăluită de urma unei dureri. E-adevărat, Doina; a fost dată afară din învățămînt atunci cînd bunicul tău...; cineva dăduse o declarație că ea a luat peste picior clasa muncitoare "vreau să văd pînă unde merge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
crescut eu. Vremurile, Doina. Mama ta avea mult de muncă... Lasă tata, n-o mai scuza. N-am să mai vorbesc așa despre ea, dar nici frumos n-am să pot, cum îmi vorbești tu de bunica Săteanu. Bunica Săteanu... clătină din cap cu tristețe tatăl, ocolind privirea fetei. Ea, dacă mai trăia, ar fi stat cu noi, desigur, nu-i așa? întrebă Doina cu vocea devenită senină, de copil. Ce vrei să spui?! se miră tatăl ei. Bunica Bujoreanu a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și... Ăsta are băuturi fine și tari. Mi-ar plăcea să bem un pahar împreună surîde directorul, uitîndu-se fix în ochii femeii. Turnați în cele două pahare spune Teona arătînd sticla cu apă minerală și dorința vi se realizează. Eeii... clatină din cap directorul. Ce haz are să bem apă? Ați văzut ce cabană frumoasă a făcut uzina la Poiana Brîndușelor? Da, am fost cu Iftimie minte femeia, ridicîndu-se, roșie toată, înfuriată că nu are replică la insistențele directorului, pe care începe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
universul spiritual al acestei femei. O vede cum se topește încet, mîna îi cade pe lîngă corp, lăsînd blana ca pe o cîrpă la picioarele ei, apoi, încet, se retrage și se așază în fotoliu. Deci e-adevărat, am țipat clatină Maria din cap afirmativ, pierzîndu-și privirea în jos. Mi s-a părut că am avut doar intenția, ori că țipătul s-a dezlănțuit doar în mine... Mihai ridică blana și o agață la locul ei de mai înainte, în cuier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]