636 matches
-
anume trebuie să‑mi iau cu mine. Și, pe urmă, toate astea trebuie să încapă cât mai bine în geamantan. La urma urmei, cât de greu poate să fie? Mă dau un pas înapoi de lângă patul pe care toate sunt claie peste grămadă și închid ochii, sperând cumva că, dacă îmi doresc asta suficient de tare, hainele o să mi se aranjeze ca prin minune în teancuri frumos împăturite. Ca în articolele alea despre cum să‑ți faci bagajul de prin reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Găsesc o sticlă de apă și niște pahare, le pun pe o tavă și apoi mă uit în jur să văd pe unde o fi ginul. În clipa în care mă aplec să deschid un bufet, un bărbat cu o claie de păr oxigenat mă bate pe umăr. Hei, ce faci aici? A, bună, zic, ridicându‑mă. Caut niște gin. Cineva a vrut gin tonic. — N‑avem timp pentru asta! urlă. Și‑așa avem criză de personal! Trebuie să punem mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la colegii săi. Jones, în momentul ăsta, putea fi ascuns oriunde în navă Dar la urma urmei se prea poate să fie aici. Câteva tuburi de neon revărsau o lumină palidă și tremurătoare pe o învălmășeală de mașini și lăzi claie peste grămadă. Brett ignoră rândurile de containere și instrumentele de reparare, fiindcă niște panouri luminoase le identificau conținutul. Se gândi brusc că nu mai putea fi auzit de ceilalți doi. Se cutremură. Cu cât punea mai repede mâna pe mârtanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
această atmosferă stătută. În ciuda ravagiilor provocate de aruncătorul de flăcări, nu fusese distrus totul. Resturi de cutii spintecate, dovezi evidente ale trecerii creaturii, erau risipite pe jos, cruțate ca prin minune de foc. Pachete și baloturi de toate mărimile, aruncate claie peste grămadă, purtau semne ciudate de forțare. Lăzi de oțel fuseseră efectiv spintecate. După câte reușiră să vadă, creatura lăsase puține lucruri intacte. Păstrând aruncătorul de flăcări și detectoarele în mână, echipajul scotocea printre resturi. Gâtul și ochii le erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
1997), „Soc” (2000), „Poeme maxime” (2007). MAMĂ Am secerat hectare‐ întregi cu tine, mamă , Dar viața și ea este un hectar. Mă tem că n‐ am luat din vreme seamă Că timpul tot ne seceră‐n zadar. Am pus atâtea clăi în vânt și ploaie Cu mânurile noastre‐nvinețind Că azi, trăsnit de clipă, în odaie Îmi ține mintea un sicriu de‐argint ... Din vol. „Poeme maxime„ , Ed. Cronica , Iași, 2 007 . Comentându‐i versurile în revista “Elanul” nr. 65/2007
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
am negat totul. Nu voiam să recunosc că am o problemă. A susținut că eu eram cel care o înșela - cu o sticlă de whisky. După care a plecat. Își trece mâna prin păr. Niciodată nu și-a putut suferi claia de bucle șaten închis, pe care le tunde destul de scurt. În facultate, i-am spus să se dea cu gel, lucru care l-a ajutat considerabil. Eu îl găsesc foarte drăguț. Desigur că nu am pronunțat în fața lui acest cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
albaștri foarte mici, aproape că nici nu s-ar vedea, dacă nu ar fi conturați puternic cu un creion dermatograf; are buze subțiri, date cu ruj roz pal. Mă întreb cum naiba o tipă atât de neatrăgătoare - are totuși o claie de păr blond foarte frumos, dar atâta tot - și-a găsit un bărbat care să-i facă doi copii. Eu, care nu arăt nici pe departe așa de rău, sunt singură, iar ovulele mele n-au nici o șansă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
neagră, elegantă. Se ridică să mă întâmpine - ce maniere - și observ că poartă blugi de culoare deschisă. Are un aspect foarte îngrijit. Ochii verzi capătă nuanțe gri, tenul e un pic bronzat (în Kew Gardens, probabil), iar părul e o claie de șuvițe blonde. Poartă două inele din argint masiv, care strălucesc în semiîntuneric pe degetele lui lungi. Altul mai bun n-aș fi putut găsi. Abia aștept să afle Patrick despre prietenul meu minune. Trag cu privirea la oglinda din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
noastre, zice: - D-apăi văd că dumnevoastră mi-ați luat deja tăt fânul! Și cu o vădită admirație, pe care o simți doar la omul sincer: - Apăi aista-i mare talent domnule! Că dacă mă uit bine, eu cunosc că aiestea-s clăile mele. Să-mi spuneți și mie la ce muzău sau expozâție le duceți ca să știu și eu mai încolo unde pot să văd cum arătau căchițele mele din anul 2001! - și râzând se întoarce să încarce fînul din cea de-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
are nici un act, nu are vârstă, nu are decât un singur picior. Faptul că este Încă În viață nu spune nimic. Dumnezeu mai uită câteodată, cum ar spune Antoniu. În tinerețe, Ben a fost un bărbat cu trup atletic, o claie de păr ondulat și un zâmbet care cucerea instantaneu pe oricine. Originea lui modestă nu i-a pus În nici un fel viața În pericol. Dimpotrivă, o anume curățenie morală și un soi de consimțământ a tot ce este ,,dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ronțăitul harnic al unui șoricel. A știut de mic ce Înseamnă studiul, a avut o curiozitate, față de toate lucrurile care-l Înconjoară, dar mai ales a avut respect față de oamenii puternici. Era un băiat cu ochi albaștri, și cu o claie de păr blond, și cu o figură hotărâtă, În pofida trupului plăpând. Până la cincisprezece ani citise toate cărțile din biblioteca părintească. Chiar și o monografie a ținutului Alpilor elvețieni, o carte masivă, plină cu hărți colorate de prin anii treizeci, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să revin În camera mea și nu puteam concepe că, de-acum Înainte va trebui zilnic să fac acest drum de două ori: odată la dus și Încă odată la Întors. Eram un puști cu ochi albaștri și cu o claie de păr blond, pe care mama Îl pieptăna cu grijă, realizând o freză care-mi dădea aerul lui James Stuart, celebrul Ăpe atunciă, actor american. Se spunea că sunt cam slăbuț, dar am trăsături frumoase și privire inteligentă. Cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu vechi state. Vă rugăm Însă, fiți liniștiți, imediat ce vom avea date noi, vă vom transmite. După Telejurnal, reluăm transmisia la aeroport. Capitolul 14 Callypso cu o mie de fețe Oricum, și ele au fost pe fază, pentru că, de unde moțăiau, claie peste grămadă, cum au adulmecat dâra de Yves Saint Laurent Tabac Original after shave lotion TABAC ORIGINAL, odată au făcut ochi și au Început să se foiască pe canapeaua de vinilin albastru. Dar Victor luase deja startul cu florile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
cu părerea. Cum să arate? Ca... după ce-a fost la... buhai, vere. Cum altfel? Da’ era frumoasă de „numa’-numa’”, vorba aceluiași ardelean din armată. Un hohot de râs a zguduit pereții vagonului... Odată cu ultimul icnet de râs, de sub claia aceleiași căciuli mițoase s a auzit din nou glasul, care încă gâlgâia de un râs abia stăpânit: ― Dragii mei, nu știu dacă noi mergem sau stâlpii de telegraf aleargă dimpotrivă? Toți au privit pe geamuri. Atunci, un chiuit scurt a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că mi-ar fi plăcut mai mult la Praga. Pe când Eddie, bărbatul cu fața roșie, mă chestiona asupra prețurilor din Praga, în sala de mese a intrat tipul cel arătos. —Iată-l pe Christy, a urlat un bărbat cu o claie de păr negru și o mustață enormă à la Stalin care, spre nedumerirea mea, era grizonată. Pronunțase numele noului venit „Chreeeeeeeeesty“, fapt care mi-a dat de înțeles că tipul era născut și crescut în Dublin, genul de om „sarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nimic de adăugat, Josephine a încheiat ședința. în noaptea aia am început să-mi fac bagajul. Nu că l-aș fi desfăcut vreodată așa cum trebuie. Geamantanul era, în continuare, aruncat lângă marginea patului, iar ciorapii, fustele, pantofii și blugii zăceau claie peste grămadă în el. — Pleci undeva? a urlat Chaquie la mine în timp ce-mi scoteam din dulap haina și-o zvârleam în geamantan. Ca și Neil, Chaquie își pierduse autocontrolul de când recunoscuse că era alcoolică. Acum rivaliza cu Neil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puteam să o fac să înțeleagă că pe mine nu mă deranjau toate astea? Urăsc hainele jegoase de pe mine și mâinile-mi miros a putred și a pământ, am degetele galbene de la țigările fără filtru, părul îmi stă ca o claie de fân, put ca o scroafă-n călduri, urlă o grasă în continuu la mine fără motiv și chiar nu văd ce-ar putea să fie mai rău de atât. Unde mai pui că mă dor toate osele și mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
felul în care distrugea rutina vieților lor, pe care o credeau mai rezistentă decât o anvelopă de camion. „Bing-bong“, se auzi soneria la ora șapte; Dave intrase în vestibul și stătea cu mâinile în șold; gura îi era întredeschisă, iar claia de păr sârmos, de culoarea nisipului, i se zburlise într-o parte, atingând gulerul jachetei militare uzate. Haina era semnul său distinctiv, iar Dave 2 o numea „uniforma mea“. În fiecare zi se echipa de campanie. Unul dintre buzunarele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
constituiau o sursă permanentă de resentimente pentru les artistes. Razza Rob nu-l cunoștea pe Bull, dar deja circula o descriere a acestuia. Nu erau chiar așa de mulți cronicari de divertisment în Londra care să aibă statura lui Bull, claia lui de păr de culoarea ghimbirului și trăsăturile lui cioplite cu barda. — Hei! Tu de colo! strigase Razza Rob pe un ton ascuțit. Bull decisese să nu se întoarcă. — Da, tu de colo! Razza arăta cu degetul la spatele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lor. Dincolo de toate acestea, ceea ce îi atrăsese de la bun început atenția căpitanului, aducându-i aminte de propria-i tinerețe, era privirea directă și tăioasă a tânărului, energia care deborda la fiecare mișcare a acestuia. Altfel, înalt și slăbuț, cu o claie de păr roșcat și sârmos ce nu asculta deloc de nici un fel de piaptăne, Angir nu părea să se evidențieze prea mult față de alți tineri de vârsta lui. - La urma urmei nu-i treaba mea și n-ar trebui... mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
se făcea negru înaintea ochilor. E drept, era o bătrână neputincioasă, dar pentru nimic în lume n-ar mai fi intrat în casa ei, unde fusese o singură dată și, de la ușă, îi venise să fugă. Toate lucrurile erau bulucite, claie peste grămadă. Și asta n-ar fi fost nimic, dar bodroanțele acelea, puse de-a valma, emanau un miros greu, înțepător, de mucegai amestecat cu ceva ce aducea a putred. Numai buna cuviință o îndemnă să-și înfrâneze pornirile. își
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
piept și se prăbușește peste tastatură, apoi corpul i se răsucește și i se prelinge până pe podea. Distrugere constructivă. Helen își întinde neprețuita-i mână să întoarcă monitorul spre noi și zice: — Rahat! Deși zace mort pe podea, pare adormit. Claia de păr înțepenită cu gel i-a atenuat căderea. Privind monitorul, Helen zice: — A închis fișierul. Îmi trebuie parola. Nici o grijă. Fratele cel Mare ne-a umplut tuturor capul cu aceleași rahaturi. Îmi închipui că se credea deștept, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se opri, curios să vadă despre ce era vorba. Studenții de la filologie se strânseseră și se îmbulzeau în jurul unui tip cam de vârsta lor, înveșmântat ciudat într-un fel de rubașcă neagră, cu mustață haiducească, ochi vii și cu o claie neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că mă călcați pe bătături! răsună vioi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sub ochii căscați de mirare ai tuciuriilor. Mai târziu el începu să lălăiască în cor cu prietenii săi și cu tuciuriii și o ținură așa până după ora închiderii, când chelnerii îi luară pe toți de guler și îi dădură claie peste grămadă afară pe trotuar. * La începutul semestrului al doilea, Victor se cufundă din nou în studiu, de teamă parcă să nu înceapă să se gândească prea mult la Felicia. Amintirea despărțirii lor continuă totuși să-l urmărească, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu prelată staționat nu departe, după colțul străzii. Autocamionul era deja plin cu studenții arestați în acea dimineață. ... Mai târziu, în seara aceleiași zile, într-o celulă supraaglomerată și imundă a unei pușcării bucureștene de tristă faimă, unde fuseseră azvârliți claie peste grămadă o mulțime de studenți stâlciți în bătăi, buimăciți și înspăimântați, Victor avu ocazia să se convingă că plănuita lor acțiune de protest eșuase complet și că nimeni nu avusese când să schițeze vreun gest de protest la adresa regimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]