711 matches
-
abisului, se înscriu secvențe orgiastice: „Viața mea e un dezmăț/ iar eu sînt animal sau plantă/ sînt la cheremul unui vînt/ și-al sufletului de bacantă” (Deznodămînt). Poetul nu șovăie a descinde în instinctualitate, în condiția ferină pentru a-și clama atașamentul la viață, chinuitor și totodată feeric prin conștiința efemerului. Dătător de spaimă și de miraj, acesta face cu putință duetul așteptare-împlinire, „cu promisiuni îngrozitoare, ispititoare, suave/ și purulente și sîngeroase” (Frică). E un evantai de trăiri complementare ce aparent
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
suspensia mașinilor, pretind automobile de serviciu din ce în ce mai perfecționate. La niște oameni-cur nici nu mă așteptam la altceva. Dar atunci să renunțe la demagogia cu patriotismul, grija față de "electorat" și alte cuvinte leproase! Ne-am săturat de nesimțirea și demagogia lor, clamate în numele unor partide care nu reprezintă pe nimeni! În mod normal, guvernul Năstase ar trebui să cadă. Vreau să spun, asta s-ar întâmpla într-o țară normală. Pentru că sunt sigur că justiția manevrată de la Cotroceni și din Piața Victoriei
Baronesa de fier by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16092_a_17417]
-
Traian Băsescu și-a clamat victoria. Chiar dacă prezența la referendum este încă indeciă, Băsescu și-a anunțat victoria. Din datele oferite de USL procentul prezenței este de 52%, iar dintre aceștia 84% au votat pentru demitere. Traian Băsescu și-a clamat victoria cu flacăra democrației
Băsescu, atac dur la Antena 3: Vă dau vouă, la Antene, Flacăra democraţiei () [Corola-journal/Journalistic/43301_a_44626]
-
Traian Băsescu și-a clamat victoria. Chiar dacă prezența la referendum este încă indeciă, Băsescu și-a anunțat victoria. Din datele oferite de USL procentul prezenței este de 52%, iar dintre aceștia 84% au votat pentru demitere. Traian Băsescu și-a clamat victoria cu flacăra democrației în mână și apoi i-a dat-o reporterului Antena 3. "Să înțelegem un lucru fundamental: a fost o zi a opțiunilor, o zi în care românii puteau să spună da mergem spre Europa, vrem să
Băsescu, atac dur la Antena 3: Vă dau vouă, la Antene, Flacăra democraţiei () [Corola-journal/Journalistic/43301_a_44626]
-
în a se exprima în privința modului în care vor proceda. De aceea ideologiile revoluționare cu doar un miez de nucă doctrinar decid să acționeze din mers. Ele nu greșesc, greșește istoria, când evenimentele iau o întorsătură nefericită. Nostalgicii lor o clamează în toate ocaziile în care vine vorba de cauzele catastrofei finale. Oamenii n-au fost la înălțime, au contaminat o doctrină admirabilă... Dacă nici comunismul, nici fascismul, nici nazismul n-au fost ceea ce-și propuseseră să fie, ne putem
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
însușită de cine vrei și de cine nu vrei. E dincolo de ridicol tonul cu care canalii veroase, paiațe resentimentare, bișnițari nădușiți, escroci ce-și ascund ticăloșia îndărătul ochelarilor cu rame fine, nulități gureșe, târgoveți rătăciți prin studiourile de televiziune își clamează dreptul la sfânta, imaculata imagine! Când e vorba de o țară, lucrurile sunt încă mai încurcate. Obsesia imaginii o au, de regulă, doar guvernele ce se știu în deficit de onestitate. Conducătorii care se știu curați n-au insomnii din cauza
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
est: Romaniile - postulate de N. Iorga au existat în realitate. Putem vorbi de �insule lingvistice romanofone", de enclave etnolingvistice care, în loc de a forma uniuni, alcătuiau ceea ce se numește astăzi �piele de leopard". Dreptul la old ethnicity, la identitate și-l clama fiecare comunitate în parte. șEste adevărat, în literatura populară a Aromânilor - în culegerile lui Pericle Papahagi, în studiul lui Th. Capidan, DR IV - întâlnim mențiunea colectivă a numelui Ar(o)mân (arămăn) echivalat cu rămăn, rămănime "Român nord-danubian", dar și
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
cum ar mai putea fi controlați?! Iar dacă ar fi competenți, cum ar accepta să se pună în slujba unor stăpâni al căror amatorism și rea-credință te umplu de oroare? Nu știu la ce se referă dl. Tănase când își clamează "onestitatea atitudinilor". Dar în ce privește "justețea opțiunilor" e limpede: când ai lucrat și cu Securitatea română și cu un serviciu de informații străin, înseamnă că "alegi" bine. Cât despre "moralitatea [...] indefectibilă", sintagmă ce l-ar face să pălească de invidie pe
Din abis în abis, spre noi culmi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14269_a_15594]
-
aparține, între alții, și Ștefan Agopian, Augustin Buzura ori Mircea Cărtărescu. Cred, însă, că trebuie să respectăm ceea ce e de respectat în atitudinea fățiș-dizidentă a lui Goma, Tudoran, Deșliu, Dinescu și nu mulți alții. Cît despre dizidența pe care o clamează astăzi Vadim Tudor sau Adrian Păunescu, e mai mult o problemă de minimă etică: amîndoi sînt niște... știm noi ce..., dar primul nu există în literatură, cîtă vreme cel de-al doilea a ales să nu mai existe... În State
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
prin canalele de televiziune românești, trâmbițate de vadimii aciuiți în diverse partide sau redacții. Cei doi naționaliști sârbi promiteau că vor "lupta până la moarte" (ba chiar și după!) în numele unor fantasme ce aveau să ducă la tragedia țării pe care clamau c-o iubesc la nemurire. Nu-și iubeau, de fapt, decât propria nebunie. Ca și la noi în aceste zile, în Belgradul anilor '80 naționaliștii confiscaseră discursul public, proferând amenințări și eliminând posibilitatea dialogului. E binecunoscut gestul Academiei Sârbe de
Profeții xenofobi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8720_a_10045]
-
corespondențele subtile dintre macrocosm și microcosm. Modul liric se împletește, în această proză, cu modul dramatic, căci eroina izbucnește adesea în exclamații ce transcend eticheta ipocrită a stilului epistolar, împrumutînd, în schimb, accentele scriiturii confesive. Sfîșierea intimă, criza identitară sînt clamate prin invocarea urîtului copleșitor sau a visului ce compensează bovaric minusul de experiență concretă. Exhibarea contradicțiilor fecunde ale sinelui feminin se face, în textul acesta, cu o autenticitate sporită, dezvăluindu-ni-se holografic ceva esențial despre iubirea erotică. În comparație cu farmecul
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
Eventual ținută casual, culori neutre, e sensibil la stridență și se demodează invizibil. Tinerele profesoare (rarissim jurnaliste cu Litere până la 30-35 de ani), afișează câte o bijuterie patinată, teatrală. Majoritatea cazurilor - fumători și cafegii înveterați, drogul face parte din identitate. Clamează că „mai bine n-ar mânca decât fără țigări“ etc., etc.). Fetele nu mai poartă tocuri, merg mult pe jos, și-apoi, e inutil. Bărbații din aceeași categorie, eligibili, în speță, nu sunt receptivi sau se inhibă în prezența luxului
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
că în veacul în care trăim va vedea lumina tiparului. Că însăși noțiunea luată în discuție e sortită eșecului o dovedește chiar exemplul a două romane americane celebre publicate în același an, 1936. Fiecare dintre ele, din motive diferite, își clamează statutul de „clasic”. E vorba de epopeea Războiului Civil, Gone With the Wind (Pe aripile vântului), al lui Margaret Mitchell, și Absalom, Absalom!, cel mai complex roman al lui William Faulkner. Deși înrudite tematic - America privită din perspectiva tragicei opoziții
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
care cineva presară monezi albe/ Ivite din miezul oceanului.(...) Călăuză a marinarilor goi pînă la brîu/ în timpul traversării Ecuadorului" (Cîntec despre substanță). Aidoma lui Constant Tonegaru, poetul nostru se lasă bîntuit de fantasma unei femei de pe alte meridiane, care-și clamează ,viața elementară": ,Prin fața Mării Roșii am trecut în verde/ Mantie/ însoțitorii îmi strigau în urechi că mă aflu în plin deșert/ Eu iubeam o femeie despletită, o femeie cu pielea/ Roșie/ O femeie din trestie de zahăr cu rochia/ Sfîrtecată
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
oculteze trecutul, pentru a reface canonul. Desigur că acesta nu îngheață în formele cristalizate de experimentalismul modernist și că autorii postmoderni de calibru avansează către centru, într-un joc axiologic cu reguli clare. Dar am auzit de prea multe ori clamată teza "adevărului cu voie de la poliție", aplicată otova, și colaboraționiștilor, și rezistenților, și disidenților, pentru a mai crede că este o firească, naturală reașezare a valorilor literare. Din păcate, nu e vorba despre așa ceva, ci despre politică literară, care, orice
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
ei profundă, cum ar putea un artist plastic să o invoce, fără a cădea în anecdotic și retorici pleonastice? Mihaela Șchiopu răspunde la această întrebare într-un mod exemplar prin coerență și prin aparenta simplitate; nu povestește nimic explicit, nu clamează patetic și nu se tînguie în surdină. Deși prezența în expoziție a Irinei Nicolau a fost una identificabilă, mai multe desene au pornit nemijlocit de la chipul ei, miza confesiunii Mihaelei Șchiopu a constituit-o personalitatea acesteia, mișcările subtile dinlăuntrul unei
Exuberanță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13827_a_15152]
-
și să rămâi/ domn și stăpân./ Plătesc astfel propria-mi libertate,/ recurg la ultima apărare/ în fața îngerilor fioroși./ Este acesta scutul meu de lumină/ Privirea mea spre cer..." (Adam Pusloici, Ultimele flori). Tema demnității națiunii, prezentă de la Patriarhul Danilo (care clama în bine cunoscutul stil medieval Mai bine moartea în mărire/ Decît în ocară viața) până la autorii contemporani, se suprapune celei a cântărețului balcanic, conștient că mai degrabă victoria spiritului trebuie căutată: "O mică prăpastie stă chircită pe umărul meu/ chiar
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
duce "încolonarea". "Cronica melancoliei", rubrica din "România literară" (și titlul volumului de publicistică din 1998) semnată de Ileana Mălăncioiu, despre nevoia de a fi liber, vorbea în esență, despre exercițiul neîntrerupt pentru a învăța libertatea și demnitatea, chiar riscînd să clameze "într-un pustiu". Cartea intitulată A vorbi într-un pustiu după celebrul vers eminescian, continuă (1998-2002) "cronica melancoliei" dedicată de autoare în paginile "României literare" și apoi în "Cotidianul" unei societăți bulversate, fără prea multe repere, fără libertate adevărată și
"Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/14309_a_15634]
-
au ”confiscat” conducerea efectivă a partidului. ”PDL-ul de astăzi nu mai este PD-ul de altădată, nu mai este nici măcar PDL din 2007. Abandonurile nu sunt la nivel personal, ci sunt de regulă în politică. Am ajuns la putere clamând niște principii, din nefericire, colegii mei care au condus efectiv partidul nu au respectat nici promisiunile, nici principiile pe care le-au clamat de-a lungul timpului. Asta înseamnă abandon, asta înseamnă trădare. Categoric, ei au trădat convingerile pe care
Frunzăverde: Un grup din PDL a confiscat conducerea efectivă a partidului () [Corola-journal/Journalistic/45500_a_46825]
-
2007. Abandonurile nu sunt la nivel personal, ci sunt de regulă în politică. Am ajuns la putere clamând niște principii, din nefericire, colegii mei care au condus efectiv partidul nu au respectat nici promisiunile, nici principiile pe care le-au clamat de-a lungul timpului. Asta înseamnă abandon, asta înseamnă trădare. Categoric, ei au trădat convingerile pe care ei le-au etalat la vremea respectivă”, a susținut fostul prim-vicepreședinte al PDL, la Antena 3. Potrivit lui Frunzăverde, problemele în PDL au
Frunzăverde: Un grup din PDL a confiscat conducerea efectivă a partidului () [Corola-journal/Journalistic/45500_a_46825]
-
în somn, visul rămîne acolo între tîmple, ca un cristal. " Sau ca un vers nespus pînă la capăt. Extravagantă, potrivită pentru o încheiere, este poezia pictoritei Floarea }uțuianu, corporală, scrisă de "un trup care se dă la cuvinte." Feminismul este clamat ostentativ, față în față cu critica feminină și plasat cumva în ofensivă față de cei șase plus doi domni. De fapt, volumul mai include un prefațator și un "postfațator", implicați, mai mult memorialistic decît critic, în "construirea" unui manual cu autorii
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
Irina Coroiu O mamă - egolatră dintotdeauna și cochetă încă - își clamează dreptul la nepoți. Prilej pentru fiică de a-și rememora motivele ratării existențiale. Așa ar putea fi rezumat subiectul piesei scriitoarei scoțiene Sharman Macdonald, nu însă și tema pe cît de profundă, pe atît de delicată și cu atît mai
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
apropiate. În timp ce trupele speciale ale generalului Chitac “curățau” Piața Universității de “golani” cu lovituri de baston și bocanci aplicate în zonele cele mai sensibile, ajutați de muncitorii de la IMGB care veniseră înarmați cu răngi și topoare strigând “moarte intelectualilor”, manifestanții clamau cu disperare: FĂRĂ VIOLENȚĂ! Mai mult morți decât vii au fost transportați la Școala de Securitate de la Măgurele unde au fost supuși individual unor anchete bestiale. Pentru a se obține declarații că au fost plătiți de Ion Rațiu cu dolari
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
decât un comunist luminat și onest, a cărui luciditate amară a fost trezită de propriile înfrângeri și umilințe. George Macovescu evocă în 21 iulie 1982 vorbele lui Valter Roman, ce ar fi putut deveni celebre în epocă: la început, militanții clamau "Oameni, fiți comuniști!"; îndemnul trebuia schimbat în anii celei mai negre dictaturi într-o altă exigență: "Comuniști, fiți oameni!" (p. 283). Oricât ar părea de ieftină parafraza, nu pot să nu mă gândesc că am trecut și noi de la etapa
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
reprezintă un bun indiciu al conștiinței de sine. Orgoliul trage-n sus, vanitatea chircește, nivelează. Orgoliul aparține elitei, celor puternici, celor buni/.../ Dimpotrivă, vanitatea e șireata, versatila, plîngăcioasa. Vanitosul - calculationist prin definitie - se ipostaziază mereu în poziții umile, pentru a clama nedreptatea imaginara a lipsei de recunoaștere. Extins la nivelul unui neam întreg, el poate provoca retorici retractile, autarhice sau resentimentare. Vanitosul e mereu singur, în lupta cu toți ceilalți; dimpotrivă, orgoliul e o formă superioară de comunicare." * Dintre cei doi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]