714 matches
-
scenografie" și în formele discursive, deși imaginarul își păstrează în mare parte vechile structuri. Istoria lui devine mai dinamică pe măsură ce se apropie de pragul modernității, prin Renașterea italiană, protestantism și Contra-Reformă. Mișcări opuse ca sens, paradoxal similare ca semnificație: toate clamează dreptul la afirmarea deplină a individualității și la relația directă a credinciosului cu divinitatea. Artistul catolic plasează figura sacră în scenografia orașului și în proximitatea contemporanilor săi, cărora le împrumută chipurile pentru a reprezenta identitatea unor personaje biblice; iconoclasmul vehement
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tip feudal. Conform viziunii lui Le Goff, pentru o mai bună cunoaștere a epocii respective, documentele care vorbesc despre aceste lucruri trebuie interogate din nou și puse în relație cu toate celelalte surse arheologice, literare, economice etc. Mai mult, istoricul clamează aici și o perspectivă comparatistă (deduc după exemplele date că a dorit să spună chiar interdisciplinară) asupra teologiei politice medievale, pe care − citându-i pe P.E. Schramm 5 și pe Kantorowicz 6 − o vede și el ca pe o posibilă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fidele față de Levitic și Ecclesiast -, în ce privește dreptul de proprietate asupra dotei sau a moștenirii, în cazul adulterului dovedit public, săvârșit de soț. În majoritatea cazurilor însă penitența îi revine tot femeii, mai ales pentru păcatele sexuale. Pentru că morala de la Curte clama o mai bună cunoaștere a Bibliei (în raport cu mediile nenobilare), scrierile culte nu lasă prea des să se vadă neînțelegerile sau abaterile de la codul riguros cu privire la comportamentul sexual. Imaginea femeii nu trebuie să ajungă în imaginar altfel decât epurată, înălțătoare, de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ridicări cinice de cortine, gros-plan-uri sau chiar aparente neglijențe ale camerei de filmat, "uitate" deschise în apartamentele cuplului domnesc. Fie din tainițe, fie chiar din Sala tronului, actul de a edifica, semnat de Voievod, impune, în ordinea acestui "firesc" uman clamat de viziunea cameramanului-autor, abuzul, sacrificarea celuilalt, trădarea, mânia, crima, adulterul, încălcarea legii − toate posibilele fapte fără-de-lege; ceea ce atrage după sine blestemul morții și, după împlinirea acestuia, văduvia. Puterea e totul în acest labirint al textului, diseminată în absolut toate personajele
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu 28,6%. Cât despre efective, ele sunt în permanentă progresie în Vest - indicele mediu 446 pentru PC vest-europene după război față de 100 în 1938 - și în creștere exponențială în Est. Totuși, în filigran, apar și câteva slăbiciuni. Reconstrucția economică clamată de comuniști - „bătălia producției” - impune grele sacrificii muncitorilor, suscitând ici nedumerire și neliniște, colo unele manifestări de concurență stângistă. Dar cel mai adesea, explozia audienței comuniste se datorează în mare parte unor serioase confuzii de sens - un discurs exclusiv patriotic
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
le citești, dar care îți lasă un gust deosebit și pe care le porți ascunse undeva în suflet, dar nu știi unde; în natura României care nu a fost încă poluată de această rasă de cuceritori antiecologici care, ipocrit, își clamează dragostea pentru natură, dar practic nici nu o bagă în seamă, considerând-o ca aservită complet intereselor ei meschine, transformând-o într-o imensă ladă cu gunoi; în marele proiect european, oricât de ridicol și demagogic ar putea suna, mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
rațional-legale. Un alt motiv al rutinizării este nevoia de a găsi un nou lider atunci când vechiul conducător moare. Cel mai adesea, noul lider duce lipsă de carisma fondatorului. Prin urmare, acesta va trebui să se bazeze pe altceva pentru a clama autoritatea. Rutinizarea poate fi un proces gradual și pot exista mai multe grade ale rutinizării. Cu alte cuvinte, liderul carismatic se poate baza din ce în ce mai mult pe justificări rațional-legale pentru domnia sa. Într-un mod similar, acesta poate stabili un corpus de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
organizație concretă susținută de către majoritate" (1988). Mai mulți candidați accentuează beneficiile existenței unor legături locale puternice. Am putea schița un portret standard al parlamentarului așa cum este perceput el de către majoritatea electorilor. Una dintre resursele pe care mulți dintre candidați le clamează este profunda lor cunoaștere a circumscripției sau experiența profesională, ca de exemplu candidatul care este un bătrân avocat sau cel care este cunoscut prin practica operelor de caritate voluntare, precum mama unei mari familii, specialistă în probleme sociale, sau care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cei care nu aveau, practic, nici o șansă În altă parte. Sigur, editorii germani - cum este editura prestigioasă Lutherhand, care exhibă cu mândrie În cataloagele sale zeci de scriitori veniți chiar și din „zone culturale ingrate” -, ca și alți editori, vor clama meritele lor de a-i fi publicat pe „străini”. Dar, insist, a-l publica pe un autor fără a-l susține ani la rând prin reeditări sau prin publicarea a mereu alte titluri, a nu-l impune mass-mediei, juriilor literare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
capacității sale de „a pune ideile lui Rabbi Într-un limbaj coerent și inteligibil” și a fervorii cu care le-a predicat la Atena și Roma, Împreună cu fratele său de credință și suferință, apostolul Petru, „ideologia” radicală a acelui Mesia, clamată În pustiul și la marginea lacurilor acelei provincii Îndepărtate, urma să fisureze pilonii formidabili ai marelui imperiu, dar și să edifice milenarul nostru Mit european. Iată un „exemplu” magistral care trebuie să ne pună pe gânduri când suntem tentați de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
realizării”, În sensul nietzschenian: a găsirii acelei „trăiri-tip ce revine mereu”. A „destinului”, văzut ca o „auto-construcție”, ca o formă a libertății individuale, rară azi când, după un secol În care sistemele ideologice s-au bazat pe și au clamat mai ales „libertatea socială, de grup”, individualul, Încă o dată, se vede atras În curenții iuți, puternici, ai „consumului”, a maselor mari umane, dirijate de principii și factori financiari supranaționali etc. Lupta cu ratarea o văd ca o luptă pentru libertate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
am reușit a-l convinge ca, beneficiind de o vie, Înaltă informație și de un stil seducător, de fericită expresie și intelectualitate, să ne propună sinteze obiective, ample, În jurul numelor mai sus citate, dovedindu-și astfel imparțialitatea pe care o clamează sus și tare. Dar el este, mi-e teamă, unul dintre acele nefericite spirite frustrate, care ne acuză pe noi, cei care am avut o presă cât de cât pozitivă sub comuniști, de a fi, nici mai mult nici mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
România câte zile oi avea!!...” și altele de acest fel. Ei ne-au uitat surprinzător de iute - În graba, În pripeala lor de a se „adapta”, de a face față noilor condiții, dure, de muncă și civilizație; „pentru copiii noștri!” clamează nu puțini. Același argument mi-l dădeau În țară, cu vreo două-trei decenii Înainte, cei care „cedau” În fața presiunilor poliției sau a forurilor politice, numai că cedau prea mult, grosolan, nerușinat: „Și dumneata, Îi replicam vreunuia dintre aceștia - vai, nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de „apărător al teritoriului național” - și nici colegii lui din ierarhia de partid nu au crâcnit (deși era evident după „Tezele din iulie”, marile ședințe care au urmat În toată țara, unde se afirmau, ba aș putea spune că se clamau, se strigau, cu aceeași voce răgușită și cu ochii inflamați resturi se pare Încă vii ale stalinismului românesc, revenirea „necondiționată la atașamentul de partid” și uitarea ultimelor deziderate ceaușiste, precum profesionalismul, randamentul la locul de muncă, contractele economice cu străinătatea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de altfel, Împreună cu Gogu Rădulescu, formau unul dintre grupurile „mai luminate” ale conducerii de partid. Iată, după părerea mea, cine și cum s-ar fi putut opune urcușului abrupt spre putere - neortodox totalmente și din punct de vedere comunist, ce clama, oricum, o conducere „colectivă”! - și eu nu cred că Brejnev și ai lui ar fi avut un alt punct de vedere dacă Maurer, cei citați mai sus și alții ar fi protestat față de o asemenea acaparare bruscă a puterii și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
contra acestei „molime seducătoare” care este fatalismul românesc, luptă cu atât mai dificilă, ridicolă chiar, de multe ori, cu cât, e adevărat, istoria, chiar și cea a ultimelor decenii după al doilea război, dădea mereu o sarcastică dreptate celor ce clamau imposibilitatea noastră de a lupta cu Destinul, cu istoria, cu geografia, cu cinismul imperiilor, cu propria noastră fire - nu spunea oare Goma că „suntem ocupați de noi Înșine”?!... ...Ce fac Românii la Paris?!... Ce fac Românii În Germania Federală, ce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de eradicare a corupției În justiție, administrație, poliție, pentru o efectivă descentralizare; În fond, pentru a pune bazele unui real stat democratic În care principiul lui Montesquieu - separarea celor trei puteri În stat - să devină efectivă! Și... pentru că noile libertăți clamate de toată lumea, noua Constituție și chiar și votul, universal și secret, care consfințea pluripartismul nu aduceau ceea ce aștepta toată lumea - adică bunăstarea, ridicarea nivelului de trai al majorității, scăderea ratei enorme de inflație, slăbiciunea penibilă a monedei naționale etc. -, s-a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de propria lor vanitate, ci de a fi doar ucenicul unui „mare Meșter”, mândri de mândria și orgoliul lui și al casei sale, imuni la boala vanității și a orgoliului exacerbat ce sterilizează nu puține vocații. Când În tinerețe Îl clamam ca maestru al meu pe Dostoievski, În timp ce prieteni ai mei, debutanți ca și mine, admirându-i pe un Rebreanu sau Șolohov, mă acuzau de „orgoliu”, le răspundeam că, de fapt, orgolioși erau ei, deoarece maeștrii lor puteau fi egalați, poate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
primare ce vegetează În mulți, inducându-le la modul pervers psihologic ideea că „limitele” sau „ratarea”, mediocritatea statutului lor social nu sunt o fatalitate și În nici un caz o „vină” a lor, a nașterii sau caracterului; „dreptul fiecăruia la fericire” clamat de marxismul pervers ceaușist (ca și cel nazist-hitlerist, de altfel!Ă se referea de fapt nu la „fiecare”, ci numai la un anume fiecare! Acei „fiecare” care acceptau a fi amestecați În pasta groasă a mulțimii mediocre, acceptându-l pe
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
adevărat fierbinte, când nu numai satul, dar și țara Întreagă „ardea” de un foc nemaivăzut! Poate că refractarii ideii unei Uniuni pariziene a scriitorilor români se temeau de „infiltrații”! Într-adevăr, se auzeau voci din grupul amintit mai sus care clamau: „Ce ne facem dacă Chiriță ar voi să fie și el membru?!” C. Chiriță, autorul Cireșarilor, căsătorit cu o Nemțoaică, se afla exilat În R.F.G. și ceea ce ignorau cârtitorii la adresa lui era faptul că, În ultimele decenii, fostul scriitor stalinist dăduse
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Ceaușescu și ciracii săi, care au părut a fi din tabăra „pozitivă”, folosind abuziv, nerușinat, aspirațiile multora după un ideal național. Dar și cei care au creat o anume confuzie În deceniile șapte, opt și nouă, sub dictatură și care clamau idealurile naționale - protocroniștii din jurul lui Edgar Papu și ai revistei Luceafărul - sau cei care veștejeau „decadența Occidentului”, din jurul luminatului și contradictorului C. Noica și al „Școlii de la Păltiniș”, dând, vrând-nevrând, apă la moara demagogică și reacționară a puterii politice. Iar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cel al pustei nomade, și la Porțile Orientului. "Literatura și arta", nr. 18, 4 mai 2006 Horia MUNTENUȘ Noua paradigmă a secolului XXI Consfințit în Occident, sfârșitul postmodernismului este atât de greu de acceptat în România încât, în dimensiunea lozincilor clamate de mai mult de 15 ani, nu putem distinge decât gregaritatea limbilor de lemn și impostura. Plasați în turnul grandomaniilor, mușteriii fandoselilor au falsa senzație a conexiunii lor europene. Senzație "intraductibilă" căci e mult prea "complexă" și "postmodernă" și presupune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și, implicit, pentru situația disperată a României aparține Angliei ("perfidul Albion"), care, influențată de lobby-ul Alianței Israelite Universale, ar fi lăsat țara pradă Rusiei. De fapt, poziția Imperiului Britanic nu a fost determinată doar de presiunile organizațiilor evreiești, care clamau discriminarea evreilor în România, ci și de interesele proprii. Prin prețul său, grâul american devenise atractiv, concurând slaba producție românească, bazată pe o muncă rudimentară, feudală. Este un alt motiv pentru care politica externă britanică, extrem de pragmatică, se reorientează peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe Împăratul de la Constantinopol, Robert de Courtenay, întors de la Roma (via Epir) unde a fost încoronat de Papă și, în 1222, cucerește Thessalonicul. Nu-i trebuie nimic mai mult pentru a se pro Europa la sfîrșitul secolului al XIII-lea clama basileu cu ajutorul tuturor episcopilor greci din Europa și pentru a obține ungerea din partea patriarhului de Ohrida. În 1230, însă, atunci cînd devine stăpîn al Adrianopolului și amenință pe față fosta capitală imperială, el este crunt bătut de bulgarii lui loan
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
văzut omenirea (Patrașcanu, 1937, p. 7). La Grande sonate pathétique a trecutului românesc este cântată, în partitura istoriografică, nu doar în gama specifică manualelor de istorie de către naționaliștii cu o propensiune cognitiv-emotivă în acest sens, ci și de către cei ce clamau înlocuirea lirismului tragic cu sobrietatea analitică. Astfel, spre exemplu, cedează în fața acestei ispite patetice Ion Ursu - legatarul lui Dimitrie Onciul la catedra de Istorie a Românilor de la Universitatea din București. După ce își încheie lecția inaugurativă cu declarația de intenție de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]