33,219 matches
-
unor costume elaborate, vaporoase, pe nuanțe de alb și nisipiuri, a învolburat tensiunea piesei și a jocului pînă la cote ce au atins perfecțiunea. Simplitatea spațiului creat de scenograful Nick Ormerod, labirintul de cortine, complicitatea luminilor, ponderalul fiecărui actor, prezența clară a travestiului și a subtilităților lui m-au făcut să simt că nu există nici o graniță între spectatori și artiști, că zborul este permis oricui iubește nocturnul și diurnul artei, al vieții. Am simțit, într-un moment în care exista
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
grafie latină; interesantă pentru conținutul politic referitor la revoluție) și "Învățătorul poporului" (săptămânal apărut din 12 mai 1848 până în 6 octombrie 1848, cu caractere chirilice și conținut tipic iluminist). Un sinopsis al sumarului fiecărui număr ne dă o idee foarte clară (sau "apriată", cum ar zice Cipariu) despre preocupările gazetăriei transilvănene. La capitolul publicisticii cipariene, Stela Toma se dovedește cea mai bună cunoscătoare în raport cu toți ceilalți cercetători. Dar nu numai aici. Excelența investigațiilor, a contextualizărilor și a interpretărilor Stelei Toma se
Un savant de secol XIX by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10558_a_11883]
-
intraductibil, un jargon în fața căruia spiritele analitice tresar oripilate iar cele metafizice vibrează la unison, Heidegger a dat limbii sale aura inițiatică a unui dialect sibilinic. Și, de aceea, nici un alt filozof nu este citit astăzi cu o conștiință mai clară a misterului pe care cuvintele lui promit a-l dezvălui. Heidegger este apostolul speculativ al tainei ascunse în cuvinte și este poate singurul filozof contemporan căruia i-a izbutit din plin rețeta obscurității. O obscuritate dozată cu o știință filologică
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
uneori greu inteligibile (fie din cauza accentului cititorului, fie a abundenței de nume necunoscute pentru auditorul care nu a avut alt material complementar pe care să-l consulte) au parcurs date despre școlile componistice de la Kiev, Odessa, Harkiv. Altele două, mai clare și mai elocvente (autoarele, mamă și fiică, studiaseră în Germania) s-au îndreptat spre muzica din Galiția sau spre modernitatea genurilor muzicii ușoare în Ucraina. N-au lipsit o evocare a figurii romantic-paternale a lui Mihail Lisenko, o expunere despre
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
atent la romanele Virginiei Woolf (cea mai înfocată teoreticiană a Modernismului, în The Common Reader), observăm că de fapt ele sunt doar revolte de suprafață. La capătul lecturii, ce ne rămâne din Mrs Dalloway? Amintirea unei povești cu o foarte clară cauzalitate cronologică (o vedem clar pe Clarissa tânără și abia apoi matură) și cu un evident "love interest", fără de care mă îndoiesc că romanul ar exista. Joyce e adevăratul inovator, fiindcă la el limbajul și gândirea se contopesc. El are
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
descrierilor, Pavel Chihaia este un neîntrecut cunoscător al dilemelor sufletului omenesc. Aflate într-un permanent balans între speranță și deznădejde, personajele sale ajung, invariabil, să capoteze. Chiar dacă pe fond, declinul este evident, la nivelul fiecărui personaj lucrurile nu sunt la fel de clare. Uneori, în plină cădere apar elemente dătătoare de speranță, este evident că, dacă ar avea puțin noroc, unele dintre ele ar putea să se salveze, dar mereu apare câte ceva, un element exterior care face ca eșecul să devină de neocolit
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]
-
studiul interpretării e extrem de pretențios. Mi-a impus lecturi dispersate, de caracter multidisciplinar, depășind cu mult orizontul formației proprii. Expunerea propriu-zisă a materiei a traversat mai multe faze. Cel mai greu mi-a fost să ajung la o construcție, sper, clară, coerentă și accesibilă nu doar specialiștilor, ci și celor care aspiră să iasă din corsetul rigid al specializării și să arunce priviri informate asupra teritoriilor vecine, spre a surprinde, dincolo de particularitățile domeniilor, mecanismele mai generale ale vieții spiritului. În acest
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
trei componente ar ridica lumea de pe scaunele unei săli de spectacole. Ori cantate în piețe publice, ar smulge ropote de aplauze, dezvoltând un șir de conexiuni în „alchimia limbajului”. Doar două strofe : „Te văzui de-argint catare / în bătaia lunii clare / lunămind și înstelând / ce am scrinuit în gând // Și-a zărit în patru zare / cocoloș de miere-n sare / și cum zdrână glosa ceea / mi-a fost dat să-nhap femeia”. Din loc în loc, jocuri de limbaje, metafore adesea, capătă turnură
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
este și lumea formelor pure, lume din care, zice-se că am veni spre întrupare și din care am învăța, prin reamin tire (anamnesis, în greacă veche). 2. în ce măsură noțiunile de „Ființă”, „Lucru” chiar și cea de „Infinit” îi sunt clare „versificatorului” în rândurile: „Am tot încercat să perfecționez frunză/ Să storc marea din bobul de nisip/Să fac din ființă mea o zburătoare cu chip (...)/Degeaba vrei să perfecționezi lucrurile și chiar pe tine/...” (poemul „La infinit”). Despre „Ființă”, oricum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pruncul Elisabetei a tresărit în pântecele ei, fiindcă L-a recunoscut pe Mântuitorul Iisus Hristos în sânul Fecioarei, iar mama Sfântului Ioan a simțit că s-a umplut de Duh Sfânt (Luca 1, 39-41). Tradiția liturgică ne oferă cea mai clară mărturie cu privire la faptul că Biserica recunoaște viața fetusului în uter ca fiind pe deplin umană și personală. Sărbătorile Bisericii includ nu numai nașterea Sfintei Fecioare, a Sfântului Ioan Botezătorul și a lui Iisus, ci și zămislirea lor (9 decembrie, 23
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
de viață și a-l lipsi de condițiile necesare pentru viață.<footnote Pr. Prof. Dr. Anton Moisin, op. cit., p. 8. footnote> În acest sens, Papa Ioan Paul al II-lea preciza: Biserica este chemată să arate tuturor, cu cea mai clară și puternică convingere, voința ei de a promova cu orice mijloace viața umană și de a o apăra împotriva oricărei uneltiri la ființa ei, în orice stadiu de dezvoltare s-ar afla.<footnote Papa Ioan Paul al II-lea, Exortația
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
Tot ce poate obține mireasa în noapte este un sentiment de prezență: „Mirele e de față, dar nu se vede. Căci cum s-ar vedea Cel nevăzut? Dar dăruiește sufletului o anumită simțire (αἴϑησιν) a prezenței Sale, scăpând însă cunoașterii clare, prin faptul că se ascunde în invizibilitatea firii Sale”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, In Canticum Canticorum, omilia a XI-a, P. G. XLIV, col. 1001B. footnote>. Dumnezeu se anunță într-un sentiment de prezență, iar acest sentiment este într-
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
în postmodernitate și asumarea opțiunilor acesteia pentru fragmentarism și relativizare, ca semn al neîncrederii în adevărurile „monolite” cu caracter universal, permite înțelegerea și evaluarea obiective a perioadelor istorice anterioare. Asumarea unei alterități radicale permite, prin opoziție și comparație, o conștientizare clară în virtutea detașării și, implicit, a distanței temporale ce permite o mai bună „vizualizare” a unui specific relevant pentru stabilirea unei descrieri dezinteresate și nepărtinitoare; (2) fenomenul compresiei stilistice reprezintă doar una dintre numeroasele ipoteze utile în abordarea fenomenului stilistic dintr-
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
citește: după decesul lui Fred, ia caietele acestuia cu febrilitate ca ,să fie singură cu el". Există, în literatură, și epistole strict funcționale. Pierdute și picate în alte mîini decît ale destinatarului, ele sînt cele mai destructive pentru că dau detalii clare despre acțiuni concrete. Scrisoarea Miței se pierde. Scrisoarea Joițicăi e găsită de cine nu trebuie, dar apoi furată de d. Nae Cațavencu. Scrisoarea lui Mircea către Wanda, în Gaițele, e cumpărată de malefica Fraila de la servitoarea Wandei cu banii cumnaților
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
și aproape totală absență a conținutului informativ. Exemplul actual cel mai surprinzător de nepotrivire între formă și conținut mi se pare a fi cel al unor declarații parlamentare. Specia declarației presupune explicitarea unei poziții, a unei opinii, într-o formă clară, non-ambiguă, oficială. În Parlamentul României, probabil sub influența jurnalismului politic de opinie, se citesc unele declarații incredibile: pamflete compuse într-un limbaj cât mai pitoresc, vizînd efecte de umor facil; discursuri subiective, afective, vulgare, confuze. Autorii lor se raportează în
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
amestece codurile sau să renunțe la orice regulă. Pe lîngă toate acestea, fragilitatea punctuației românești - insuficient fixate, marcate de oscilații - e produsă și de istoria ei recentă, de timpul prea scurt trecut de la ultimele încercări de a stabili niște norme clare. Textele românești vechi, redactate în alfabet chirilic, utilizau sisteme de punctuație diferite de cele actuale. Norma modernă s-a stabilit în parte prin uz, în parte prin cărțile de gramatică (în care punctuația ocupa adesea un loc destul de redus), în
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
54). La Heliade Rădulescu, Gramatica rumânească (1828), capitolul final - Puntuația - e perfect coerent cu regulile actuale (de exemplu: "propoziția încedentă ș= incidentăț explicativă se-pune între doă virgule", ediția V. Guțu Romalo, p. 393), dar explicațiile privesc doar cîteva situații clare, multe cazuri litigioase rămînînd nediscutate. În schimb, în Gramatica limbei române, partea a doua, Sintetică (1877), capitolul Întrepunțiunea, Timotei Cipariu oferă - pentru coma (= virgula) - exemple inacceptabile azi, din care se deduc reguli diferite de utilizare: "Ziua în care nu faci
Din istoria punctuației... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10075_a_11400]
-
cărți pentru sferturile de finală", 20.06.2000; "Ady, dacă aveai 2 meciuri câștigate, altfel stătea treaba, dar ai numai unul. Ești scos din cărți definitiv", linkmania.ro; "într-o optime incendiară, echipa noastră a scos din cărți o favorită clară, echipa universității McGill Montreal", law.ubbcluj.ro). În fine, pentru acțiunile politice de excludere sau de numire într-o funcție se recurge, ironic, și la terminologia istorică a relațiilor feudale: în primul rînd la verbul a mazili ("în ședința conducerii
Excluderi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10103_a_11428]
-
nu mai este rațional, ceva căruia îi putem spune foarte bine "irațional", chiar dacă nu înțelegem prea bine ce anume se ascunde în spatele acestui cuvînd bizar. Și iată cum individualitatea, ireductibilă fiind la scheme raționale, se preschimbă în dovada cea mai clară a existenței elementului irațional, adică în proba vădită că cel mai scandalos dușman al gîndirii filozofilor - iraționalul - există aievea. Potrivit lui Petru Vaida, una din dramele lui Tudor Vianu este că, deși a fost toată viața un adept al rațiunii și
Aporiile rațiunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10104_a_11429]
-
ș.a.m.d. Se introdusese obiceiul ca autorii care, acceptau, pentru a le apărea volumele, anumite modificări, să revină asupra lor atunci cînd dădeau autografe adăugînd Ťcu mînať ceea ce fusese schimbat la cenzură... Criteriile cenzurii nu mai erau acum foarte clare - cum nu mai erau foarte clare nici ideile celor aflați la putere. Aceștia se declarau comuniști, dar susțineau o ideologie naționalistă". Producțiile înaintașilor, frecvent incomode, nu puteau fi înlăturate pur și simplu, nu din prețuire față de importanța lor, ci pentru
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
ca autorii care, acceptau, pentru a le apărea volumele, anumite modificări, să revină asupra lor atunci cînd dădeau autografe adăugînd Ťcu mînať ceea ce fusese schimbat la cenzură... Criteriile cenzurii nu mai erau acum foarte clare - cum nu mai erau foarte clare nici ideile celor aflați la putere. Aceștia se declarau comuniști, dar susțineau o ideologie naționalistă". Producțiile înaintașilor, frecvent incomode, nu puteau fi înlăturate pur și simplu, nu din prețuire față de importanța lor, ci pentru a urma o "prețioasă indicație" a
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
de lectură care ne-ar permite o identificare și diferențiere a fenomenelor de substanță modernista de cele postmoderniste. Altfel spus, nu ne ajută cu criteriile prin care am putea opera o selecție, pentru că prin extrapolare să putem asambla o imagine clară a perioadei postmoderne în specificitatea diferențiată a acesteia. În concluzie, nici a doua lista nu clarifica lucrurile și se prezintă ca fiind eterogena. În plus, la a doua poziție observăm o însușire pe care ideologia postmodernă, prin Lyotard, o combate
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
postmodernă, această diferență nu poate, în principiu, să reprezinte o disfuncționalitate funciară a discursului, precum și a imaginarului artistic postmodern. Nu ar putea semnifică imposibilitatea sau inutilitatea unei abordări care ar urmări convergență și sinteză argumentelor în cadrul articulat al unei imagini clare. Desincronizarea ideologică și estetică între modernism și postmodernism o putem reprezenta în limitele esteticii rupturii<footnote Fenomenul rupturii reprezintă o trăsătură distinctă a ultimei modernități (a treia) prin care aceasta se diferențiază de valorile estetice-stilistice ale romantismului muzical la început
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în particular reprezintă consecință logică a sfârșitului ultimei avangarde, ele amândouă reprezintă în același timp deja un „altceva” calitativ diferit de modernismul anterior, ajungând în consecință să fie definibile în imaginea unei alterități radicale.. În egală măsură devine mult mai clară semnificația particulei post- în accepțiunea ei constatativa (pasivă) mai degrabă decât una declarativa sau determinanta (activă), deoarece calitatea "slabă" sau "slăbită" a lucrărilor muzicale implicit postmoderne (de la Sinfonia lui Berio sau Hymnen de Stockhausen la lucrările lui John Rea, Philip
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
conținutul primelor cinci poziții din această a doua lista: "1. Această lucrare nu reprezintă un simplu agrement muzical, ci simultan, în sensul unei duble codificări, se adresează cunoscătorilor care pot avea plăcerea "descifrând" acest joc al posibilitățăților. Este o indicație clară în direcția manierismului, 2. Narativismul nu este doar un simplu criteriu al postmodernității, ci și al modernității secunde, 3. Soluționarea problemelor formei este, probabil, cea mai dificilă sarcina pentru o lucrare postmodernă, în ideea unei imposibilități de mediere internă între
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]