612 matches
-
vest. L-am claxonat de trei ori și mi-a răspuns cu semnal LADP care însemna „Polițist în urmărire“. Mașinile din trafic se dădură la o parte făcându-i loc să treacă. Nu puteam decât să semnalizez și eu cu claxonul și să mă țin scai de el. Am ieșit în viteză din centru, apoi am trecut prin Hollywood și peste Cahuenga Pass, spre Valley. Când am virat pe Ventura Boulevard, mi-a stat inima-n loc - ne aflam în apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
surprins șoferița în timp ce încuia portiera și am avut un șoc când am văzut cine e și cine nu e. Elizabeth Short. Betty Short. Liz Short. Dalia Neagră. Genunchii mi-au tresărit, lovind involuntar volanul. Mâinile, cuprinse de tremurături, au atins claxonul. Fantoma își duse mâna streașină la ochi și își miji privirea înspre farurile mele, apoi ridică din umeri. Am remarcat o strâmbătură familiară și mi-am revenit. Era Madeleine Sprague deghizată în Dalia. Pusese pe ea o rochie neagră, mulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Iar înainte de zori cântă cocoșul. Dimineața, între zori și acea parte a ei mai binevoitoare și mai plină de viață, bat clopotele iar și iar, de la mai multe biserici din zonă. Apoi se aude plăcutul, îndrăgitul zgomot uniform al autoturismelor, claxoanelor, vieții orașului de zi. Noaptea e o plăcere să visezi luminile mașinilor, care nu încetează să circule, și ale apartamentelor a căror proprietari sunt (încă) treji. Amiaza este ora publică, a întrunirilor mondene, a prânzului de plăcere, însoțit de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pasiunea pentru călărie. După moartea ei, nici unul dintre ei n-a putut să se împace cu gândul să vândă casa, pentru că toate amintirile lor cu Caitlin au legătură cu locul ăsta. Apoi bărbatul a apăsat de mai multe ori pe claxon, ca să-i anunțe pe socrii c-au ajuns. Susan s-a dat jos din mașină și s-a apucat să desfacă curelele de protecție ale scăunelului din spate, în care fusese instalată Milly. Femeia era adâncită în gânduri. Nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a gândit ea, dar eu o iubesc pe „Fifi“ a mea. Tocmai când a dat să se urce în mașină, Fiona a auzit, în depărtare, scrâșnetul unor cauciucuri, urmat apoi de o bufnitură îngrozitoare. După câteva secunde, au izbucnit claxoanele celorlalți șoferi care probabil că se treziseră prinși în mijlocul haosului. Toată lumea se grăbește zilele astea, s-a gândit mâhnită Fiona. Iar acum se pare că un amărât s-a trezit cu mașina pocnită de vreun băiat sau vreo fată, pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
un cub de gheață atinse sânul stâng, urcând spre inimă. - Că tot spui că ești rece, la fel ca gheața. Și totuși se topește, iubito! M-ai mințit? Tremura și era incapabilă să mai răspundă. O frână bruscă și un claxon puternic, foarte aproape de ea, o sperie și țipă. - Nu vă uitați pe unde mergeți, doamnă? Dacă nu vă pasă de viața dumneavoastră, mie de ce mi-ar păsa? Karina căzuse în stradă de pe bordura pe care se cocoțase. Se uita dezorientată
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
trebuie să-i dea bice. Iar "shit-ulăsta de vopsea" ieftină se usca imediat ce o puneai pe perete, Îngreunându-i și mai mult ritmul de lucru. Mărgelele de transpirație i se prelingeau pe frunte și peste față, acoperindu-i privirea, În timp ce claxonul isteric al unei mașini Îl enerva peste măsură. Încercă să se șteargă și brusc se dezechilibră, forfecând aerul cu mișcări descreierate. Realiză că nu mai are timpul necesar pentru a-și Îndrepta corpul și nici un punct de sprijin de care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dacă voi ajunge. Totuși, a sosit hotărâtul timp În care urmează să mă pregătesc pentru a pleca În lunga călătorie, spre marea aventura. O zi - atât a mai rămas până la Întâiul Pas. Cerul e luminat. Se aude trecând o birjă. Claxonul unui automobil. Vocea precupețelor de la taraba din colț. Clopotul bisericii Împrejmuită de salcâmi: „ding - dang... ding - dang...”. Mă balansez de pe un picior pe altul, asemenea unei corăbii. O senzație de fericire bântuie pereții somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
poată dezmorți aripile. Negru Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu Îl poartă. Cântarea cântărilor Traversa una din marile piețe când auzi, ca dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur, cumplit de singur
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îngerului și le-am făcut din mână În semn de salut. Unul dintre bărbați ne-a arătat pumnul. Goanță s-a Întors cu fundul spre el și a bătut cu palmele-i groase peste fesele sale mari. Mai auzirăm doar claxonul camionului. În cele din urmă respirarăm ușurați. I-am luat trupul În brațe, intenționând să-l cărăm câte doi, dar era atât de ușor Încât Îl ducea doar Pistruiatul. Fără nici un efort. Iată vechea biserică. Cimitirul se afla În spate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
bomboane de ciocolată Qualitz Street din care mânca toată familia În timp ce se uita la comicii Morecambe și Wise. Cadoul cel mare te aștepta mereu jos, lângă brad: o casă de păpuși, role, poate chiar o bicicletă cu roți ajutătoare și claxon - și mai era și un ciorap a cărui greutate diformă o descopereai plin de Încântare, cu vârful picioarelor, la capătul patului. Dar și Crăciunul, ca toate celelalte lucruri, a trecut la alt nivel. Acum se poartă spectacolele cu Spărgătorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
n-are coadă. Prin ușa Închisă, aud brum-brumuri Înfundate urmate de chicotitul lipicios, à la Sid James, al lui Ben. Probabil Rich se preface că lingurile pline cu cereale sunt mașinuțe ca să-l facă să deschidă gura. Se aude un claxon afară, semn că Pegas a sosit. Mă furișez afară din propria casă ca un hoț, când se aude un claxon acuzator de la Volvo-ul parcat peste stradă. Angela Brunt, capul Lojei Șorțurilor locale. Fața ei Îmi amintește de un Ford Anglia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Probabil Rich se preface că lingurile pline cu cereale sunt mașinuțe ca să-l facă să deschidă gura. Se aude un claxon afară, semn că Pegas a sosit. Mă furișez afară din propria casă ca un hoț, când se aude un claxon acuzator de la Volvo-ul parcat peste stradă. Angela Brunt, capul Lojei Șorțurilor locale. Fața ei Îmi amintește de un Ford Anglia. Cu ochii bulbucați ca niște becuri, plasați Într-un craniu triunghiular, Angela este tragic de banală. E de-abia ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
masculului au o tonalitate tocită și melancolică, acestea Înlocuind sunetele slabe și relativ nazale ale adolescentului. Gângurelile devin În final mai nuanțate În momentul În care pasărea se Împerechează. Din Obiceiurile porumbeilor E liniște aici pe pervazul exterior. Se aud claxoanele și zumzetul traficului de dedesubt, dar sunt amortizate de Înălțime, Înăbușite Într-o plapumă de aer. Sunt foarte aproape de porumbiță. O văd și mă vede și ea pe mine. Scoate un uguit jos și gâtul Îi tremură violent. Toate instinctele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lîngă aeroport, am descoperit că un ambuteiaj enorm blocase traficul peste graniță. Sute de mașini și autobuze așteptau Într-o pîclă solidă de gaze de eșapament, În vreme niște adolescente se smiorcăiau, iar bunicile lor țipau la soldații spanioli. Ignorînd claxoanele nerăbdătoare, cei din Guardia Civil(##notă: Jandarmeria spaniolă##) verificau fiecare șurub și nit, căutau cu exces de zel prin valize și ambalaje cartonate de supermarket, aruncau priviri scrutătoare sub capote și roți de rezervă. — Trebuie să ajung la Marbella Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Înconjuram pentru a treia oară același refugiu pentru pietoni, acceleră pe neașteptate și se Îndepărtă de mine, făcu un tur complet și se plasă În urma Citroënului meu; apoi viră scurt și pătrunse În labirintul rutier, salutîndu-mă cu cîrÎieli vesele de claxon care se risipiră peste pantele colinelor. Douăzeci de minute mai tîrziu am descoperit Saabul lîngă aleea ce ducea la o vilă spațioasă, pe schelet de lemn, la mai puțin de două sute de metri de porțile proprietății Hollinger. În spatele zidurilor Înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ce răsărea din mare, accelera În direcția noastră un camion Încărcat cu chioșcuri de iarmaroc. Crawford apucă volanul și schimbă traiectoria Porsche-ului. Călcă accelerația cu tot cu piciorul meu, făcînd mașina să țîșnească Înainte, În vreme ce camionul trecea pe lîngă noi urlînd din claxon. — La mustață..., spuse Crawford, făcîndu-i cu mîna șoferului și trăgînd mașina către fîșia nisipoasă de lîngă dig. Am un mic comision de făcut, Charles. Nu durează mult. Ieși din mașină și inhală pulberea strălucitoare Împrăștiată de valurile care se spărgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe drumuri aglomerate, trecând pe lângă o cafenea plină de femei cu baticuri negre. Lee ocoli câteva căruțuri trase de niște băieți tineri, pline cu fructe: pere, mere, căpșuni și kiwi. Toată lumea folosea șoseaua: oameni, mașini, animale. Era lentă și zgomotoasă, claxoanele răsunând fără întrerupere. — Am ajuns. Au parcat lângă o clădire care părea diferită de celelalte. Era masivă, cu piatra curată și sticlă groasă la geamuri. Văzu un indicator în care se mulțumea guvernului Japoniei și Uniunii Europene. Un minister. Imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
el, rămânând exact în coada sa. Kishon semnaliză încă o dată, schimbând din nou banda, de data asta alegând-o pe cea din exterior, cea mai lentă. Dar BMW-ul stătea lipit de el, agățat de coada lui. Kishon apăsă pe claxon, cerându-i șoferului să mărească distanța. Dar efectul fu invers. Simți cum BMW-ul îi atinge bara de protecție din spate. Kishon claxonă din nou. Încetinește. Acum BMW-ul îl izbi din plin. Se uită în oglindă, apoi în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fie învoite sâmbăta, toată noaptea. Mergeau, preciza ea, „de lucrau la stabilamente, să-și ostoiască fiziologia și să strângă de zestre“. Șonticăind, Wanda mă purta pe alei, arătându-mi pe câte una de pe vreo bancă: Frosa Milion, Partizanca, Gabipârț, Suzi Claxon, Jujulina Fantezy și alte câteva. Își zâmbeau, dar nu se oprea să le vorbească. Foste matroane și ele, „mămici“, le alinta Wanda, acelea, din umbră, încă mai patronau mici combinații amoroase. „Să nu ajungi pe mâna lor niciodată“, mă avertiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și al milostivirii divine. Pozăm nud în fața destinului. Unele destine sunt atât de plate încât nici Dostoievski nu ar putea scoate ceva din ele. Destinul este instrumentul care ne dă cu capul de pereții vieții. Cele mai multe destine sunt reglate de claxoanele celor din jur. E posibil ca omul să fi apărut în urma spargerii din greșeală a unor eprubete. Norocul poate fi izvorul cauzalității, dar și fratele geamăn al hazardului. În cazul destinului implacabil există și o împielițare cosmică.. Destinul este asemenea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
își dădu seama că toate acele mișcări serveau pentru a conduce, dar că mai înainte trebuia să reușească să pună motorul în mișcare. Se aplecă și studie pe îndelete manetele mici, cheile, butoanele și indicatoarele de la bordul mașinii. Apăsă pe claxon și sperie vulturii, reuși să stropească parbrizul cu apă, pentru ca imediat această apă să fie împrăștiată într-o parte și în alta de două brațe oscilante, dar tot nu auzea doritul vâjâit al motorului. în cele din urmă, văzu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dar, Între accese, Îl informă: — E de serviciu până la miezul nopții. Anton, mai stai mult? El făcu o grimasă. — Iau doar câteva lucruri, Anna, scumpa mea. Prin fereastra deschisă, zgomotele străzii răzbăteau În Încăpere. Se auzea un sunet constant de claxoane. Josef se aplecă În afară și cercetă strada. Taxiurile rulau În sus și-n jos, cu bagaje și pasageri, dar le ignoră, cum ignoră și pâlpâitul semafoarelor, și clinchetele ce veneau din cafeneaua aflată chiar dedesubt, cercetând cu privirile trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un prieten. Nu se vedea nici un polițist și, cum trotuarele fuseseră curățate de zăpadă, nu lăsă nici un fel de urme. Se Întoarse pe călcâie spre stânga, În direcția gării, cu urechile ciulite să prindă un țipăt, dar nu auzi decât claxoanele taximetrelor și foșnetul zăpezii. La capătul străzii, arcada mare a gării Îl momi asemenea fațadei luminate a unui teatru de varietăți. Dar ar fi periculos, se gândi el, să se fâțâie prin fața intrării ca un vânzător de bilete de loterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cât vor. Poliția stă-n jur și se uită. Ah, dar există o diferență. Noi facem mai mult decât doar să vorbim. Dar va fi un proces? — Un fel de proces. Mă vor duce la Belgrad. Undeva se auzi un claxon și apoi aerul rece fu străbătut de un fluierat. — Schimbă probabil linia, Îi spuse dr. Czinner, s-o Încurajeze. O pală de fum trecu prin fața ferestrelor, făcând sala de așteptare să se Întunece. Afară, În lungul liniei, se auziră voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]