1,628 matches
-
reci de piatră Îl așezară Într-un scaun metalic și Îi Închiseră Încheieturile mâinilor și gleznelor În cercuri de fier. În sală era foarte cald. Pe pereți și pe câteva mese se aflau instrumente de tortură din cele mai sofisticate. Clești, cuțite, lanțuri, ace, frânghii. Erau zeci sau sute de metode de a duce un om În pragul morții și de a-l ține acolo până la ultima treaptă a suferinței, fără a-i acorda luxul de a muri. - Așadar, căpitane, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
exemplu, semnalele Apărătorilor. Le știi și prin vis. Nu sunt multe. Încearcă. Dă-mi un semn de bunăvoință. Oană văzu că unul din călăi aduce o tavă metalică pe care o așează sub palma mâinii lui drepte. Celălalt aduse un clește și două ciocane de dimensiuni diferite. Mâna dreaptă. Cea cu care mânuise spada o viață Întreagă. Ogodai așteptă o vreme. Apoi, cu o clătinare aproape tristă din cap, făcu semn călăilor să Înceapă. 21 ianuarie, Marea Adriatică, Laguna Venetă Prin cețurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scăparea la malul mării, În porturile de la sud de Sarajevo, unde Semiluna debarcase forțe proaspete, sosite de la Istanbul. Așadar, de la sud soseau douăzeci de mii de oșteni cu ordinul de a opri Înaintarea lui Vlad. Apărătorii se aflau În mijlocul acestui clește. Joncțiunea trupelor putea avea loc În cel puțin două zile. Veștile din Răsărit nu erau nici ele mai liniștitoare. Cei cinci sute de Cuceritori conduși de Amir Baian nu făceau nici o oprire. Schimbau caii din patru În patru ore, gonind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
iataganelor. Gestul fu Înțeles de Vlad ca o supunere. Doar Angelo, Oană și Alexandru știau că poziția lor nu exprima supunerea, ci așteptarea ordinului de atac. Mâinile libere erau prima atitudine Înainte de scoaterea arcului. Amir construise deja strategia ieșirii din cleștele lui Vlad, prin lansare de săgeți și apoi prin șarjă directă, la iatagan. Prima săgeată avea să-l ucidă pe Vlad. Ceilalți Însoțitori aveau să moară În următoarele trei secunde. Până la sosirea armatei de pe creste, mongolii aveau timp să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar nu putu termina mișcarea, fiindcă se prăbuși, cu gâtul răsucit de un gest scurt al Marelui Maestru, care atinsese pământul chiar În spatele lui. Al patrulea conducător al rebelilor reușise să scoată iataganul, dar Își simți Încheietura strînsă Într-un clește de fier, scăpă arma și căzu fără viață. Oan-san Îi apăsase fulgerător, cu degetul mare, ceafa. Vertebra cervicală Îi pătrunsese În creier, provocându-i moartea instantanee. Totul se petrecuse În spațiul larg al unei secunde. O clipită pentru un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din față Înaintează un corp imens de cavalerie urmat de pedestrimea ienicerilor. - Așa e, căpitane, confirmă Ștefan. Și acum s-au aprins focurile vestind atac tătar la vadul Nistrului. Peste pasul Oituzului Înaintează trupele lui Laiotă. Moldova e prinsă În clește. Avem treizeci de mii de oameni Înconjurați de două sute douăzeci de mii de dușmani. - Să ne retragem, măria ta... spuse, alb la față, comisul Ilea Huru. - Spătare Mihail? Întrebă voievodul. - Retragerea, măria ta. Să ne regrupăm mai sus, În munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adusese ceața. * - Măria ta... spuse Alexandru, mi-ai promis ceva după ce am plecat de la chilia Sihastrului... - Da, Alexandru. Dacă prevestirea lui se adeverește, ai o mie de călăreți să Începi atacul pe flancul stâng. Dar, deocamdată, trebuie să scăpăm din cleștele lui Mahomed. - Vom scăpa, Doamne. Răzeșii se bat pe ambele flancuri. Cavaleria a ajuns deja pe noile poziții, În luminișul Ursului, pe versantul muntelui. Dă-mi călăreții. Lasă-mă să atac când Îmi spune sufletul. Voievodul cântări o clipă rugămintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
își dea hainele la curățat. În timpul sezonului păduchilor, mă roagă pe mine să-i adun păduchii din jurul gâtului. Se scarpină până la sânge la subsuoară. Când prinde creaturile, le zdrobește între dinți. În atelierul ei lucrez cu ace, ață ceruită, sfredele, clești și ciocane. Mai întâi decorez pantoful cu șiraguri de perle, îl incrustez cu pietre, iar apoi ridic talpa pe o pană centrală, ca la un sabot, ceea ce adaugă înălțime doamnei care va purta pantoful. Pe când vine vremea să plec de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plini cu poame; struguri și frunzele lor, crestate adânc pe margini; spice de grâu cu mustăți dese și lungi; iepuri și căprioare și cerbi cu coarne cât copacii; căruțe și cai; știuleți de porumb; cartofi și boabe de fasole; potcoave, clești, foale și nicovală, cu ciocanul odihnind pe ea; arcuri cu săgeți și pâraie cu unde crețe; clăi de fân și securi Înfipte În buturugi. Și oameni făcea Tușa În aluat. Primăvara zvârleau sămânța În brazdă, desculți, cu traiste atârnate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri ce putrezeau, colcăind de târâtoare. Din când În când, trăgeau cu coada ochiului la trupul Balaurului răspândit pe cele două maluri povârnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rotit apoi mânerul uneltei și ar fi smuls amărăciunile alea de podoabe de care s-ar fi rușinat și un purcel abia Înțărcat. Prin burtă și coaste i-ar fi răsucit șurubelnițe, limba i-ar fi scos-o cu un clește și s-ar fi ușurat pe ea, după care ar fi azvârlit-o la câini. Privit de afară, trebuie să fi fost un spectacol al naibii de pasionant: Oaie, cu mutra lui de urangutan roșcaliu, suduind de unul singur și lovind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în sobă tăciunele aprins, care se zic e că face a vânt și vreme rea, sau când țiuia tăciunele, despre care se zice că te vorbește cineva de rău, mama îl mustra acolo, în vatra focului, și‐ l buchisa cu cleștele, să se mai potolească duș manul; și mai mult decât atâta; oleacă ce nu‐ i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbă lat, puțină tină din colbul adunat pe opsasul încălțării, ori mai în grabă, lua
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
șale pleca, Cine ridică mormântul Spre gura uscată a ta ?! PĂRUL MAMEI Câte case ai uns tu, mamă, Cu var și cu lut! Albește în părul tău, mamă, Varul acel de demult. Cât am plâns eu Strâns în al foamei clește ! Stăteai noaptea ca la priveghi. În părul tău, mamă, albește Sarea lacrimilor mele vechi. Seara eu îți probozesc nepotul Că ți se urcă în cap și‐i rău. Dar el se mută la tine cu totul și plânge tot În
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să-i mai stăvilească, oamenii erau azvârliți în josul muntelui și călcați în picioare de o trupă dușmană care năvălea, de sus, pe panta abruptă. Partea companiei Hori, care urmărise, mai întâi, inamicul în jos, era prinsă printr-o manevră în clește, întocmai așa cum se temuse Kyutaro, declanșându-se o încăierare copleșitoare. În acel moment, forțele combinate ale lui Horio, Nakagawa, Takayama și Ikeda ajunseră pe piscul muntelui. — Am învins! — Tennozan e al nostru! Se înălțară primele urale de victorie ale bătăliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prin surprindere asupra lui Genba. Adunați localnicii și puneți-i să scoată strigăte de luptă de pe piscurile munților, în zori. Imediat ce se crapă de ziuă, veți auzi împușcături, care vor da semnalul că a sosit momentul să prindem inamicul în clește. Dacă se aud împușcături înaintea zorilor, înseamnă că sunt ale inamicului. Sunetul de corn va fi semnalul atacului general. Nu trebuie ratată ocazia. Imediat ce Nagahide plecă, Hideyoshi puse să-i fie ridicat scăunelul de campanie. — Au spus că Genba dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi muncit la ocnă, așa mă simt de ostenit. După un timp de odihnă care mi s-a părut cam scurt, bătrânul reia vorba: Ar fi bine să intrăm pe cele două uliți ce țin Carvasaraua (Chervăsăria) ca într-un clește. Dacă sfinția ta a hotărât așa, de ce m-aș împotrivi? Întrebarea este pe care din cele două uliți intrăm întâi? Pe cea din deal sau pe cea din vale? Asta te las pe tine să alegi. Eu aș spune însă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mâna. Degetele lunecau pe obrazul și pieptul și bărbăția bărbatului... vorbele accelerau, sacadate, gesturile accelerau, până la trepidația unui singur trup reîntregit și a lacrimilor care se prelingeau iarăși și iarăși, cu fiecare spasm. „Nu mă privi, nu, te rog...“ Îmbrățișarea, clește înroșit. Și scâncetul, bolboroseala de după. „Asta nu ne pot lua. Asta nu, asta nu ne vor lua. Taina mare, feroce...“ Feroce, da, și plăpândă, în sughițuri de plâns și plăcere. Glasul se rupea, copleșit, și renăștea, cândva, târziu, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acoperiseră orbitele, sprâncenele, cicatricea, nu se mai vedea nimic, orbitorul astru domina încăperea. Paraditul s-a trezit, nădușit, în clocotul primăvăratic al unei noi dimineți de primăvară. Și-a frecat îndelung fruntea, tâmplele, pleoapele. Și-a despresurat, greoi, brațele din cleștele scaunului în care îl țintuise noaptea. Acțiunea nu mai avea nici un rost! Zădărnicie, altă piesă acuzatoare la Dosar, n-o vor vedea decât înaltele instanțe de pază, nimeni altcineva, nu va parveni nimănui. Nici o acțiune nu se materializează în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că nu e treaba ei. Dacă repetă întrebarea, spune-i că sunt sus și lupt pentru pacea lumii. În debaraua pentru lenjerie de lângă dormitor era o trusă de scule. Am închis robinetul de alimentare al toaletei, după care, cu un clește, am desfăcut vasul de podea. Nu știu cât cântărea blestemăția. Am reușit să-l salt de jos, dar era prea greu ca să mă cred în stare să-l răstorn fără să-l scap, mai ales în spațiul acela strâmt. Trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ai o adevărată pasiune pentru administrarea veniturilor personale, zice. — Ă, zic, luată prin surprindere. Păi... — Se vede de la o poștă în tot ce faci, afirmă el categoric. De aici vine probabil și modul în care prinzi subiectul ca într‑un clește. Ca într‑un clește? — Știi, Rebecca, ești chiar unică, spune Kent. O fată tânără, încântătoare și sociabilă, cu un nivel atât de ridicat de expertiză și convingere în ceea ce spui... — Ești un exemplu pentru oamenii cu handicap financiar din toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pentru administrarea veniturilor personale, zice. — Ă, zic, luată prin surprindere. Păi... — Se vede de la o poștă în tot ce faci, afirmă el categoric. De aici vine probabil și modul în care prinzi subiectul ca într‑un clește. Ca într‑un clește? — Știi, Rebecca, ești chiar unică, spune Kent. O fată tânără, încântătoare și sociabilă, cu un nivel atât de ridicat de expertiză și convingere în ceea ce spui... — Ești un exemplu pentru oamenii cu handicap financiar din toată lumea, îi ține isonul Judd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
iar Matei, cu genunchii îndoiți și adunați sub bèrbie, apoi Matei și-a amintit cè mama l-ar fi informat cè, înainte de a apèrea pe lume, copiii stau în burtă mamei și de acolo nenea doctorul îi scoate cu un clește, i-a împèrtèșit și Dianei acest secret care nu știa ce sè creadè despre povestea cu burtă și cu cleștele, Matei explicându-i cè ar avea nevoie de ceva cu care sè-i facè o gaurè prin burtè că sè scoatè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cè, înainte de a apèrea pe lume, copiii stau în burtă mamei și de acolo nenea doctorul îi scoate cu un clește, i-a împèrtèșit și Dianei acest secret care nu știa ce sè creadè despre povestea cu burtă și cu cleștele, Matei explicându-i cè ar avea nevoie de ceva cu care sè-i facè o gaurè prin burtè că sè scoatè de acolo bèiețelul adevèrat, Diana apèsându-și cu degetul arètètor buricul îi propune sè i-l scoatè prin buric, Atunci, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ochii ei, nu-mi dau seama ce culoare au, dar nu mè pot opune teribilei forțe cu care aproape îmi smulge sufletul din carne, despuindu-mè de trup și absorbindu-mè în beznă intensè din privirea ei, mè apucè că într-un clește, fècând că aerul sè se strângè în jurul meu, vâscos și umed, mè zbat din rèsputeri sè scap din strânsoare, dar, copleșit de inutilitatea acțiunilor mele, cedez, înfundându-mè în noaptea adâncè că într-o mlaștinè caldè, adormitoare, un val de mângâiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în calcul și o variantă cu totul nedorită. Trecerea Dunării cu vădita intenție de a cuceri Constantinopolul l-ar putea determina pe Napoleon să încheie o alianță ad-hoc cu sultanul și să atace imediat Rusia, prinzând-o ca într-un clește sud-nord. Acest lucru, după părerea mea, n-ar trebui în nici un caz să se întâmple. Ar fi ca și cum ne-am arunca din lac în puț. Mă tem că o astfel de alianță ar încuraja nu numai pretenția Austriei de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]