629 matches
-
umblând în patru labe, numai ca să-l facă pe cel mic să râdă ! Dar cât ar fi un bărbat de modest în pretențiile lui, dacă tu nu-i satisfaci niciuna, nu te poți plânge în ziua când rămâi fără el ! Clemența singură povestește că pe Nanu nu-l scotea din „omul pădurii“ pentru că era dintr-o familie mai umilă. E de-nțeles să te deranjeze anumite maniere, dar de ce a acceptat să-l ia ? Până la urmă, într-o zi, și Nanu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spus eu așa ceva ? De bărbați, de valize ? Nu-i genul... — Poate să nu fi spus-o, dar se subînțelegea... Sau, dacă nu se subînțelegea, o spun eu, poftim ! O spun, pentru că spun adevărul, nu vorbesc ca s-o critic pe Clemența. Puiu știe că eu nu-mi critic niciodată prietenele, sunt prietenele mele, și orice-ar fi, orice-ar face, eu țin la ele ! Dar adevărul este adevăr ! Bărbații Clemenței și-au luat într-o zi valizele, și n-a mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spun, pentru că spun adevărul, nu vorbesc ca s-o critic pe Clemența. Puiu știe că eu nu-mi critic niciodată prietenele, sunt prietenele mele, și orice-ar fi, orice-ar face, eu țin la ele ! Dar adevărul este adevăr ! Bărbații Clemenței și-au luat într-o zi valizele, și n-a mai rămas decât bietul Țuțu la șmotru ! Sună telefonul, Ivona tresare, se stăpânește să nu alerge, merge cu pași măsurați. — Vezi, dacă e Niki, spune-i să vină direct la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă aștepți degeaba... — Ei, scumpa mea, nu-i nimic că am așteptat ! Nu-i nimic ! Eu vreau ca până la sfârșit să iasă lucrurile bine ! De aceea, dă-mi voie să-ți mai spun încă o dată : tocmai pentru că te-a indispus Clemența, la ultima voastră convorbire, tu, ca fată cultă... — Bine, dar e ceva care chiar mă exasperează ! Eu mă străduiesc să-ți spun că vorbele ei nu au contat, și inutil mă străduiesc ! Tu ții să dai amploare... — Uite, vezi, exact
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
indecisă este de vină ! Numai neputința mea de a spune în față omului lucrurile neplăcute ! Dar, mai ales, știi ce regret ? Ivona trage pachetul de țigări mai aproape, scoate una, o aprinde. — Regret teribil tot ce i-am spus despre Clemența ! Pur și simplu nu-mi dau seama ce m-a apucat ! Doar știam cu cine am a face, dar parcă uitasem ! Ei, și cu asta am alimentat-o pe multă vreme ! Ai să vezi ce va ieși, mai ales dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În care s-au desfășurat evenimentele. În cele din urmă jurații l-au crezut pe sergentul Exley, iar Kellerman, invocînd sentința cu suspendare primită de acuzatul John Brownell În același caz al Crăciunului Însîngerat, i-a cerut judecătorului Arthur Fitzhugh clemență pentru clientul său. Numai că judecătorul nu i-a făcut pe plac. El l-a condamnat pe Stensland, care fusese deja dat afară din LAPD, la un an de Închisoare la Închisoare comitatului și l-a Încredințat ajutorilor de șerif
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
oprește pentru o clipă pe lictori să pună mâna pe fiii trădători, mulțimea crede că are loc intervenția salvatoare a unei făpturi supranaturale (Iată zeul ! Păziți-i bine ! O să-i răpească ! - III, p. 70), acțiune dorită de cei înclinați spre clemență (tu, zeu în togă roșie, salvează-i ! - III, p. 72). Străin, nălucă sau divinitate, Petronius se distinge din forfota umană a Romei. În general, apartenența la altă epocă îi asigură contemporanului lui Nero imparțialitatea, neimplicarea afectivă. E adevărat însă că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a rămas grozav de mulțumit de propria-i persoană; luați aminte, nepărtinitori domni judecători, că un bătrân trist, fără picioare, care trăiește din munca lui cinstită, rămâne fără ultimul codru de pâine; amintiți-vă înțeleptele cuvinte ale legiuitorului: „Să domnească clemența în tribunale!“ Și, credeți-mă: în fiecare dimineață, aici, ne redă această cuvântare exact cum a rostit-o acolo; astăzi a fost a cincea oară; chiar înaintea sosirii dumneavoastră ne-o recita, atât de mult a îndrăgit-o. Își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privit pierind și acum poate să declare cu mâna pe inimă că nu mai are dușmani printre romani... Se apleacă brusc spre Livia. — Lasă grijile statului pe seama mea, dragă. Își modulează vocea: — Multe pot fi mai lesne îndreptate pe calea clemenței decât prin cruzime. Împărăteasa îi răspunde cu vocea tremurând de dispreț și mânie: — Generozitatea poate să devină îndemn și pentru alții să se ridice împotriva ta. În acest moment, principele își pierde de tot răbdarea. Dis cuția a durat și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cum, indiferent despre cine e vorba, nu are de gând să o susțină. Cel puțin, nu până la capăt. Ca orice femeie, își pierde simțul măsurii când mânia o orbește. Lasă să-i scape un suspin. Mai lesne îndrepți oamenii prin clemență decât prin cruzime. Nu că ar pune vreun temei pe idealurile stoicilor despre un principe drept și generos! Dar a învățat pe propria-i piele că mulți pun la cale comploturi de teamă să nu fie uciși. De aceea, preferă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mozaic. Dar ce a apucat-o pe Livia tocmai acum? Și de ce se face de fapt vinovat Libo? Tot n-a aflat. Prostănacul ăsta i-a servit numai vorbe goale. Își îndulcește tonul: — Poate că legea mă va acuza de clemență... Se uită atent în ochii lui Trio ca să imprime mai multă greu tate vorbelor sale. — Dar un împărat binevoitor se situează întotdeauna dea supra legilor. Îngrijorarea lui Fulcinius se transformă pe nesimțite în groază. Fie că se arată îngăduitor, fie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
anului 1987, inculpații au fost trimiși în judecata Tribunalului Militar Teritorial București și condamnați la pedepse cu închisoare pe diferite termene, care au fost amnistiate integral, inclusiv aceea de 10 ani primită de domnul Nicolae Radu, prin „faimosul” act de clemență dat de Nicolae Ceaușescu la 26 ianuarie 1988, cu prilejul împlinirii a 70 de ani. Ciudată ironie a sorții, pentru Ceaușescu, desigur! Dar, să revin la problema de excepție apărută la terminarea cercetărilor în cauza prezentată mai sus. Din conținutul
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Minodora." " Iarăși un nume cu dor..." gândește Dora în vis. Discul se rotește din nou, Justin se ridică în picioare și îl mângâie ușor cu palma și pe boltă apare, mai mare, mai luminos, mai clar ca până atunci, cuvântul : "Clemență". Justin întoarce fața spre Dora. Dar nu, nu mai este chipul Omului cu Umbrelă cel de azi, așa cum l-a văzut ultima oară, ci a unui tânăr cu o față dumnezeiască scăldată de frumusețe, de bunătate și iubire. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
oară, ci a unui tânăr cu o față dumnezeiască scăldată de frumusețe, de bunătate și iubire. Cu o voce de mezosoprană, ca cea a Alindorei Bosch, îi spune : "Pentru tine m-am rugat la Cel Atotputernic și ți-a acordat clemență. Iar protectorul tău pe calea grea a reîntoarcerii va fi Alindora. Nu, mai bine va fi... Va fi Minodora. Sau... amândouă..." Dora s-a trezit respirând greu, îi este prea cald ca dintr-o dată să-i fie prea frig, respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
inevitabilă trepanație. Între vis și realitate, Dora încearcă să își țină sub control rațiu-nea, ordonându-și : Ține minte ! Nu uita visul ! În el se regăsește esența vieții tale până aici și de aici. Prin acest vis Cel Atotputernic îți acordă clemență. Ce rol vor fi având oare Omul cu Umbrela și această misterioasă Minodora ?" Respirația îi devine dintr-o dată mai ușoară și readoarme cu gândul la visul misterios. Se trezește în timpul unei plutiri ușoare pe culoarele întortocheate ale spitalului : stânga-dreapta-stânga, ascensor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
plutiri ușoare pe culoarele întortocheate ale spitalului : stânga-dreapta-stânga, ascensor jos, dreapta-stânga-înainte... Zgomotul făcut de rotilele patului care o transportă pe Dora spre sala de operații se transformă în urechile ei într-un cântec în care se repetă un refren obsedant : "Clemență... Alindora... Minodora..." Transferul de pe patul cu rotile pe masa de operație este ca o alunecare ușoară dinspre realitate spre vis. Spre un alt fel de vis. Aplecată spre ea, o mască albă deasupra căreia reușește să recunoască ochii verzi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
țiuit care perforează urechile Dorei. Aici începe aventura Dorei în necunoscutul pe care termenii medicali îl numesc anestezie. Înainte de a se scufunda în acest univers misterios, prin mintea ei, deja încețoșată de anestezic, trec, precum niște valuri din ce în ce mai estompate, cuvintele : "Clemență... Alindora... Minodora..." Tăietura pielii din spatele urechii este precisă, trasată fără nici o ezitare. Urmează zgomotul făcut de trepanul, mânuit cu dexteritate și precizie, și care pare să fie atenuat și el de anestezic. În numai câteva minute, scula iscusită a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îmi este chiar milă de subiect cînd îl văd suferind din cauză că s-a trezit. sau cînd face eforturi de a readormi și de a reînnoda firul visului, ceea ce este practic imposibil. marele Gardian ne interzice în mod categoric acest lucru, clemența nu face parte din regulile noastre de joc. În ciuda faptului că visele sunt întotdeauna capricioase, imprevizibile, relative, castratoare și în mod sistematic dezamăgitoare, subiecții le consideră totuși niște spații-refugiu. nu întîmplător în toate limbile pămîntului cuvîntul vis mai înseamnă și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Vrancea. Dar, și acum, după atâția ani, mă mai întreb dacă modul cum am procedat a fost cel mai benefic. Dacă chiar și-ar fi ținut promsiunea că nu va mai fura?, în caz că m-aș fi alăturat prietenului meu întru clemența pe care acesta se arătase dispus să i-o acorde... L+a ajutat oare mai mult noua condamnare (primise vreo 12 ani), decât dacă ar fi primit iertarea pe care ne-a implorat să i-o acordăm? Nu știu și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
a fost deschis pe data de 6 mai, desfășurându-se pe o durată de 11 zile și pe data de 17 mai 1946 s-a dat verdictul: condamnat la moarte. Mareșalul a rămas același militar, om demn, fără să ceară clemență, conform legilor juridice existente la acea vreme. La Paris, între 29 iulie și 15 octombrie s-au desfășurat Lucrările Conferinței de Pace. Pace! cuvânt de alint, de speranță, dătător de încredere, curaj și de toate acestea omenirea are nevoie. După
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
a fost deschis pe data de 6 mai, desfășurându-se pe o durată de 11 zile și pe data de 17 mai 1946 s-a dat verdictul: condamnat la moarte. Mareșalul a rămas același militar, om demn, fără să ceară clemență, conform legilor juridice existente la acea vreme. La Paris, între 29 iulie și 15 octombrie s-au desfășurat Lucrările Conferinței de Pace. Pace! cuvânt de alint, de speranță, dătător de încredere, curaj și de toate acestea omenirea are nevoie. După
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Tribunalul Gorj, în 2007, dar fostul baron local a făcut recurs, iar dosarul a ajuns la Curtea de Apel Timișoara, care a menținut decizia. Mischie a contestat apoi decizia la Curtea Supremă, care nu i-a arătat, însă, mai multă clemență, astfel că fostul președinte al CJ Gorj a ajuns după gratii. Nicolae Mischie a fost acuzat că ar fi primit mită în valoare de mai multe sute de mii de euro, sub formă de mașini, mobilier, aparatură sau lucrări de
Nicolae Mischie, fostul "baron" de Gorj, eliberat condiționat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30669_a_31994]
-
fidelitatea memoriei riscă să fie dezamăgiți. Tristețe Și cele mai senine și mai luminoase zile sunt înnegurate pentru un suflet trist. Bucurie Adevărata bucurie pentru om este aceea care iradiază din sufletul său. Sfat Nu aștepta dărnicie de la avar și clemență de la tiran. Frustrare Frustrarea afectivă pe care o trăiesc copiii orfani ori abandonați nu poate fi compensată de nimic altceva. Neputință Nu poți fi corect și neîntinat într o adunătură de răufăcători. Preocupări Pe adolescenți și tineri îi preocupă cel
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Greșește. Care e soluția să nu se vadă? Muream de râs când rezolvarea îmi convenea sau era dincolo de imaginația mea. Ei se gândeau la eliberarea lor de peste ani. Le făceam „imaginea“. Le duceam imaginea în afara pușcăriei, acolo unde pot căpăta clemența. De unde se aude: „Animale, ce oameni... vai, ce viață! pușcăria îi strică!“. Mai și promisesem, ca într-un perfect exercițiu de public relations, să le dau textele, să le revadă, să le corecteze. Cum rareori făceam în libertate. Mă băgasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe copiii săi. Dimpotrivă, când și-a dat seama ce se întîmpla cu soția sa, a încercat să repare lucrurile. Din păcate, ea nu l-a crezut. Nu l-a crezut și l-a ucis. Iar acum cere înțelegere și clemență, invocă circumstanțe atenuante. Oare i le-ați putea acorda cu conștiința senină? Circumstanțele atenuante acordate acuzatei n-ar face decât să atârne o piatră de moară de picioarele adevărului. Cine dintre cei care asistă la acest proces va mai risca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]