833 matches
-
trăi ani și ani ! Un an și jumătate, slavă Domnului ! Slavă Domnului, se poate trăi și fără glas, așa de ușor și de bine te-ai obișnuit ! Numai că doctorul încă umblă pe măsuța cu rotile, auzi tot felul de clinchete ascuțite, și Niki, ah ! Niki ! Dacă s-ar deschide ușa și ar intra Niki ! Doctorul a găsit ce căuta : o cutie nichelată, lucitoare, iată că o deschide și începe să scoată chiurete, bisturie, pense, furculițe, solnițe, tampoane de vată, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asta-i camera ta. Lumea ta. — Da. Mă Îmbujorez ușor, deșurubîndu-mi glossul de buze. E un pic cam dezordine... — E foarte drăguță. Foarte primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atîrnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atîrnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sufletul companiei ! spune Kerry, cu un chicotit răutăcios. Nu știați ? — Emma ! Cyril se apropie de pătura de picnic. Deci pînă la urmă a venit și familia ta ! Și costumați, pe deasupra. Foarte frumos ! ZÎmbește radios, și pălăria de bufon scoate ușoare clinchete, În adierea vîntului. Să nu uitați, vă rog, să vă luați și bilete la loterie... — Ne luăm, cum să nu, spune mama. Și ne Întrebam.. Îi zîmbește. Nu-i puteți da Emmei liber măcar o jumătate de oră, să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ana. Cum să ofere un roman de-al său unei femei care l-a apostrofat că și-a abandonat Fizica în favoarea literaturii?!... și asta cînd era deja la al patrulea roman publicat... Traversează strada și intră în bloc. După primul clinchet al soneriei, ușa se deschide. Poftiți... murmură fata care stă în hol. Mihai a rămas încă afară, dincolo de prag. În prima clipă, cînd a privit-o pe copila care i-a deschis, a avut impresia că totul se răstoarnă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de prima mînă, cu o panoramă a L.A.-ului Încețoșată de smog. Numărul 3245: zugrăveală Într-o nuanță piersicie, flamingi de oțel pe pajiște, un sedan albastru pe alee. Bud coborî din mașină și apăsă butonul soneriei. Dinăuntru se auziră clinchete voioase de clopoței. Îi deschise un mulatru cu pielea deschisă la culoare. Treizeci și ceva de ani, scund, Îndesat, pantaloni scurți și o cămașă cu guler Mr. B. — Am auzit la radio și mi-am Închipuit c-o să veniți. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
adorată, părea pe deplin conștientă de ceea ce putea să dezlănțuie cu micile sunete pe care le producea. Din cînd În cînd Își ridica ochii și privea zîmbitoare ca și cum ar fi Întrebat: „Vreți și alte sunete? Să ne jucăm de-a clinchetele?“ CÎnd de termina micul dejun, Susan se punea pe dat telefoane la nesfîrșit și Vilma pleca luîndu-l pe Julius; se duceau amîndoi În livadă, se opreau la piscină sau la caleașca străbunicului. Dar, odată, Julius n-a mai așteptat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din bar și cîteva hohote de rîs prostești continuau să pătrundă În atmosfera lui, Încă nu golise locul pentru privirea lui absentă, se ciocnea de ele În timp ce aluneca tot mai mult pe scările beției lui, continuau să se filtreze printre clinchetele paharelor de whisky pînă la surzenia lui, Împiedicîndu-l acum să amuțească Întunericul și să dispară pentru totdeauna În neagra explicație a amintirilor. Și ar fi reușit, era gata să cadă, cînd deodată un ghiont Îl făcu să se prăbușească neajutorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei se auzea sunând: — Am muncit atât de mult, insista ea, cu capul în palme. Am muncit atât de mult. Abia dacă era conștientă de prezența lui Jack, care se căuta de zor în buzunare. Se auzea foșnet de hârtie, clinchet de brichetă și se simțea miros de nicotină. —Pot să iau și eu una? spuse ea, ridicând pentru o clipă fața murdară de machiaj. —Pentru tine este. I-a întins țigara aprinsă, pe care ea acceptat-o calm și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
furtunii care o ardea pe dinăuntru. Ne-am oprit În fața porții și ne-am privit unul pe celălalt fără să Încercăm să ne prefacem. Un paznic de noapte șansonetist se apropia fără grabă, fredonînd bolero-uri și acompaniindu-se cu clinchetul plăcut al legăturilor lui de chei. — Poate preferi să nu ne mai vedem, i-am propus eu, lipsit de convingere. — Nu știu, Daniel. Nu știu nimic. Asta vrei tu? — Nu. Firește că nu. Dar tu? Ridică din umeri, schițînd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îndelunga incursiune În timp și spațiu prin propria-i ființă, adesea luându-și tovarăși de drum poeți și locuri devenite aproape mitice pentru ieșeni. De data aceasta portretul sau cu tuse inegale și-l pune În deschiderea cărții, ca un clinchet de pahare pline: ,,Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Khayyam/ Voi, peregrini cu mintea În reverii astrale/ Niște povești cu muze pentru trăsniți mai am/ Și pentr-un chef sălbatec o mână de parale”. Bătând la poarta cărții sale
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nu mai are timp să se minuneze de limbajul ei dur la adresa unei rude. Agrippina s-a întins deja după clopoțelul așezat la îndemână pe speteaza patului. Ea doarme întotdeauna la perete, iar el, la margine. Imediat după ce se aude clinchetul de argint, perdeaua care separă încăperea pentru odihna de noapte de anticamera unde veghează cubicularul se agită ușor. Încă buimac, tânărul sare jos din patul înalt cu un salt elastic, igno rând scărița. Răceala mozaicului sub tălpile goale îl înviorează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai aprig: — Ce importanță au pentru zei aurul și argintul, când plebeele le poartă pe post de brățări la glezne? Când soldații, di sprețuind chiar și fildeșul, pun să se cizeleze din argint mâne rele săbiilor, când tecile sună la clinchetul lănțișoarelor, iar cingătorile răsună de plăcuțe? Când cu argint se protejează sclavii ajunși la vârsta adolescenței, în timp ce femeile îl folosesc pentru a se spăla și privesc cu silă ligheanele care nu sunt din acest metal, chiar dacă servesc doar la mâncare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Într-un țarc confecționat de el - acum le dădea apă și mîncare sau Îi pipăia să vadă cît sînt de grași. O enerva, imaginîndu-și cum stăteau acolo striviți. Plecă de la fereastră și-și puse sacoșa pe umăr. Se auzi un clinchet cînd cheile se loviră de sticla de bere. — Julia, strigă ea, ești gata? Coborîră și ieșiră În stradă. Casa lor făcea parte dintr-o locuință Înșiruită de la Începutul secolului al XIX-lea și În față era o grădină. Era albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
larg. — Îmi place aici. E mult mai vesel. — Ei, s-ar putea să fie al naibii de vesel peste o clipă. Uite, ce ți-am zis? Se auzi un pocnet, un fel uuvv, de la una dintre casele din josul străzii, urmat de clinchetul de geam care cade. Kay și Mickey alergară spre locul acela, iar fata le urmă. Găsiră o fereastră de la parter ale cărei obloane fuseseră smulse de explozie, iar perdelele stăteau Încovoiate pe o vergea ruptă; erau negre de funingine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cuvîntul, și Începu să rîdă. RÎsul i se transformă În alt căscat. Ei, noroc. Oricine care poate pune mîna pe suficientă pileală În zilele astea și să scape razant, merită o medalie. În bucătărie, Mickey făcea un ceai. Kay auzi clinchetul porțelanului o clipă, apoi trase de ea, se ridică și se duse s-o ajute. Puseră frunze noi peste amestecul mizerabil care stătea, aproape permanent pe fundul ibricului, dar apoi a trebuit să aștepte lîngă flacăra mică, pentru că presiunea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se pieptănă, Își Împrospătă machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor aburite de bere, ritmul amețit al pianului mecanic venind din diverse cîrciumi din Rathbone Place. Sunetele acestea o făceau să se simtă mai bine. Era o zi obișnuită de sîmbătă. Oamenii ieșiseră În oraș și se distrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
într-o zonă îndepărtată, inaccesibilă, din vestul Africii. — Cred că sunt minunat de primitivi. — Păcat, bieții de ei. Majoritatea nu poartă haine nici măcar când ies. Poartă doar mărgele și aceste minunate brățări. Face un gest din braț pentru a produce clinchetul pe care-l iubește. Am crezut că ești de acord cu primitivismul. Ești un tip straniu! Fotse sunt sălbatici! Adică n-au făcut baie în viața lor! Tata ia cu el o cadă pliantă când merge acolo. Desigur, este tratat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
centimetri de a mea, alunec un deget peste lacrimile ei, ca ștergătoarele de parbriz ale Volvo-ului. — O să-ți șterg lacrimile astea puicuță, crede-mă, o să ți le șterg. Se aplică aceleași reguli șoptesc eu dulce. În clipa asta aud un clinchet din buzunar. Îi arunc o privire dezamăgită. — Foxtrot cheamă pe Z Victor BR, răspunde BR, terminat. — Înțeles Foxtrot, terminat, gem pe un ton plictisit. — Specifică-ți locația, terminat. — Twelve Carrick Glen Gardens, Corstophine, terminat. — Vino te rog la sediu, terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
toate informațiile pe care le-am adunat despre el. Și mi-a venit o idee. Așa că am dat un telefon și cred că am aflat numele lui real. - Al cui? întrebă Rhyme, sorbindu-și cu poftă whisky-ul. - Al Magicianului. Clinchetul slab al linguriței care se lovea de peretele cănii era singurul zgomot care mai putea fi auzit în camera care altfel ar fi fost cufundată într-o tăcere mormântală. Capitolul XXVIII - Ai aflat numele lui? întrebă Sellitto. Cine e? - Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
am făcut un fel de... înțelegere. Kara știa că înțelegerile între mamă și fiică sunt la fel de complexe ca tratatele internaționale, așa că nu ceru detalii. Cel puțin nu acum, își spuse ea. E destul timp în viitor. Un zgomot ca un clinchet umplu camera și amândouă femeile își duseră mâna la buzunar. Amelia câștigă. - Mi-am închis telefonul când am intrat. Era un semn pe hol care interzicea folosirea lui în incinta spitalului. Te superi? întrebă ea, făcând un semn spre telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
tulburarea sa.” Sărbătorirea Anului Nou îi trezește poetului Nicolae Labiș amintiri încărcate de nostalgia depărtării în spațiu și timp, de locurile matale, de casa părintească, de chipul mamei de altădată: În munții noștri, astăzi, zăpezile torc leneș, Izvoarele îngheață în clinchete subțiri. Și caprele de munte nervoase prin poiene-și Urmează-n taină calea iernaticei iubiri.” Adverbului temporal astăzi din poezie îi corespunde în opera lui Creangă acum. Adverbele fixează prezentul autorilor, din care pornește relatarea spre trecut, cu duioase amintiri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frumusețe nemărginită; diamante de rouă acoperă-n mii de luminițe; lumină verzuie; se înflăcăra răsăritul; zări ca de cicoare; miresme calde de cimbrișor; văzduhul - fagure încins; mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălaie; zumzetele gâdilitoare ale albinelor; clinchetele moi ale apelor; foșnetele pline ale frunzișurilor; hohotirea despletită a vânturilor; ținutul diafan al câmpiilor de argint; urme viorii de conduri împărătești; câmpul adormit; dealuri mucezite cu arături de catifea; dorm câmpurile-n lumină; iè țesută-n mii de feluri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lor în contexte; să-și îmbogățească exprimarea; să facă descrieri într-un limbaj literar; să-și însușească obligatoriu expresiile pe care urmează a le folosi în compoziție. 4. Desfășurarea lecției: a) Profesorul notează pe tablă cuvintele sau expresiile de sprijin: clinchetele moi ale apelor, hohotirea despletită a vântului, ținutul diafan al câmpiilor de argint, copaci cu mantii voievodale, colb de argint, apa sună somnoroasă, razele de aur ale soarelui etc. b) Discuții premergătoare: învățătorul sau profesorul explică elevilor unele cuvinte: clinchet
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clinchetele moi ale apelor, hohotirea despletită a vântului, ținutul diafan al câmpiilor de argint, copaci cu mantii voievodale, colb de argint, apa sună somnoroasă, razele de aur ale soarelui etc. b) Discuții premergătoare: învățătorul sau profesorul explică elevilor unele cuvinte: clinchet, hohotire, diafan, voievodal, colb. c) Elevii se gândesc la un colț din natură care să poată fi descris cu ajutorul expresiei și alcătuiesc pe rând, propoziții. d) Propozițiile sunt notate pe tablă, apoi ordonate într-un plan de idei care va
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cuiburi din care peste puțin timp vor răsuna glasuri subțiri de puișori. Pentru păsărele care au stat iarna aici, îndurând frigul necruțător, Primăvara vine cu căldură ca o aripă ocrotitoare. Odată cu apariția căldurii înăbușitoare se aud: zumzetele gâdilitoare ale albinelor, clinchetele moi ale apelor, foșnetele pline ale frunzișurilor, precum și hohotirea despletită a vântului. Totul s-a reîntors la viață. Copiii aleargă afară, joacă jocuri vesele, se bucură cu toții de întoarcerea căldurii. Primăvara are darul de a schimba întreaga natură, de a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]