2,135 matches
-
doar să plec, presto, in questo momento, cu copilul care mi-a rămas!” Abia atunci, parcă trezit dintr-un vis rău, sub revărsarea zdrențuită a acelei dimineți Întârziate, Alexandru Întrebă moale: - Unde e Ștefănel? * Cei douăzeci de călăreți nu se clintiseră de lângă contesa Frassetti și de lângă micul Alexandru, așa că, până la urmă, trebuiseră să plece sub escorta lor. Trecuseră În cursul dimineții apa Sucevei și grăbiseră spre trecătorile Moldovei de Sus, căci contesa refuzase orice drum spre Cetatea de Scaun și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
departe de acum doi ani, i-a jurat sultanului că Moldova va plăti două mii de galbeni haraci, Moldova, pe care bunicul meu Alexandru Vodă cel Bun o lăsase liberă și fără vreo apăsare din afară? tună Vodă, fără a se clinti din tron. - Nici În cea a lui Bogdan Vodă, tatăl Măriei Tale... spuse repede vornicul, cu privirile În pământ. - Așa e, vornice! spuse Ștefan după o clipă de liniște. Bogdan Vodă n-a trecut apa Nistrului, fiindcă au trecut polonezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Flandra, pornită dinspre centru. Șarja de onoare. Înecată În sânge de ienicerii lui Mahomed, care așteptau faimoasa șarjă cu țepușele bine ascunse În iarbă. După masacrarea cavalerilor, bătălia a fost un șir de erori. Turcii nici n-au putut fi clintiți. Atunci, regele Vladislav al Poloniei și al Ungariei, care nu era decât un tânăr fără prea multă minte, a Încercat să repare ireparabilul. A pornit la atac cu toată cavaleria ungară, adică aproape tot ce mai rămăsese În rezervă. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tainele exploziei În mișcare, dar lucra la cele ale salturilor, care făceau legătura dintre pământ și aer. - Între pământ și aer e un echilibru pe care poți să-l schimbi În funcție de ceea ce vrei să faci, spunea Yamabushi. Poți rămâne de neclintit În fața unei lovituri care se sparge În simpla ta prezență. Dar poți și să devii ușor, să pășești cu mai puțin de jumătate din greutatea ta pe pământ, restul fiind preluată de mișcarea Însăși, adică de aer. Poți să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
haiducii nu au nici cea mai mică intenție de a asculta răspunsurile lui. Preotul traduse. Haiducul care se Înclinase la sosire În fața zdrahonului cu mâna bandajată se enervă brusc, scoase un jungher și se repezi asupra prizonierului. Oană nu se clinti, deși lama Îi apăsa gâtul. Căpetenia porunci ceva, iar jungherul coborî de-a lungul pieptului, sfâșiind cămașa. Atunci se Întâmplă un lucru care Îi luă pe toți prin surprindere. Una dintre femeile care intraseră În grupul de curioși, o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
suplu, Îmbrăcat altfel decât ceilalți, ieși În fața arcașilor și dădu un ordin. Arcașii se supuseră și Își puseră arcurile la spate. Douăzeci de luptători Îmbrăcați la fel ca marea căpetenie se postară, În semicerc, În jurul lui Gâlcă. Acesta nu se clinti. Deodată, trei tătari aruncară, În același timp, funii Încolăcite care prinseră gâtul și brațele căpitanului, apoi traseră, aruncându-l În praf. Gâlcă Încercă să se ridice, dar era prea puternic strâns. Căpetenia mai dădu un ordin, și alți douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
semicerc. Brusc, câteva shuriken-uri zburară spre el, dar nici unul nu-și atinse ținta. Câteva fuseseră evitate prin răsuciri rapide, altele fuseseră prinse din zbor cu o dexteritate uluitoare. Cinci Ninja Îl atacară dinspre stânga cu seceri kusari-gama. Fără a se clinti de lângă trupul fetei, luptătorul eschivă fiecare lovitură, prinse capătul ascuțit al uneia dintre seceri, o smulse din mâna celui care o folosise și o roti fulgerător În jurul lui, doborând trei dintre atacatori. Apoi, intuind atacul din direcția contrară, lansă secera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Iga. Îi vorbi despre sakki, intuiția atacului, despre shiten no jutsu, arta folosirii arborilor, kayaku jutsu, artele focului și ale explozibililor, despre luptele corp la corp, despre koppoijutsu, tehnicile de smulgere a oaselor, despre hajutsu, arta evadărilor, despre fudoshin, spiritul neclintit În luptă. Yamabushi Îl asculta cu ochii Întredeschiși, văzând sau revăzând toată povestea discipolului său. Apoi, cei doi adormiseră pe tatami, așa cum făcuseră cu multă vreme În urmă. La scurt timp se iviră zorile. Copilul Albastru Își luă desaga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
plătise de trei ori prețul traversării, fiindcă nici un pescar nu voia să iasă În larg pe o vreme atât de urâtă. Iar cel care pornise, totuși, o făcuse de frică. Voise să ridice desaga ciudatului călător, dar nu o putuse clinti. Avusese senzația că Înăuntru sunt greutăți metalice, poate arme. Apoi simțise că o mână Îl ridică În aer. Dăduse disperat din picioare, dar tânărul nici nu păruse a observa eforturile lui. Îl fixase cu o privire albastră, metalică, și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
și chinuit, În care viața abia dacă mai pâlpâia. Jovanka se Întoarse și Îl văzu pe Mihajlo, uriaș și bărbos, cu blana de pe umeri plină de zăpadă și cu pieptul stropit de sânge. Bărbatul voise să spună ceva, dar rămăsese neclintit la vederea lui Oană. Jovanka Îi Înțelese ezitarea și spuse: - Tortură. Douăsprezece răni de săgeată, articulațiile arse, degetele strivite, genunchii sparți cu ciocanul. Ați biruit? - Da, răspunse haiducul, făcând un pas stingher În mica Încăpere. Dar vreo douăzeci din ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de meșteri din Bucovina, din lemn de stejar amestecat cu oțel topit, apoi iar cu lemn și apoi cu plasă de fier, nu putuse fi străpunsă. Dar altceva era infinit mai important. Credința celor care o apărau nu putuse fi clintită. Ei știau, fără Îndoială, că Întreaga țară era sub stăpânirea lui Mahomed, că Ștefan fusese Înfrânt la Valea Albă și că pribegea, poate, prin păduri, dacă nu cumva o fi trecut granița spre Polonia, că nici un ajutor nu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Omul așteptă, lipit de pământ, până când o voce abia auzită prin pâsla cortului zise: - Aduceți-l. Oană fu luat de ambele brațe și dus la intrarea În cort, unde o voce din spate Îi spuse: - În genunchi! Oană nu se clinti. O lovitură după ceafă cu mânerul iataganului Îl făcu să se prăbușească Înăuntru. Se ridică cu greu, Întâi În brațul stâng, apoi reuși să-și proptească genunchiul stâng În covorul moale, persan, și ajunse În picioare, clătinându-se ușor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
zgomotele pe care le auzea, căpitanul Încerca să Înțeleagă ce se petrecea În jurul lui. Din câte Își dădea seama, de două zile sultanul părăsise tabăra. Nu definitiv, căci cortul imperial rămăsese În același loc, iar străjile din jurul lui nu se clinteau. Dar o situație urgentă Îl făcuse să pornească Într-o direcție necunoscută, Însoțit de o armată care, după tropotele cailor, putea număra aproape cincizeci de mii de oameni. Asaltul asupra Sucevei continua. Dar, parcă după semnalele de ridicare la luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
La Vaslui pâna la atacul victorios al cavaleriei, la Valea Albă până la moarte. Acum, Însă, totul era altfel. Mulți dintre ei erau la câteva sute de pași de casele lor. Iar asta făcea ca linia pedestrimii să fie imposibil de clintit. „Nu cedați nici un pas!” le poruncise voievodul. Iar răzeșii, Înarmați cu săbii, ghioage sau buzdugane, rezistau. În spatele lor, călărimile domnești urcau spre noile locuri indicate de măria sa. Răzeșii erau zidul de apărare. Cavaleria se pregătea să fie vârful de lance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Moldovei era schimbat. Și, În sfâșit, sosi și ultimul semnal, care arăta că totul devenea absolut inexplicabil. Apărătorii În avangarda cavaleriei, atac În vârf de lance! Pietro lăsă frâul calului și Îl privi, siderat, pe Ștefănel. Nici o trăsătură nu se clintise pe fața tânărului luptător. Dar privirea lui albastră spunea totul. Că aceasta era singura soluție. Și, mai ales, că tatăl lui o intuise. Alexandru se uită la Ștefănel, apoi la Pietro, și Întrebă: - Îmi scapă ceva? - Să mergem, spuse Ștefănel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a fost reprezentant diplomatic al României la Constantinopol tocmai în acei timpi critici când armata rusească era în ajun de-a trece Prutul și după ce l-au trecut, încît, cu toate dificultățile situației, a stat, cu pericolul vieții sale chiar, neclintit la postul din Constantinopol până în momentul rechemării și a începerii ostilităților. În timpul campaniei a fost atașat pe lângă persoana M. Sale Împăratului Alecsandru II, luând însă parte activă la război. După război generalul avu a împlini o misiune și mai spinoasă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cestiunea Dunării pe România de monarhia austriacă, va fi posibilă și înțelegerea cu Anglia și Rusia așa încît, până în septemvrie, se va ajunge poate la soluțiunea în principiu măcar a cestiunii în litigiu. Cabinetul din Viena îndeosebi stă și azi neclintit pe același punt de plecare pe care-a stat din capul locului. El nu insistă asupra anteproiectului pur și simplu; e gata de-a intra în tranzacțiuni, lucru de care-a dat dovadă admițând propunerea mediatoare a Germaniei; dar e
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
dat dovadă admițând propunerea mediatoare a Germaniei; dar e hotărât, azi ca totdauna, de-a accepta numai o soluțiune de acelea cari n-ar atinge interesele, fără contestare mari, ale Austriei pe Dunărea de Jos. Ceea ce cabinetul din Viena are neclintit în vedere se poate rezuma în două cuvinte: sau o soluțiune admisibilă sau nici o soluțiune. În cazul din urmă ar rămânea se 'nțelege status quo; la mănținerea lui n-ar fi de vină Austro-Ungaria, ci și puterile acelea cari, prin
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
acestei bune dispoziții pentru studiele abstracte este netăgăduit. Aci nu încape controversă. Între sistemele filozofice controversa există, ea există asupra întrebării daca una sau mai multe dintre propozițiile dogmatice ale cutăruia sistem vor rămâne, chiar pentru cel ce le profesează, neclintite până la sfârșit. Nu încape însă câtuși de puțin discuție asupra adevărului că adâncirea în speculațiuni abstracte și generale deschide spiritului omenesc un orizont larg, [î]i dă un punct de vedere cât mai nalt și prin urmare o perspectivă cât
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
el (și Marx) modurile de producție, supraviețuirea activităților meșteșugărești și a micii agriculturi era doar un mic anacronism. Între timp, s-a descoperit cât de eficientă și solidă poate fi producția la scară mică, Însă Lenin avea părerea sa de neclintit cu privire la viitor. „Acest studiu demonstrează superioritatea producției la scară largă În agricultură... șșiț faptul că țăranul muncește excesiv și consumă insuficient, devenind lucrător permanent sau cu ziua al moșierului... Faptele dovedesc indiscutabil că, În cadrul sistemului capitalist, poziția pe care o
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
succes așezările și practicile agricole la schimbările climatice și la noile culturi și piețe. Ei păreau să aibă o perspectivă eminamente empirică, deși prudentă, asupra propriilor tradiții. Specialiștii și oamenii politici păreau, dimpotrivă, cuprinși de un entuziasm cvasi-religios și de neclintit, cu atât mai puternic cu cât se bucura de sprijin din partea statului. Aceasta nu era doar o credință oarecare, ci una care avea legătură directă cu statutul și interesele celor care o promovau. Cum susținătorii acestei codificări vizuale se considerau
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
timp de război. Este cu atât mai important faptul că astfel de „curți se găseau în mijlocul moșiei fiecărui boier”. Această imagine a domeniului boieresc îi aparține lui P. P. Panaitescu, iar în discuțiile cu învățatul nu am reușit să îi clintesc convingerile. Pentru a susține afirmațiile lui B. T. Câmpina s-a întocmit un studiu special, în care s-a presupus că (deși nu existau dovezi) „curțile, ca centre întărite, dispuneau de o garnizoană formată din slujitori înarmați conduși de căpetenii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să ședem acolo, în Suedia, pe capul fetei noastre, ca niște paraziți, chiar dacă ea avea o leafă bună și câștiga pe lună cât noi într-un an, amândoi pensionari. Stătea și ne privea. Blând. Prietenos. Răbdător. Și nici nu se clintea în vreo parte. Aștepta numaidecât un răspuns. Ni-l cerea din ochi. Voia să i-l dăm. Să nu plecăm, să nu-l lăsăm așa, fără o explicație cât de cât. Încercăm am îngăimat eu, după câteva minute, văzându-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cel care reabilitează noțiunea înțeleptului ștergând cu un braț atâtea "inter-legături" ofilite ce au devenit oarecum pânze de păianjen și cu celălalt limpezind apele lumii înăuntrul cărora citește legături noi în adânc. Îl numesc "înțeleptul de la Huși" pentru că nu se clintește din râpele Prutului unde a devenit, de ani buni, un fel de stâlp, nu al românismului, ci al romanității orientale. A creat în jurul său o adevărată împletitură de drumuri și azi nu poți trece această graniță internă a nației fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
-o cu fum gros, transformând-o într-un pământ "odios, oprimator, burghez". Un subcapitol este consacrat tarei pe care o trăiește poetul (ca și Eminescu sau Cantemir): discordia mioritică între frați: "...Înfrânt temporar, ca poet militant, el nu poate fi clintit din rădăcina de foc a ființei românești mioritice. Îndărăt, spre ea, să înaintăm". Criticul intră apoi, în universul liric că atare structurat axial pe copilărie (măsura tuturor lucrurilor, izvorul ființei, focarul energiilor primare, al paideumei universale), maternitate cu valoarea ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]