56,307 matches
-
mai prelungească în stare doar el să descrie accidentul izbindu-se aidoma acestuia de borduri de calcanul ce fixează depărtarea ne-o face suportabilă acel zgomot zic ce nu plînge nu se prăbușește nu reclamă nimic ci doar răsuflă-o clipă aidoma unui plămîn și nu cere decît puțin aer din aerul respirației tale. Peisaj Jos pajiștea buruienoasă iritată în propria-i barbarie suavă sus nodurile de cravată-ale norilor. Ceasornicul vechi Nu mai rămîne aproape nimic pe cadranul de pe care și-
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
ăst de iele joc! Vom scrie cărți, visa, ci nu pe bani, Și marilor, mereu, de timp și loc, Probleme, temeri, li se va răspunde. Mormântul lui Constantin Noica "din nou istoria ne-a aruncat pe poteci și cărări o clipă" C. N. Îl căutăm sfârșiți, cu largi ocoluri, Nu-i nimeni să întrebi; și "lăturiș". În fine, îl găsim, în Păltiniș. Într-o pădure, parcă de simboluri. Ci arborii-s molifți, care-l păzesc Și ne privesc, printre, de cetini
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
la vale dezlegarea mirosului de rășini, curgerea însăși din cale a străinului dintre străini. Cei care vin de dincolo Cei care vin de dincolo aduc cu ei secunde. Nu vă apropiați, nu clătinați bărcile de unde. De dincolo, deja, au venit clipe Și au trecut odată cu fumul din pipe. Un bătrân s-a oprit la copilul din leagăn Și tot ca el de ingenuu meargă-n Lacrimi de vânt, ochi roșii după Floarea ofilită sub timpul din lupă. Mai mare se face
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
sunând zurgălăi. Înălțarea jumătății de cobră, clopoțeii exaltă văpăi. Otrava nu este crudă reușind să dresezi uniform. Pielea plesnește de nudă, sânul mic, potrivit de enorm. Melodia doarme știută Melodia doarme știută, vremea ciripește în ceas, preludiu dublu la nuntă, clipa n-are chip de taifas. Inelul exaltă pe deget, mireasa mai iute ar plânge plăcere de n-ar fi-n poet, gâtul cu sânge și-ar frânge. Dar ceasul rămâne discret. Bani de aur Am încercat să scuip bani de
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
Emil Brumaru Roua te-ngaimă, fluturii te scurma Cu áripile lor fără de urma În aerul supus blînd lui Hristos - Ademenit de-amurguri, rece-n zori Spuziți, crud ciuruit de curcubeie. Clipă mea crește numai dusă-n zbor Dulce-ntre sînii lăcomi de femeie? Tu, care-mi ești făptura coaptă-n mura Și sîngerezi întruna de-un păcat Făcut demult în raiul din Scriptură Sub mărul de atîta rod surpat, Încît nici
Nu poți să fii decît în ce-i frumos? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6840_a_8165]
-
ca noul meu cod numeric personal cum a realizat și Nancy Eiesland la 13 ani în America după cele 11 operații chirurgicale majore pe sistemul osos că invaliditatea va fi marca ei identitară de succes și în ceruri și din clipa aceea nu și l-a mai putut imagina pe Dumnezeu decât într-un scaun cu rotile pentru paraplezici așteptând cu răbdare să se înalțe pe norii gloriei sale cerești "persoanele temporar valide" așa cum Isus Cristos i-a îndemnat pe apostoli
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
în fine - ca un om care știe exact drumul lui de aici înainte care își vede limpede pasul în lumina zilei ce abia a început să se reverse - să împingi poarta să lași în urmă și amintiri și regrete și clipe fericite și hăuri negre și tot ce putea cândva nelămurit să te lege Portret mișcat Ultima dată a fost văzut pe o stradelă vetustă alergând cu ochi dilatați înăuntrul lui și strigând fără să-și miște buzele după cineva sau
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/6884_a_8209]
-
ochiul din ochiul tău landscape with butterflies * aila se plimbă cu garbarek și mestecă rotocoale aburinde în camera plutitoare locuiește dzihan & kamien aila și niacin nu-și vorbesc doar buzele mișcându-se ca două rococo-uri de goya în această clipă doar în aceasta aila se luminorează aila esta mirando hacia saturno devornado a sus hijos * acum pot să te simt aila tu nu ești morceeba și nici nu mesteci rotocoale străvezii în camera plutitoare cu burroughs și gysin & kerouac acum
Poezie by Gelu Vlașin () [Corola-journal/Imaginative/6946_a_8271]
-
piele cărămizie, și care erau absolut de neconfundat pentru orice om din București. Nane ridică ochii spre capul vărzos al siluetei mari și șuieră la rândul lui bucuros de descoperire: "Moașa Coropișniță!" Cei doi băieți trecură strada, ocolind în ultimă clipă o sanie care luase viteză, apoi se proptiră lângă vitrina cu peruci, încercând să vadă ce voia Moașa de la meglenit. Nu cumva o să-și cumpere un păr nou? Gândul acesta îi înveseli pe-amândoi pentru că li se părea ceva extraordinar
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
nici afară. Dispăruse fără urmă. Prin geamul de argint, peruchierul le zâmbi întrebător și le făcu semn din ochi, ca și cum i-ar fi invitat înăuntru, ceea ce-i făcu s-o rupă la fugă. Gândul că fuseseră descoperiți umbri pentru o clipă întâmplarea cu adevărat uluitoare care era dispariția Moașei. Câteva zile nu făcură altceva decât să urmărească ușa meglenitului. Clienții începuseră să se înmulțească și odată cu aceasta și disparițiile. Nane și Rață priviră înspăimântați din podul ospătăriei, apoi pe fereastra camerei
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
prăvăliei de peruci. Era tot el, ceva mai sigur și drept ca o sabie, dar cu-aceeași față. "Ți-am spus eu că ăștia doi sunt în legătură?" Mda, Rață avusese dreptate! Țenefațem ieșise din vizuina lupului neschimbat. Dar în clipa următoare se întâmplă ceva la care nici nu visaseră, nici ei și nici nimeni din București. Pe strada largă, printre oamenii înfășurați în blănuri și stofe colorate, coborî un glob uriaș. Nane și prietenul lui se lipiră de parapetul foișorului
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
fiartă, iar la masa lungă, fața fericită a tatălui său, captiv el însuși în lumea pe care o crease peruchierul din Meglen. Nane simți cum un val de miere fierbinte i se oprește în capul pieptului și sub impulsul acelei clipe opărite, deschise ușa perucheriei. Înăuntru era un antreu obișnuit, întunecat, dar nu într-atâta încât să nu se vadă oglinzile așezate de o parte și de alta. Din doi pași se trezi în fața meglenitului, care zâmbea cu aceeași figură binevoitoare
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
încîlcind zefirii, Și-apoi să povestească mai departe, Cu-nflorituri, minunea dulce-a firii Ce erai tu, și-n viață și în carte, Mereu dusă de fluturi, luată-n brațe De moi parfumuri, culcușită-n franjuri De frunze, linsă-n taina-n clipa creață De un balaure ce sufletu-și agață De-al tău și dă nădejde c-o să fie Fără de margini blînda lui vinovăție...
Pluteam în basmul nostru fericiți by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7198_a_8523]
-
Ovidiu Dunăreanu Pe măsură ce zilele se împuținau și se apropia clipa reîntâlnirii cu zmeul, în piept îi îmboboceau ciulinii înfocați ai spaimei și ai singurătății, care-l bezmeticeau și mai tare și-i tăiau răsuflarea cu ghimpii lor neîndurători... Dar, uite așa, pe vrute, pe nevrute, a venit și toiul primăverii
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
trebult mai mult, decât să-l întărâte zmeul cu fățărnicia și cruzimea sa, că odată i s-a urcat sângele la cap și a văzut negru pe dinaintea ochilor. Un urlet de moarte i s-a rupt din gâtlej, iar în clipa cealaltă și-a înălțat și învârtit ciomagul la iuțeală cu amândouă mâinile și i-a trăsnit acestuia, cu măciulia ghintuită, vâjâind, una la mir de s-a zdruncinat din măruntaie întreaga pădure și vale până peste Dunăre în bălți. Oricare
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
cap bandajul i se însângerase puțin. Respira greu. Îi privea pentru a mia oară trăsăturile. Chipul ei era acum destins, frumos, doar când se trezea se preschimba brusc, de parcă l-ar fi înlocuit altcineva, sau altceva. Chipul durerii. În acea clipa sună mobilul. Luiza. Îl comută numaidecât pe mut, lăsându-l să sune. N-avea stare să-i vorbească, deși îi lipsea, și apoi ce să-i fi spun?? Că până și gândurile i se impregnaseră de atâta boală, de sânge
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
pentru odihnă - căci orașul era la vreo cinci ore bune de capitală - apoi să transporte bolnava pe un scaun cu rotile. Matei urma să-i ducă la aeroport, și să aștepte ca totul să decurgă bine până la decolare. Până în ultima clipă. Ultima zi trecu cu pregătirile de plecare, De aranjat la hotel plata, de chemat Salvarea, apoi merseră la doctorul șef să le dea toate documentele spitalizării. - Traduceți, vă rog, familiei: consider că operația a reușit bine, tumoarea a fost îndepărtată
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
reveni? Va putea lucra din nou? întrebă soțul. - întrebarea este, cred, prematură. Să așteptăm cel puțin jumătate de an, până atunci, vă repet, nici un fel de efort. Dacă ați terminat de tradus am să vă rog să mai rămâneți o clipă, adaugă doctorul, întorcându-se spre Matei. - A fost o zi grea, începu trecându-și cu un gest absent degetele prin părul grizonat și cu un gest vag îi făcu semn să se așeze. Știți, este vorba de o operație reușită
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
doi ani de trăit. Dar, asta firește rămâne între noi, nu e nevoie să traduceți, mă înțelegeți. - Bine, dar de ce îmi spuneți tocmai mie acest lucru? întrebă Matei cu un sentiment crescând de neputință. -Hm, spuse doctorul cercetându-l o clipă atent cu ochii lui albaștri, m-am gândit că poate vreți să știti. Doar ați fost cu ei tot acest timp. În fine, drum bun, cele bune, spuse bătându-l ușor pe umăr. În salvare șoferul îi aruncă o privire
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
Să meargă să-i viziteze la vară, era binevenit oricând. Sigur. Mai așteptară câteva ore, apoi reușiră să camufleze invaliditatea pasagerei și să o urce în avion fără însoțitor medical. Matei așteptă până văzu avionul pierzându-se îndărătul norilor. Ultima clipă. Doamne-ajută, murmură. Apoi porni alene spre casă. Se lumina de ziuă.
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
să oprească și să mă ia. Omul a încetinit numai ca să-mi facă un semn grăitor de refuz, la care am replicat strident: "De cinci ori prețul cursei!", adică toți banii pe care îi aveam asupra mea. A șovăit o clipă, apoi a frânat, lăsându-mă să-l ajung din urmă și să sar pe locul din față de lângă el. "Pot să vă las la Colței", mi-a spus. M-am bucurat, fiindcă luând-o la trap prin spatele spitalului, ajungeam
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
Andrei Cornea 1. Singurătate Cînd, trezindu-se după un somn greu, deschise ochii, nu mai văzu pe nimeni alături. Știuse că așa va fi, dar sperase o clipă contrariul. Era de fapt un lucru firesc să nu fie nimeni, de vreme ce el însuși hotărîse cîndva că nimeni nu-i putea sta alături. Acum se gîndea că, poate, greșise. Avusese prea multă trufie! Oftă. Îi era nespus de urît: tare
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
păianjen?" "Să mă uit cum își țese pînza, să-i dau musculițe în plasă, să-i vorbesc... Poate ne împrietenim..." Se ridică cît era de mare și începu să pășească înainte și înapoi, ca într-o celulă. Se gîndi o clipă să-și privească chipul în oglindă. Rîse sec: ce oglindă l-ar putea încăpea? Și ce fel de chip să vadă? "Trebuie să găsesc pe cineva cu care să stau de vorbă, m-am săturat să-mi rumeg gîndurile fără
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Emil Brumaru Să se ascundă sub pat, Ciulindu-și nimbul, urechile,- aripele Cînd ne umplem cu dragoste clipele Și-o iau la goană și se îngîndură Dacă le cade în cap cîte-o scîndură Sau chiar salteaua cu tot cu perne În toiul patimii noastre eterne...
Îngerii noștri s-au învățat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7243_a_8568]
-
vorbe Simple vorbe să rostești simple vorbe cu care s-acoperi vederea pleoape vorbite și să rămîi așa-n puterea lor întunecată vorbe care au teribila putere-a imaginii dispărute. Își cîuta ceva de lucru Își căuta ceva de lucru clipele care indică volumul și înălțimea sunetului pierdut și somnul cald aidoma vinului (un aparat de înregistrare) un nonsens și-apoi altul și altul într-o scurgere sacadată cum a apei la chiuveta defectă la un moment dat la fereastră un
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]