3,254 matches
-
ar avea valoare dacă ar cuprinde trăirile omenești - În condițiile amintite de tine - numai dacă ar fi culese de la vlădică până la opincă... Atunci am avea În față o lume nouă. O lume nebănuită. O lume necunoscută. O lume care ar clipi des din cauza luminii prea puternice pentru ea... Și dacă am reveni la realitate, am constata că aseară, la „Hanul cercetașului”, s-a scris deja Începutul acestei „Enciclopedii”. ― Da, domnule profesor. S-a scris doar... prima literă. ― Adică s-a aruncat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Hanul Trei Sarmale, căruța șetrarilor a cotit-o pe un drumeag la dreapta și s-a oprit. La câțiva pași În urmă, țăranul vizitiu a tras de frâul calului... ― Trrr cu tata! Cei doi țărani au coborât și, cât ai clipi, au intrat sub coviltir. Tânărul de pe capră - cu chip cioplit după modelul seminției, demn de un prinț de operetă - a dat bice ducipalilor. Apoi și-a Întors privirea spre cei de sub coviltir: ― Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spune lui Gruia. ― Fii bun și cheamă-i aici pe doctorul Vatră și pe Despina. ― Numaidecât, domnule profesor. În câteva minute, invitații erau prezenți. Profesorul Își arunca din când În când privirea puțin amuzată către Despina, care aproape că nu clipea... ― V-am invitat ca să hotărâm echipa care va face intervenția chirurgicală de mâine la bolnavul cu acel neoplasm gastric. Pacientul este pregătit. Medicul de gardă din această noapte va urmări dacă Între timp nu apare ceva deosebit. M-am gândit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
După o jumătate de zi, am ajuns la niște barăci. Se vedea că erau proaspăt făcute pentru „tăietorii de pădure”. Din hogeaguri ieșeau vălătuci de fum. „Asta-i bine, Costache. Înseamnă că suntem așteptați” - mi-am zis eu. Cât ai clipi, ne-a ieșit În Întâmpinare un grup de „celoveci” - toți cu naganele la șold. Ne-au luat În primire. „Adin, dva, tri, cetâre piati... Ne numărau ca pe oi la strungă și ne dădeau brânci În barăci. Înăuntru era cald
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a sărit de pe tractor. Accelerez și stopez brusc! Mișa, aflat pe platforma remorcii, a tresărit. Mai zvâcnesc o dată cu tractorul și opresc, Încât Mișa a căzut de-a dreptul În brațele lui Drâmbă, Înarmat cu o sfoară făcută gospodărește... Cât ai clipi, Mișa era legat zdravăn pe platforma primei remorci. Colegul meu era un fel de Goliat! Pornesc spre pârâu și intru cu tractorul În apă, până acesta se oprește de la sine. Îi arunc lui Drâmbă toate proviziile noastre și cobor În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spuneți-mi cărui fapt datorez vizita? Securistul a Închis ușa și, după ce și-a plimbat privirea pe Întreg spațiul cabinetului, a Întrebat: ― Cine-i cel din tabloul de pe birou? ― Este profesorul Zenit, mentorul meu... La auzul cuvântului „mentor”, securistul a clipit des, rămânând cu Întrebarea pe buze... Profesorul a priceput nedumerirea securistului și a precizat: ― El este cel de la care am Învățat tot ce știu În chirurgie și mi-a vegheat fiecare pas. Apoi... ― Apoi? - a sărit securistul cu Întrebarea. „Acest
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doamna Lenuța - a răspuns țigăncușa, arătându-și dinții ca niște perle ce se Întrevedeau printre buzele pline și roșii... ― Trebuie să fii bărbierită un pic colo... jos... Așa se face la cei ce se operează de apendicită. Țigăncușa o asculta clipind des, ca și cum nu i-ar fi venit a crede ce aude. ― Și cine? - a Întrebat ea, ca speriată de lup. ― Este frizerul spitalului... Da’ nu te teme, că nu te las eu pe mâna altuia. Te bărbierește ea, mama Lenuța
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sii să-i facem, dacă alde Ilie al lui Păstârnac și alții ca el..., că mai este și alții..., le bagă-n cap vărăștenilor că, după ce s-o face colectivă, mâncarea o să fie de la cazan și muierile la grămadă!... Casapu clipi mirat, apoi fața-i buhăită i se posomorî și mai tare. Ia scrie-mi-l acolo, pe listă, pe Ilie ăsta al lui Pătrunjel, 'tu-i mama lui, și p-ăia care-i cântă-n strună, ca să-i avem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
frunte pus. Virgil, care totuși avusese, ca băiat de învățător, o copilărie ceva mai deosebită de a celorlalți copii din sat, obiectă că lucrurile nu stăteau chiar așa; știa el, socrul Grigore, de tetanos, de ciumă sau de septicemie? Țăranul clipi din ochi neîncrezător. Păi vezi? Uite, aia e!... sfârși el triumfător cu pledoaria sa. Dar socrul Grigore clătină cu cerbicie țărănească din căpățâna-i ghiulea, zicând că el crezuse că avea să-i facă o bucurie mare copilului cu darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de bani agonisiți cu trudă și chibzuință, negustor mare, nu glumă, om de vază la el în sat, al cărui nume urma să-l poarte acest al doilea fiu al său. Ardeleanul îl ascultă plin de gravitate, fără ca nici măcar să clipească. No, că așa-i bine!... încuviință el cu satisfacție la sfârșit, dând energic din cap, apoi luă cele două damigene și dispăru cu ele în gârliciul de sub cerdacul casei, de unde reveni într-un târziu cu ele bine umplute. Cât costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
uitându-se lung și bănuitor la ceea ce mai rămăsese din cei trei bravi ostași ai Armatei Roșii (căci trei se întâmplase să fie, socotind după toate semnele, precum craii de la răsărit), numărând și renumărând cizmele și petele de sânge și clipind des din ochi din cauza unui tic nervos, pe care nu și-l putea stăpâni. Curios din fire cum era, Lazăr Popescu se luase după niște urme prin zăpadă și descoperise undeva, mai departe, într-un hățiș de crengi uscate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aer nedumerit: Care noi?!... În numele cui mai vorbești tu, în afară de tine? Lasă, că știi tu mai bine, n-o face pe prostul! îi replică Bianca, amenințându-l cu degetul. O faci pe prostul, Victore? se băgă iar în vorbă Dobrescu, clipind din ochi cu tâlc înspre ceilalți. Cu gesturi calculate, Bianca își deschise poșeta, scoase din ea un pliculeț și i-l întinse. Citește, și nu da mai departe! îi porunci fata și, uitându-se spre Dobrescu, îi arătă limba. Mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
usuce fruntea, fantele ochilor au devenit și mai subțiri mobilizând până la epuizare acuitatea vizuală. Mâna nu tremură, și-a regăsit siguranța și abilitatea necesare. Lamă de șapte microni ! Așa ! Și încă una de cinci ! Și de doi ! În fine, profesorul clipește de mai multe ori și își desprinde privirea de pe ecran : Colega, îți încredințez ultima operație : separarea trigemenului de vena pontică. Cum stăm cu anestezia, stimată colega ? Răspunsul medicului anestezist Alindora Bosch vine de undeva de departe, dând impresia că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fi amețitu' ista că nu le prea are nici po-russki și nici pe românește. O fi având mamă, ori l-o fi făcut o cățea? Aista îl împușcă una-două pe tată-su! Cât despre cumnat, îi zboară creierii cât ai clipi, dacă s-ar încumeta să smintească fie și cu ceva neînsemnat rânduiala proletară, își șopteau în surdină oamenii cuprinși de spaimă... Întreaga comedie s-ar fi derulat în aceeași notă încă mult și bine, dacă tovarășul nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai întâi serviciul și răsplata apoi. Și s-a pus pe muncă Ghițescu al nostru câteva zile în șir, ca să constate într-un final că lucrările erau fără cusur, motiv pentru care un beculeț de culoare roșie a început să clipească intermitent în subconștientul lui: îl verifică dacă ar fi în măsură să ducă trei norme la locul de muncă, și-a zis, dacă are pregătirea necesară și forța să cumuleze trei posturi : raționalizarea, restructurarea, încărcătura optimă, eficientizarea, tovarăși! Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
este cea mai dulce povară a omului, dar cu consecințe dintre cele mai amare, acela n-a greșIt prea mult. Dulce pentru că se termină în mare grabă, așa cum, de altfel, a și început... Că iubita-amanta trebuie să înlăture cât ai clipi orice urmă cauzatoare de suspiciune, să dea, după caz, cu flit ori cu parfum și să-și întâmpine partenerul legitim cu zâmbetul pe buze, bucuroasă că acesta n-a venit cu un ceas mai devreme. La rândul lui, amantul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
hoți, pregătea atmosfera ("storuri trase, lumini stinse, liniște, fără copii la prezentare"). "Fără copii la prezentare" m-a aruncat în brațele disperării. Mi-am adus însă aminte că nimeni nu-mi luase titlurile de depravat și pușlama și, cât ai clipi, am început să joc rolul adormitului pe sofaua cam paradită a Ninetei. Magiciana Olimbiada a înghițit hapul, așa că, vă imaginați, eram în al nouălea cer: mai tare decât magicienii! Ninetistele, curioase și respectuoase, au uitat că erau de genul feminin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se prelungeau ochii până la cea care-și etala cunoștințele. Avea aerul unei statui care încremenise în admirație. Nici nu-l interesa ce auzea. Probabil că nici nu auzea. Toată energia îi era concentrată pe funcționarea văzului. Domnișoara hodorogea, noi nu clipeam din geană atunci când greșea, el era vrăjit de exercițiul de admirație în care căzuse, totul era de vis. Se apropia apoi de ea, îi dădea târcoale, ca și cum ar fi vrut să se asigure că mai funcționa optim chiar și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mare lucru, spusei. Numai haine, nu-i așa, Angi? Deja mă comportam cu el cu o naturalețe nefirească. Privirile aruncate în continuare sunt sigură că i-au atras atenția Améliei, însă noi continuam așa. La cea mică atingere pe sub masă clipeam într-un anume fel, ce mai, ne comportam ca doi îndrăgostiți furișați. Avea farmec. Mie mi-e cam rău, s-ar putea să rămân acasă. Nu se poate, spuse Eduard. În plus, aerul de munte sigur îți va face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
materie. Și nu e nimic inaccesibil rațiunii. Și, formulat sau nu în cuvinte, totul e Rațiune. Deschid ochii. Mi se oferă absolutul. Pot să trăiesc și fără. Indiferent ce aleg, ce spun, ce fac, totul e o Inspirație de Moment. Clipesc și imaginea mi se limpezește. Cerul are o nuanță înspăimântătoare. Norii albi se îngrămădesc într-o zi însorită în forme aproape de mine . Parcă cerul ar prevesti ceva, el stă implacabil deasupra mea, amenințător și mie mi-e frică. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pare sigur rău pentru felul în care s-a comportat cu mine). Îmi place așa. Îmi dă drumul doar mâinii stângi. Ți-e rău? Presupun că nu ... încă. După ce termin de mâncat: Simt nevoia să mă dezmorțesc. Îndată. Cât ai clipi, prind momentul și iau pistolul. Înapoi! Nu știu de ce nu i-l bag pe gat, altcuiva i-aș face mult măi rău. Pune-ți cătușele. Vorbesc serios. Imediat, și atunci îi țintesc piciorul. Potolește-te, e un test. Pistolul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
stau, promit, rostesc când îmi dau seama ce se întâmplă. Însă numai la câțiva pași de cabană mai încerc din nou să mă eliberez. De data asta când mă trezesc pe pământ, îmi pierd respirația, întind mâinile în față și clipesc des încercând să-mi revin. Cred că-și face milă de mine și mă ia în casă fără să se uite la mine, în timp ce eu nici nu îndrăznesc să mă mișc. Acolo mă ghemuiesc într-un colț al camerei, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
felul de bazaconii dubioase și zadarnice. Pentru vorbele acestea, îmi venea de-a dreptul să-l lovesc pe nemernic; la cât mă simțeam eu de jignit atunci, i-aș fi venit de hac și l-aș fi trimis, cât ai clipi din ochi, direct pe lumea cealaltă, căci, la felul cum arăta, sigur puteam să-l fac să dea ortul popii ușor de tot! De fapt, pentru o clipă, chiar îmi trecuse fulgerător prin gând ideea de a-l ruga respectuos
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dreaptă, spre ieșire. Nu ai voie să duci cu tine decât un prosopel alb, pe care japonezele îl pun pe cap, să se răcorească în bazin. Ție îți flutură, derizoriu, pe coapse, mâna ta încă se împotrivește. Pășești repede, oarbă, clipind des, ochelarii așteaptă, cuminți, afară, în coșulețul de bambus; oricum nu ți-ar fi fost de folos. Tragi aer în piept, deschizi ușa, lemnul subțire alunecă ușor. Frigul te izbește în obrajii fierbinți. Traversezi cărarea îngustă, săpată între mormane de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sluji, rămânând goale și de prisos asemenea unei coji aruncate în drum? Ea se întoarse spre mine, și mă privi cu ochi calzi. "Poți mânca mochi?" mă întrebă. În clipa aceea fu ca o tremurare în aer și sub femeie clipiră în ființă patru picioare de lemn, vopsite în gri întunecat, la fel cu cele pe care simțeam că mă sprijin eu. Fizica și metafizica veceului S-ar putea spune că toate lecturile mele importante s-au desfășurat pe veceu. Henry
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]