560 matches
-
o audatu jupan Nan aceale fălci sfentei mănăstiri (DÎ.1597: XV) 10 Nicolae și Niculescu (2015) discută și relevanța poziției cliticelor pronominale în româna veche din perspectivă romanică, chestiune neabordată aici din lipsă de spațiu. 11 Dubla realizare a pronumelui clitic pe lângă centre verbale distincte (verb modal / aspectual + complementul său verbal) are mai degrabă a face cu procesul de formare a predicatelor complexe decât cu nivelul deplasării verbului, deci nu face obiectul discuției noastre în acest capitol: (i) a. și-l
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
nu face obiectul discuției noastre în acest capitol: (i) a. și-l începu a-l bate cu toiage de cornu (AA.1708: 68v) b. nu-i vei vreasă-i lași (PO.1582: 203) 12 Există și alte forme de dublare a cliticului, care sunt accidentale, nu sistematice, deci relevanța lor pentru sintaxa cliticizării în româna veche este redusă: (i) a. ca-l va-l vrea (PH.1500−10: 17r) b. iară din temeiul ei au fost-o început-o Barnovschie-vodă (NL.~1750
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Mainland Scandinavian): suedeza, daneza, norvegiana; limbi scandinave insulare (engl. Insular Scandinavian): islandeză, faroeză. 20 Salvi (2001) arată că, pe lângă propozițiile subordonate cu structură V2, în limbile romanice vechi persistă și un tipar mai arhaic, în care subiectul este întotdeauna preverbal, cliticele sunt adiacente la elementul de subordonare (v. și Rivero 1997 asupra propozițiilor subordonate în spaniola veche și discuția din §III.3.2) și care permite interpolarea de constituenți între elementul de subordonare și verb, fără ca aceștia să aibă o interpretare
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
fi-reaș pentru exemple de acest tip (reaș < vreaș); pentru discuția de față, segmentarea alternativă acoperă același fenomen, i.e. inversiunea auxiliarelor între ele. 32 În structurile neinversate, semiadverbul mai prezintă proprietățile de linearizare canonice, caracteristice și românei moderne: apariție între pronumele clitic și verbul lexical (i) sau între auxiliar și verbul lexical (ii), distribuție specifică și altor semiadverbe (iii). (i) a. eu memaiveseliiu de Dumnedzău (PH.1500−10: 87v) b. că nu poate să sămaibată cu turcii (NL.~1750−66: 10) (ii
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
parametrică nu este bruscă, ci se petrece dinspre centrele superioare către centrele inferioare (Ledgeway 2012) (v. §II.2.3). 45În §III.3.1.1 se aduc argumente pentru natura completivă a "mărcii" a de la infinitiv (direct verificată prin distribuția la stânga cliticelor pronominale și a negației propoziționale) și pentru ideea că, spre deosebire de alți complementizatori care se generează nonambiguu într-una dintre proiecțiile completive ale domeniului C (că în FORCE 0, să în FIN0), a infinitival amalgamează centrele FORCE 0 și FIN0 (un
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
and the inflectional ending" (Oniga 2014: 109). 53De asemenea, foarte nespecifică este encliza pronumelui reflexiv la infinitivul scurt verbal în structura predicatului complex cu verbul modal a putea, dat fiind că o bine-cunoscută caracteristică a acestor structuri este realizarea pronumelui clitic în domeniul verbului modal (Se puteau vedea), nu în domeniul infinitivului (*Puteau se vedeau):nu poate cetate ascunde-se (CT.1560-1: 7r; Nicolae și Niculescu 2016) --------------- ------------------------------------------------------------ --------------- ------------------------------------------------------------ IV ix x Cuprins Ordinea constituenților în limba română: o perspectivă diacronică 163 xii
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
În noua ediție a Gramaticii Academiei (2005), care exclude dintre termenii opoziției de diateză reflexivul (vol.I, p.481 ș.u.), aceste categorii de verbe sunt interpretate sub denumirea de reflexivul inerent (vol.I, pp.225-226) sau construcții verbale cu clitic reflexiv obligatoriu / inerent. (vol.II, pp.156-158) * Din perspectiva desfășurării opozițiilor categoriale, pe de o parte, a existenței unităților lexicale și a desfășurării opozițiilor lexicale, pe de alta, pronumele se poate fi considerat „morfem gramatical” numai în structura sintagmelor verbale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vol.II, pp.131144).Eliminarea reflexivului din descrierea tradiționbală a diatezei - datorită eterogenității sintactice și absenței mărcilor definitorii (vol.I, p.481) - " este compensată" prin interpretarea diferitelor valori dezvoltate de "construcții sintactice organizate în jurul unui verb", "care își asociază un clitic reflexiv sau o formă accentuată de reflexiv" (vol.II, p.481), în cap. Construcții reflexive și construcții reciproce. (idem, pp.145-167). Dacă în definirea categoriei diatezei autorii capitolului păstrează, fie și din perspectiva stabilirii unui raport direct între forma verbului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cercetătorii limbii engleze înțeleg prin absorbție "asumarea de către un element a unei trăsături sintactice pe care în mod obișnuit nu o are", de pildă "categoria cazului, specifică grupului nominal, poate fi absorbită și de către morfologia pasivă sau de către un pronume clitic"27; valoarea reflexivă poate trece prin absorbție la unele verbe altfel tranzitive, ceea ce corespunde construcțiilor franceze (și din alte limbi, cum este româna) cu pronume reflexiv: engl. the stone rolled "piatra s-a rostogolit" față de Lucie rolled the stone "Lucie
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
în limbile aglutinante cuvintele sînt simple concatenări de morfeme clar delimitate. Clasificările din perspectiva morfologica mai pot avea în vedere: sistemul de cazuri morfologice (da/nu), genul gramatical sau clasele nominale (da/nu), prezența dualului sau a trialului (da/nu), cliticele 172 pronominale (da/nu). În privința topicii, putem clasifică limbile după locul determinantului definit (DefN/NDef), locul determinantului indefinit (IndefN/NIndef), locul demonstrativului (DemN/NDem), locul numeralului (Nnum/numN) și altele. 4.3.3. Criterii sintactice Începînd cu a doua jumătate
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
romanic prin "balcanismul" sau: "Sub aspect tipologic, română este cu siguranță o limbă romanica: ea are în comun cu limbile surori un vocabular latin moștenit, neologizarea orientată spre latină, restrîngerea declinărilor - realizată doar parțial în română - formarea articolelor, formarea de clitice, dezvoltarea unei morfologii a verbului, o sintaxa a propoziției de-a lungul axelor subiect-predicat-complement și predicat-subiect-complement. Din punct de vedere tipologic, română este însă, deopotrivă - spre deosebire de celelalte limbi romanice - o limbă balcanică: ea are în comun cu limbile neromanice bulgară
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
analitică; aglutinanta; SOV; subst. - adj. lipsită de scriere; transcrieri chirilica, katakana, latină 8. ajagbe N Benin, Togo; limba a unei populații majoritar creștine; nu trebuie confundată cu aja, familia nilo-sahariană (Sudanul de Sud) familia nigero-congoleză, ramura kwa, grupul gbe; plural clitic; postpoziții; SOV/SVO latină cu semne și caractere speciale 9. akan LN Ghana / N Coasta de Fildeș, Surinam, Jamaica (America de Sud și Centrală); dialecte: akan, asante, fante, twi; în America limba a ajuns datorită sclavilor africani familia nigero-congoleză, ramura kwa, grupul
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
209, 214, 215, 217, 247, 275, 306, 314, ~ alveolar 315, ~ apical 299, ~ bilateral 215, ~ cerebral 275, ~ consonantic 267, 314, ~ dental 275, 299, 314, 315, ~ egresiv 247, ~ ingresiv 247, ~ labial 215, 275, ~ lateral 275, 299, 314, ~ palatal 314, consoana-~ 247, 267 clitic 91, 118, 238, ~e pronominale 91 coda 86, 87 coerentă 12, 13, 14, 35, 36, 54, 64, 66, 78, 93, 101, ~ funcțională 66, 74, 75, 82 comparație 32, 50, 54, 56, 57, 64, 65, 66, 70, 71, 125, 137, 138
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
lingvistică generală: TLG (Tratat de lingvistică generală, 1971) etc. 170 Formă verbală care expriumă o acțiune limitată la stadiul său inițial. 171 Preluat din Reinhard Sternemann și Karl Gutschmidt, Einführung în die vergleichende Sprachwissenschaft, Akademie-Verlag, Berlin, 1989, p. 86. 172 Cliticele (proclitice sau enclitice) sînt o "clasa de forme, prezența numai în unele limbi, caracterizată prin capacitatea de a manifesta simultan trăsături de cuvinte autonome și de forme lipsite de autonomie; ocupă o poziție intermediară între morfemele mobile și cuvintele de
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
clasa de forme, prezența numai în unele limbi, caracterizată prin capacitatea de a manifesta simultan trăsături de cuvinte autonome și de forme lipsite de autonomie; ocupă o poziție intermediară între morfemele mobile și cuvintele de sine stătătoare. Că parametru tipologic cliticele pronominale, în limbile în care există, separă două categorii de limbi: limbi în care apar în distribuție complementară cu pozițiile de subcategorizare (este cazul francezei), unde cliticele pronominale se leaga obligatoriu de o categorie vida, apariția lor excluzînd ocurenta complementului
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
poziție intermediară între morfemele mobile și cuvintele de sine stătătoare. Că parametru tipologic cliticele pronominale, în limbile în care există, separă două categorii de limbi: limbi în care apar în distribuție complementară cu pozițiile de subcategorizare (este cazul francezei), unde cliticele pronominale se leaga obligatoriu de o categorie vida, apariția lor excluzînd ocurenta complementului lexicalizat); limbi în care cliticele pronominale dublează poziția de subcategorizare, situație existența în română, cunoscută sub denumirea de "dublare clitică" (v.: îl văd pe Ion; îi dau
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
care există, separă două categorii de limbi: limbi în care apar în distribuție complementară cu pozițiile de subcategorizare (este cazul francezei), unde cliticele pronominale se leaga obligatoriu de o categorie vida, apariția lor excluzînd ocurenta complementului lexicalizat); limbi în care cliticele pronominale dublează poziția de subcategorizare, situație existența în română, cunoscută sub denumirea de "dublare clitică" (v.: îl văd pe Ion; îi dau lui Ion)." (DSL 2001: 109-110). 173 Cf. art. "Tipologie lingvistică", în DSL, p. 543. 1 V., printre altele
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
punct de vedere sintactic sunt morfeme libere, dar care se pronunță împreună cu alte cuvinte. ele atașate la începutul cuvintelor se numesc proclitice, iar cele atașate la sfârșitul cuvintelor se numesc enclitice. Trebuie remarcat că în funcție de ortografia specifică a fiecărei limbi cliticele pot fi scrise separat de cuvântul însoțit sau legate prin cratimă, prin apostrof, prin sudare etc. Un cuvânt însoțit de un clitic se comportă fonetic ca un cuvânt unic, respectând regulile limbii respective. De exemplu dacă în acea limbă cuvintele
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
iar cele atașate la sfârșitul cuvintelor se numesc enclitice. Trebuie remarcat că în funcție de ortografia specifică a fiecărei limbi cliticele pot fi scrise separat de cuvântul însoțit sau legate prin cratimă, prin apostrof, prin sudare etc. Un cuvânt însoțit de un clitic se comportă fonetic ca un cuvânt unic, respectând regulile limbii respective. De exemplu dacă în acea limbă cuvintele au în mod obligatoriu o singură silabă accentuată (ca în cazul limbii române) atunci și compusul care include un clitic respectă această
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
de un clitic se comportă fonetic ca un cuvânt unic, respectând regulile limbii respective. De exemplu dacă în acea limbă cuvintele au în mod obligatoriu o singură silabă accentuată (ca în cazul limbii române) atunci și compusul care include un clitic respectă această regulă. În general cliticele au următoarele proprietăți: În limba română un exemplu de "enclitice" sunt articolele hotărâte: "fratele", "vulpea", "copacilor". Această caracteristică deosebește limba română de toate celelalte limbi romanice la care acestea sunt proclitice. Alte cuvinte care
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
ca un cuvânt unic, respectând regulile limbii respective. De exemplu dacă în acea limbă cuvintele au în mod obligatoriu o singură silabă accentuată (ca în cazul limbii române) atunci și compusul care include un clitic respectă această regulă. În general cliticele au următoarele proprietăți: În limba română un exemplu de "enclitice" sunt articolele hotărâte: "fratele", "vulpea", "copacilor". Această caracteristică deosebește limba română de toate celelalte limbi romanice la care acestea sunt proclitice. Alte cuvinte care devin clitice în limba română sunt
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
această regulă. În general cliticele au următoarele proprietăți: În limba română un exemplu de "enclitice" sunt articolele hotărâte: "fratele", "vulpea", "copacilor". Această caracteristică deosebește limba română de toate celelalte limbi romanice la care acestea sunt proclitice. Alte cuvinte care devin clitice în limba română sunt formele nearticulate ale pronumelor personale: "le-am citit", "prinde-o", etc. Exemple în alte limbi: La o parte din limbile romanice (înclusiv limba română) și în câteva limbi slave se constată existența unor pronume personale care
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
romanice (înclusiv limba română) și în câteva limbi slave se constată existența unor pronume personale care nu înlocuiesc un substantiv ci îl dublează. Semantic, prezența unor astfel de pronume în propoziție este redundantă. Aceste pronume au caracteristicile generale ale unor clitice și se numesc "clitice de dublare". În limba română există două categorii de clitice de dublare, în funcție de cazul în care se găsește substantivul dublat. Lista de mai jos cuprinde exemple. Ambele tipuri de clitice de dublare pot să apară în
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
și în câteva limbi slave se constată existența unor pronume personale care nu înlocuiesc un substantiv ci îl dublează. Semantic, prezența unor astfel de pronume în propoziție este redundantă. Aceste pronume au caracteristicile generale ale unor clitice și se numesc "clitice de dublare". În limba română există două categorii de clitice de dublare, în funcție de cazul în care se găsește substantivul dublat. Lista de mai jos cuprinde exemple. Ambele tipuri de clitice de dublare pot să apară în aceeași propoziție: "Gluma asta
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]
-
personale care nu înlocuiesc un substantiv ci îl dublează. Semantic, prezența unor astfel de pronume în propoziție este redundantă. Aceste pronume au caracteristicile generale ale unor clitice și se numesc "clitice de dublare". În limba română există două categorii de clitice de dublare, în funcție de cazul în care se găsește substantivul dublat. Lista de mai jos cuprinde exemple. Ambele tipuri de clitice de dublare pot să apară în aceeași propoziție: "Gluma asta nu le-am spus-o și fetelor." Cliticele de dublare
Clitic () [Corola-website/Science/300094_a_301423]