1,118 matches
-
a cronicii, ca și primele copii ale acestuia au fost pierdute, este dificil să se stabilească conținutul original al manuscrisului. Principalele surse cunoscute în prezent sunt letopisețele Laurențian și Ipatiev. Letopisețul Laurențian a fost scris de către călugărul novgorodean Laurentius pentru cneazul Dimitrie Constantinovici în 1377. Textul original folosit a fost o cronică scrisă pentru marele cneaz Mihail Iaroslavici în 1305. Manuscrisul prezintă istoria de până la 1305, dar din motive necunoscute perioadele 898-922, 1263-1283 și 1288-1294 sunt omise. Manuscrisul a fost găsit
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
stabilească conținutul original al manuscrisului. Principalele surse cunoscute în prezent sunt letopisețele Laurențian și Ipatiev. Letopisețul Laurențian a fost scris de către călugărul novgorodean Laurentius pentru cneazul Dimitrie Constantinovici în 1377. Textul original folosit a fost o cronică scrisă pentru marele cneaz Mihail Iaroslavici în 1305. Manuscrisul prezintă istoria de până la 1305, dar din motive necunoscute perioadele 898-922, 1263-1283 și 1288-1294 sunt omise. Manuscrisul a fost găsit și achiziționat de contele Alexei Musin-Pușkin în 1792 și oferit mai apoi Bibliotecii Naționale a
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
datează din secolul al XV-lea. El incorporează numeroase informații din cronici kievene și galițiene din secolul al XII-lea, pierdute în prezent. Letopisețul este scris în dialectul estic al limbii slavone. Dacă textul laurențian (moscovit) trasează moștenirea kieveană prin cnejii moscoviți, cel de-al doilea urmărește aceeași moștenire prin cnejii galițieni. Letopisețul Ipatiev a fost redescoperit la Kiev la începutul secolului al XVII-lea, iar prințul Constantin Ostrojski a primit o copie a acestuia. În secolul al XVIII-lea, istoricul
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
din cronici kievene și galițiene din secolul al XII-lea, pierdute în prezent. Letopisețul este scris în dialectul estic al limbii slavone. Dacă textul laurențian (moscovit) trasează moștenirea kieveană prin cnejii moscoviți, cel de-al doilea urmărește aceeași moștenire prin cnejii galițieni. Letopisețul Ipatiev a fost redescoperit la Kiev la începutul secolului al XVII-lea, iar prințul Constantin Ostrojski a primit o copie a acestuia. În secolul al XVIII-lea, istoricul rus Nikolai Karamzin a găsit o copie a aceluiaș manuscris
Cronica vremurilor trecute () [Corola-website/Science/328594_a_329923]
-
Romanos al II-lea, soția lui Nicefor al II-lea Focas, amanta lui Ioan I Tzimiskes și mama lui Vasile al II-lea, Constantin al VIII-lea și a prințesei Ana "Porfirogeneta", care mai târziu s-a căsătorit cu marele cneaz al Rusiei Kievene, Vladimir I. a jucat un rol important în istoria bizantină din secolul al X-lea. A fost regentă în timpul minoratului fiilor ei. Theophano a fost de origine greacă, născută în Laconia, în orașul Sparta, în anul 941
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
anul 895, prin Dobrogea au trecut și triburile maghiare, venind din Bugeac, iar în secolul următor sunt menționați primii stăpânitori feudali locali, probabil de origine slavă ("Jupan Dimitri" în sudul Dobrogei). Cu sprijinul împăratului bizantin Nichiphor al II-lea Phokas, cneazul Sviatoslav I al Kievului atacă Țaratul Bulgar și ocupă Dobrogea în anul 968, mutând capitala Rusiei Kievene pentru 3 ani la gurile Dunării. În 971 însă, împăratul Ioan I Tzimiskes îl invinge pe Sviatoslav și îl alungă din Tracia și
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
-i admirația fanilor de pe toate continentele. Își face debutul în cinematografie în 2006, când obține rolul lui Vladimir Rogozhkin în filmul Peregon. 1. Laureat al premiului pentru Cel mai Bun Actor debutant în cadrul Festivalului "Debutul Moscovei 97-98"(1998 - pentru rolul cneazului Ableuhov din spectacolul "PETERSBURG"); 2. Premiul mare în cadrul festivalului "Ciaica" - Pescărușul, la secțiunea "Rocovoi mujcina" - pentru rolul lui Dorian GREI din spectacolul "PORTRETUL LUI DORIAN GREI" - 2001; 3. Laureat al premiului " Cel mai bun rol masculin", în cadrul Festivalului Internațional al
Daniil Strahov () [Corola-website/Science/318792_a_320121]
-
brebilor". În anul 1359 mai mult de jumătate din teritoriul Maramureșului era încredințat prin diplome, cu drept cnezial sau nobiliar, unor familii de boieri locali. Aceste diplome (acte regale prin care se recunoștea stăpânirea pământului, cu titlu nobiliar) erau acordate cnejilor care se deosebiseră în luptele cu voievodul Bogdan al Moldovei. Referitor la satul Breb, pe tot parcursul secolului al XV-lea diplomele regilor printre care cele a lui Ladislau sau Vladislav consemnează domnia satelor Brebul și Copaciu, lui Petru Ghergheș
Breb, Maramureș () [Corola-website/Science/301570_a_302899]
-
de cult, către un stăpân, de confesiune răsăriteană. Dacă se ia în calcul vechimea propusă de arheologi, considerăm că actul ctitoricesc a precedat cu mult tradiția domeniului Gurasada către feudalii maghiari din Ilia. Ca atare, construcția bisericii trebuie atribuită unor cneji locali, rămași anonimi, iar nu seniorilor catolici sau vreunui domnitor sau boier pribeag de la sudul Carpaților, cum presupunea, pe baza unei lespezi funerare din 1618, descoperită în anul 1905 sub pavimentul edificiului, istoricul Nicolae Iorga. Spre aceeași concluzie conduce și
Biserica Arhanghelul Mihail din Gurasada () [Corola-website/Science/326705_a_328034]
-
puțin șase copii. Mariajul era acceptat de mireni deși, din punctul de vedere al clerului, Edith era considerată amanta lui Harold. Copiii lor nu au fost nici o clipă însă tratați ca nelegitimi. Dintre ei, o fiică Gytha a devenit soția cneazului rus Vladimir Monomah. Prin descendenții acestei uniuni anglo-ruse, Harold este strămoșul monarhilor de mai târziu ai Rusiei. În preajma lunii Ianuarie a anului 1064, Harold s-a însurat cu Aldith (sau Aldgyth), fiica Ælfgar, Earl de Mercia, și văduvă a prințului
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
exhumare care a revelat corpul uni bărbat între două vârste cu un picior lipsă, descrierea ar putea fi conformă cu cea a lui Harold în unele cronici. Fiica lui Harold Gytha de Wessex s-a căsătorit cu Vladimir Monomahul Mare Cneaz al Rusiei Kievane strămoșul dinastiilor din Galiția (Ucraina de astăzi), Smolensk și Yaroslavl, descendenții lor incluzându-i pe Modest Mussorgsky și Peter Kropotkin. Isabella de Franța (consoarta lui Edward al II-lea) era descendentă directă din Gytha, astfel linia de
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
următor face parte dintr-un vast domeniu deținut între anii 1444 - 1445 de către Iancu de Hunedoara. Parte din istoria localității, Cetatea Șiriei datează din secolul al XIII-lea. Un rol deosebit de important în viața acesteia l-au avut voievozii și cnejii români. Spre exemplu, un document din anul 1440 vorbește despre un anumit voievod Ștefan din Șiria. Posesie a lui Matei Corvin la începutul celei de a doua jumătăți a secolului al XV-lea, trece în între anii 1461-1464 sub stăpânirea
Șiria, Arad () [Corola-website/Science/300306_a_301635]
-
Norvegia în exil. A fost ajutat de un grup de războinici, exilați și ei la moartea lui Olaf. În 1031 Harald și oamenii săi au ajuns în Rusia Kieveană unde au slujit în armata lui Iaroslav I cel Înțelept, Mare Cneaz al Rusiei. Se presupune că Harald a luat parte la campania acestuia împotriva polonezilor fiind asociat la comanda forțelor de apărare. La câțiva ani după ce Harald și oamenii lui au ajuns pe meleagurile ruse, au plecat spre inima Imperiului Bizantin
Harald al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308436_a_309765]
-
L’arte delle parole con l’aureola (Lezioni d’un secondo), Massime e Riflessioni, (Artă cuvintelor cu nimb (Prelegeri de-o secundă), Carte de Maxime și Reflecții, traducere în limba italiană de Luca Cipolla; 59. Principe della tristezza, 50 poemi, (Cneazul tristeții), Carte de poezii, traducere în limba italiană și prefață de Geo Vasile; 60. Спрятанный сад, (Grădină ascunsă), carte de poezii, traducere în limba rusă de Alla Korkina; 61. Interogația iubirii/L’interrogation de l’amour, carte bilingva de poezii
Traian Vasilcău () [Corola-website/Science/329101_a_330430]
-
a mănăstirii Basarabilor de la Curtea de Argeș. Alt zugrav, poate un ajutor al lui Ștefan, aparțin\nd cu siguranță mediului artistic local, este autorul registrului inferior al picturilor. Ansamblul mural, databil din secolul al XV-lea, pare a fi o donație a cnezilor din familia Mănjina, deseori pomeniți în documentele vremii, atât în legătură cu convocarea unor scaune de judecată, cât și în contextul nesfârșitelor campanii antiotomane întreprinse de regalitatea maghiară. În favoarea acestei ipoteze vin trei însemnări slavone de pe stâlpii centrali ai navei. Una datează
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
fost devastate sau puternic slăbite. De exemplu, pe 22 septembrie 1612, trupele polono-lituaniene au masacrat populația și clerul din Vologda. Situația de criză fără precedent i-a împins pe ruși la luptă. Sub conducerea negustorului novgorodean Kuzma Minin și a cneazului Dmitri Pojarski a izbucnit un război patriotic de eliberare. După bătălia pentru eliberarea Moscovei de pe 22 octombrie (stil vechi / 4 noiembrie (stil nou) 1612 , invadatorii polonezi s-au retras din Kremlin, iar în perioada 24 - 27 octombrie și restul armatei
Timpurile tulburi () [Corola-website/Science/317809_a_319138]
-
Biserica de zid cu hramul „Sfântul Nicolae” din Leșnic, comuna Vețel, județul Hunedoara, a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Între vechile ctitorii ale cnezilor români din părțile Hunedoarei, monumente de o însemnătate istorică și artistică aparte, se numără și mica biserică din satul Leșnic, comuna Vețel, localitate situată la aproape 18 km. est de Deva, în stânga Mureșului. Lăcașul are un plan simplu, de tip
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
analize. Ținând seama de analogiile ce se pot găsi atât arhitecturii cât și picturii, biserica a fost încadrată cronologic în ultimii ani ai sec. XIV. sau la începutul sec. XV, în sprijinul acestei datări fiind invocată și atestarea documentară a cnezilor din Leșnic la sfârșitul sec. XIV. În anul 1386 cneazul Dobre, fiul lui „Ioan de Lesnuk”, era întărit în stăpânirea unui munte de la izvoarele văii Leșnicului, numit „locul de vărat Boya”. Dobre românul, fiul lui Ioan din Leșnic (Dobre Olahy
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
arhitecturii cât și picturii, biserica a fost încadrată cronologic în ultimii ani ai sec. XIV. sau la începutul sec. XV, în sprijinul acestei datări fiind invocată și atestarea documentară a cnezilor din Leșnic la sfârșitul sec. XIV. În anul 1386 cneazul Dobre, fiul lui „Ioan de Lesnuk”, era întărit în stăpânirea unui munte de la izvoarele văii Leșnicului, numit „locul de vărat Boya”. Dobre românul, fiul lui Ioan din Leșnic (Dobre Olahy fily Iwan de Lesnek) căpăta de la regele Sigismund de Luxemburg
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
Olahy fily Iwan de Lesnek) căpăta de la regele Sigismund de Luxemburg „cnezatul pădurii regale Leșnic” din pertinențele cetății Deva împreună cu muntele învecinat Muntele Mic („Kyshavas”), pădure pe care cele două râuri numite Leșnic o înconjoară. Aceste dovezi documentare îndreptățesc considerarea cneazului Dobre drept ctitor al bisericii din Leșnic. Sondajele arheologice întreprinse în cursul lunii mai 1984 la Leșnic au fost prilejuite de lucrările de restaurare a acestui monument arhitectonic, urmărindu-se completarea datelor privind evoluția sa. În interior a fost trasată
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
asemenea, vestigii din această epocă există și în satele Cinciș-Cerna, Pestișu Mare unde era un vicus (sat roman), Mănerău, Nandru, Ghelari, etc. În 1409, la 18 octombrie, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg dăruiește și înnobilează pentru faptele militare deosebite pe cneazul Voicu, fiul lui Șorb. În același document pomenește și pe alți membrii ai familiei ca stăpânitori ai cetății și domeniului regal Hunedoara. Este vorba de "Magos" (în maghiara "Înalt") și "Rados", frații... și "Ioan", fiul lui Voicu. Din acest moment
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
probleme noi, legate de conștiința de neam, de spiritualitate. Aici s-a dezvoltat o spiritualitate românească autentică. În numeroasele biserici sau mănăstiri ortodoxe ca cele de la Cinciș-Cerna, Plosca, Prislop, Nădăștie, Mănerău, Zlaști și altele au fost școli de dascăli, numeroși cnezi romani îndeplinind funcția de preoți și dieci. Din păcate nu cunoaștem cu exactitate vechimea acestor locașe de lumină. După Al Doilea Război Mondial, conform concepției vremii, industria hunedoreană a cunoscut o dezvoltare fără precedent. În preajma revoluției din 1989, în Hunedoara
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
județul Caraș-Severin, Banat, România. Satul Ciortea este unul dintre cele mai vechi sate din Banat. În "Atlasul Istoric" editat de către Academia Română, satul Ciortea apare în documente încă din secolul al XIII-lea. În secolul al XIV-lea avem informații despre cnejii de Ciortea. Astfel în anul 1354 între cnejii de Ciortea conform documentului apar certuri pentru împărțirea averii. Din documentele vremii aflăm că acești cnejii aveau patru moșii și aici amintim: Ciortea, Baiola (sat dispărut), Guluez (sat dispărut) și Zerdahel. Tot
Ciortea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301076_a_302405]
-
dintre cele mai vechi sate din Banat. În "Atlasul Istoric" editat de către Academia Română, satul Ciortea apare în documente încă din secolul al XIII-lea. În secolul al XIV-lea avem informații despre cnejii de Ciortea. Astfel în anul 1354 între cnejii de Ciortea conform documentului apar certuri pentru împărțirea averii. Din documentele vremii aflăm că acești cnejii aveau patru moșii și aici amintim: Ciortea, Baiola (sat dispărut), Guluez (sat dispărut) și Zerdahel. Tot din documentele vremii reiese că în Ciortea ar
Ciortea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301076_a_302405]
-
în documente încă din secolul al XIII-lea. În secolul al XIV-lea avem informații despre cnejii de Ciortea. Astfel în anul 1354 între cnejii de Ciortea conform documentului apar certuri pentru împărțirea averii. Din documentele vremii aflăm că acești cnejii aveau patru moșii și aici amintim: Ciortea, Baiola (sat dispărut), Guluez (sat dispărut) și Zerdahel. Tot din documentele vremii reiese că în Ciortea ar fi fost o podgorie. Trebuie amintit că acești cneji de Ciortea au fost înrudiții cu celebrul
Ciortea, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301076_a_302405]