560 matches
-
asupra unei grupări de sate (uniuni de obști), în cadrul unor regiuni delimitate natural (câmpii, văile râurilor, păduri). La rândul său, voievodatul era o instituție direct politică, superioară cnezatului, rezultat al delegării atributelor de comandament militar superior de către cnejii mai multor cnezate, un fel de asociații militare și politice. În secolul al XIII-lea, cnezatul și voievodatul erau instituții statornicite (aflate) ereditar în mâinile unor familii puternice, viitoare dinastii. Sub aspect teritorial, cnezatele și voievodatele au cunoscut o evoluție specifică, extindere sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
câmpii, văile râurilor, păduri). La rândul său, voievodatul era o instituție direct politică, superioară cnezatului, rezultat al delegării atributelor de comandament militar superior de către cnejii mai multor cnezate, un fel de asociații militare și politice. În secolul al XIII-lea, cnezatul și voievodatul erau instituții statornicite (aflate) ereditar în mâinile unor familii puternice, viitoare dinastii. Sub aspect teritorial, cnezatele și voievodatele au cunoscut o evoluție specifică, extindere sau contracție, în funcție de conjunctură. Țările acestea cneziale sau voievodale erau înzestrate cu instituții proprii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atributelor de comandament militar superior de către cnejii mai multor cnezate, un fel de asociații militare și politice. În secolul al XIII-lea, cnezatul și voievodatul erau instituții statornicite (aflate) ereditar în mâinile unor familii puternice, viitoare dinastii. Sub aspect teritorial, cnezatele și voievodatele au cunoscut o evoluție specifică, extindere sau contracție, în funcție de conjunctură. Țările acestea cneziale sau voievodale erau înzestrate cu instituții proprii, aveau o organizare politică, militară și bisericească. De pildă, un izvor bizantin (Ioan Stavrakios) vorbește despre luptele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în funcție de conjunctură. Țările acestea cneziale sau voievodale erau înzestrate cu instituții proprii, aveau o organizare politică, militară și bisericească. De pildă, un izvor bizantin (Ioan Stavrakios) vorbește despre luptele dintre vlaho-bulgari și bizantini și rolul organismelor politice nord-dunărene, "micile domnii" (cnezate) sau "stăpâniri" în luptele din sudul Dunării. Apoi, avem mențiune despre Țara fiilor lui Bâlea cneazul (vestul Transilvaniei), o "țară" condusă de o familie cnezială, unde se afla o episcopie, așadar era o țară întinsă. Deducem din existența ei, una
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
coloniștilor germani și a cavalerilor teutoni, regatul ungar a depășit linia Carpaților și și-a extins dominația în regiunile de intensă locuire românească. Lumea românească, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, era bine închegată, structurată politic, în "țări", cnezate și voievodate, neafectate de stăpânirea străină directă. Această arie de locuire românească cu care vine în contact regatul ungar, după 1200, reprezintă partea cea mai evoluată a organizării politice românești din nordul Dunării. La sud de Carpați, s-a angajat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost incluse în aria de dominație a regatului ungar, în diversele formațiuni teritorial-politice ale acestora. Expansiunea rapidă a regatului ungar în teritoriile extra-carpatice, ca și noua politică antiortodoxă, urmată după 1204, au pus într-o situație primejdioasă entitățile politice românești, cnezatele și voievodatele, precum și structurile lor bisericești. Astfel dintr-o scrisoare târzie (25 iulie 1377) a papei Grigore XI către arhiepiscopul de Calocea aflăm despre preluarea cu forța a castrului (cetății) și domeniului românesc de la Medieș-Satu Mare, care au fost preluate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
epocă îndepărtată. Banatul sau "Țara Severinului" era dat cavalerilor "cu munții ce se țin de dânsul", cu veniturile și foloasele ce se cuveneau unor stăpânitori feudali. Banatul Severinuli era o țară (teritoriu) cu voievodate, asociații militare de sate românești, cu cnezate, cu boieri (stăpâni de pământ) și țărani. Erau în această Țară a Severinului mori și pescării ai căror deținători plăteau Ordinului și Regelui dările cuvenite, biserici și episcopi. Teritoriul avea o organizare socială și economică înaintată, aici circula moneda ungurească
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe la 1260, cavalerii Sf. Ioan părăsiseră deja Severinul, după ce au lăsat urme neșterse până azi.30 Din textul Diplomei ioaniților (1247) distingem două mari formațiuni teritorial-politice în spațiul pus sub autoritatea Ordinului: Țara Severinului, până la Olt, alcătuită din voievodat și cnezate, și Cumania, aflată la est de Olt, în Muntenia. La apus de Olt, figurau cnezatele lui Ioan și Farcaș, apoi "țara cnezatului voievodului Litovoi", recunoscută ca aparținând românilor și care includea și Țara Hațegului, aflată dincolo de munți. Dincolo de Olt, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
30 Din textul Diplomei ioaniților (1247) distingem două mari formațiuni teritorial-politice în spațiul pus sub autoritatea Ordinului: Țara Severinului, până la Olt, alcătuită din voievodat și cnezate, și Cumania, aflată la est de Olt, în Muntenia. La apus de Olt, figurau cnezatele lui Ioan și Farcaș, apoi "țara cnezatului voievodului Litovoi", recunoscută ca aparținând românilor și care includea și Țara Hațegului, aflată dincolo de munți. Dincolo de Olt, în partea de est, figura Cumania, unde se afla "țara lui Seneslau", voievodul românilor, lăsată lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
două mari formațiuni teritorial-politice în spațiul pus sub autoritatea Ordinului: Țara Severinului, până la Olt, alcătuită din voievodat și cnezate, și Cumania, aflată la est de Olt, în Muntenia. La apus de Olt, figurau cnezatele lui Ioan și Farcaș, apoi "țara cnezatului voievodului Litovoi", recunoscută ca aparținând românilor și care includea și Țara Hațegului, aflată dincolo de munți. Dincolo de Olt, în partea de est, figura Cumania, unde se afla "țara lui Seneslau", voievodul românilor, lăsată lor în aceleași condiții în care o stăpâniseră
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românești: ea a rupt Țara Oltului (Făgărașului) de voievodatul lui Seneslau, iar Țara Hațegului de voievodatul lui Litovoi. Această tendință se constată și la sud de Carpați, cele două voievodate autonome ale românilor au fost separate, ca statut, de alte cnezate și voievodate ale acestora, în timp ce episcopiile românilor din nou înființata dioceză a cumanilor erau suprimate, iar Țara Severinului era subordonată structurilor ecleziastice ale regatului ungar. Regele Bela IV (1235-1270) se intitula acum, ca și înainte de 1241, "rex Cumaniae", el se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rușii apuseni (cei din Halici). Astfel, cronicarul Thomas Tuscus notează: "...rutenii aflându-se în conflict cu românii (blaci)...", referirea este la românii din Maramureș sau la cei din nordul Moldovei, teritorii ce se aflau încă în aria de hegemonie a cnezatului Haliciului. Deducem că ar putea fi vorba de un voievodat românesc în nordul Moldovei, care dispunea de.o forță militară însemnată; românii au acționat în convergență de interese cu regatul ungar și nu este o întâmplare că viitorul stat, Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai sus, îndeosebi Diploma ioaniților, informațiile oferite de cercetarea arheologică și alte surse istorice au pus în lumină acea lume românească, care de secole dăinuia la sud și est de Carpați, lume aflată în stadiul organizării social-politice, respectiv în "țări", cnezate și voievodate. A doua jumătate a acestui secol reprezintă o nouă etapă, decisivă, a procesului de organizare politică a teritoriilor românești extra-carpatice. În această perioadă se deslușesc, cu putere și claritate, semnele maturizării politice în sânul societății românești, în strânsă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din părțile Sibiului și Brașovului cărora li se ceruse să oprească pe solii trimiși de regele Ladislau la tătari, în Muntenia, la Nogai. În ciuda stăpânirii lui Nogai, românii de la sud și est de Carpați aveau o viață politică autonomă în cnezatele și voievodatele lor. Acțiunea lui Litovoi era o tentativă de emancipare din starea de vasalitate față de regatul ungar (cf. DRH D, I, p. 30-34 și 34-35). Fapta sa era un act de revoltă (nesupunere) față de suzeranul său, declanșat în 1272-1273
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
voievodatul) de vexațiunile impuse, în calitate de vasal, prin stipulațiile Diplomei din 1247. În plus, el a încercat să-și extindă autoritatea asupra unor teritorii supuse coroanei ungare aflate dincoace de Carpați, se pare că, în dreapta Oltului, el a preluat teritoriile aparținând cnezatelor lui Ioan și Farcaș. În același timp, faptul că Litovoi, ca vasal, a acceptat lupta directă cu oastea trimisă de suzeranul său, exprima un crez politic și un plan de concentrare sub o singură autoritate a unor ținuturi românești libere
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1277 și Basarab, "marele voievod", din 1310. Nu avem nici un document din acest interval de timp, din care să deducem cum s-a ajuns la nașterea unei "Vlașkoe Zemlia", a "unei țări românești", prin unirea și închegarea diverselor voievodate și cnezate apărute între Carpați și Dunăre. "Tăcerea izvoarelor" a dus la cele mai variate ipoteze. În stânga Oltului (Muntenia), "golul documentar" este chiar mai mare, de peste o jumătate de veac, între 1247-1310, de la Seneslau până la Basarab. Pe lângă insuficiența documentară, un alt element
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
regelui la Severin: fugari (nemulțumiți) de sub stăpânirea lui Basarab l-au informat și chiar l-au ațâțat pe rege împotriva voievodului. Aceștia (Danciu, fiul lui Vladislav, Dionisie al lui Nicolae ș. a.) reprezintă, probabil, și pe moștenitorii (succesorii) acelor formațiuni prestatale (cnezate și voievodate) de dincolo de Olt, preluate de domnia munteană de la Argeș, după înfrângerea din 1277, spre sfârșitul secolului al XIII-lea (1290-1300), de Tihomir. S-au adăugat la acestea și sfaturi ale cumanilor, acum supuși regelui Ungariei, descendenții vechilor stăpâni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de pe valea Moldovei, ce a constituit nucleul de bază al statului medieval Moldova. Societățile românești din Moldova și Maramureș aveau un nivel de dezvoltare apropiat, anumite similarități în evoluția structurilor social-politice din cele două regiuni: Maramureșul era organizat în șapte cnezate de vale, conduse de un voievod, ales de adunarea cnezilor. Moldova s-a constituit, ca și Muntenia, prin unirea formațiunilor politice existente la răsărit de Carpați. Aceste formațiuni au avut drept liant elementele românești din Maramureș. Între nord-vestul Moldovei și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Aur. Anterior, inițiativele externe ce amenințau orientarea politică și statutul tributar al teritoriilor aflate în dependența Hoardei erau supuse ripostei necruțătoare a acesteia. În acest mod au reacționat mongolii, când Polonia a încercat să anexeze Halici-Wolhynia și atunci când alte cnezate rusești au inițiat acțiuni ostile față de Hoardă. La aceeași ripostă energică se puteau aștepta statele creștine ce ar fi cutezat să intervină, să smulgă teritoriile est-carpatice de sub dominația exclusivă a Hoardei. Înainte de 1359, au avut loc doar tentative neînsemnate în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ROMÂNEASCĂ 286 Contextul politic la începutul mileniului al doilea 286 Revenirea Imperiului la Dunărea de Jos 289 Începuturile vieții urbane medievale 293 Structuri politice la Dunărea de Jos 297 Românii din sudul Dunării-Statul Asăneștilor 304 Structurile politice din nordul Dunării-voievodate, cnezate și țări 314 Situația social-politică la sud de Carpați Diploma Ioaniților 317 Transilvania sub regii unguri 322 Așezarea coloniștilor străini în Transilvania 330 Secuii 330 Sașii 333 Instalarea cavalerilor teutoni în Țara Bârsei 338 CAPITOLUL X ULTIMUL VAL MIGRATOR ( SECOLELE
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se întinde între Carpații orientali și Nistru, unii ideologi moldoveniști radicali cerând, nici mai mult, nici mai puțin, decât constituirea Moldovei Mari (sau, cum susținea A. Lazarev, „în prezent Republica Moldova a devenit, de fapt, o succesoare cu drepturi depline a cnezatului Moldova”). Câteva lucruri trebuie spuse și despre ideologii actuali ai curentului moldovenist. Dacă până la 1989 ideile mai sus enumerate erau susținute de activiști ai Partidului Comunist din RSS Moldovenească, cu scopul meschin de a-și păstra statutul politic și social
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
cărui han era aliat al cneazului Moscovei. Ca urmare, negustorii ruși din Kaffa și Azov au intrat în contact direct cu autoritățile turcești. Numeroasele și permanentele fricțiuni dintre cele două părți au dus, cu timpul, la primul conflict armat dintre Cnezatul Moscovei și Imperiul Otoman, în anul 1569139. Apoi, necesitatea de a purta războiul împotriva trupelor franceze care invadaseră Egiptul, ce constituia, de fapt, singurul obiectiv care justifică, din punctul de vedere otoman, încheierea acelei alianțe 140 138 Martens, op. cît
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
se menționează explicit existența unui guvern românesc după retragerea aureliană, iar mai apoi, a "Statelor României" în timpul împăratului Constantin cel Mare (Heliade Rădulescu, 1861, p. 42). Permanența politică românească se manifestă mai degrabă printr-o statalitate difuză și împrăștiată în cnezate și voievodate. În aceste forme de organizare politică locală este depusă și perpetuată istoric statalitatea românească. Cu greu poate fi găsită o afirmație explicită care să enunțe continuitatea istorică a statului românesc, de genul celor făcute de Heliade. Mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românesc, fragmentată sub efectul marilor migrații, se reafirmă odată cu așezarea primelor fundații ale statalității românești: "la mijlocul secolului al XIII-lea, vedem că Românii din toate țările românești trăesc viața lor proprie, cu o limbă formată, cu biserică, în confederații de cnezate, unele cu un voevod, având armamentul lor. Dintre acești voevozi se va ridica unul, apoi altul, cari vor începe să adune țările românești. Dar opera lor nu se va îndeplini decât peste 700 de ani" (Floru, 1923, p. 40). Instinctul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
didactică se înscrie pe aceleași aliniamente. Pe lângă afirmarea permanenței populaționale a românilor în "spațiul strămoșesc carpato-danubiano-pontic", este enunțată și permanența statalității românești într-o formă mai strânsă sau mai laxă de organizare. Organizat în formațiuni politice obștești, evoluate ulterior în cnezate și voievodate, "zonele de locuire mai densă au constituit adevărate Romanii populare, care vor deveni, cu timpul, țări românești în evul mediu timpuriu" (Daicoviciu et al., 1984, p. 87). Teza bimilenarității, elaborată ca dogmă istoriografică în faza naționalistă a comunismului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]