560 matches
-
, județul Hunedoara, datează din secolul XV. Figurează pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Cetatea a fost simbolul cnezatului Sălașului între secolele XIV-XVII. Incinta este dreptunghiulară, cu laturile de aproximativ 99/35 m, fiind înconjurată de un zid gros de 1-1,10 m. La colțurile incintei, ca și pe laturile ei, au existat odinioară turnuri. Interiorul incintei adăpostea casa
Curtea cnezilor Cândreș din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326925_a_328254]
-
uniuni de obști: Vrancea, Câmpulung și Thigheci a relatat Dimitrie Cantemir. Câteva uniuni de obști alegeau o căpitenie militară intitulată voievod, iar teritoriul condus de acesta capătă denumirea de voievodat. În unele ținuturi învecinate cu slavii ele se mai numeau cnezate banate sau jupânate. Procesul de unificare a micilor voievodate în formațiuni teritoriale mai mari și mai viabile a reprezentat debutul constituirii statului medieval. Procesul de apariție a unor formațiuni statale mai avansate în spațiul extracarpatic, a întârziat deoarece acesta era
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
și de slăbirea presiunii exercitate de coroana maghiară, confruntată cu dificultăți cum ar fi stingerea dinastiei Arpadienilor (1301) și declanșarea luptelor pentru tron. În secolul al XIII-lea, teritoriul viitorului stat moldovenesc se afla în arile de influență politică ale Cnezatului de la Halici (sau Galiția-Volînia), și Hanatului Hoardei de Aur, fiind fragmentat în mici cnezate precum cel de la Onuțu (lîngă Hotin), cel al cetății Hansca (în ținutul Lăpușnei), sau cel al Bârladnicilor (cu centrul politic la Bârlad). Iașii (popor iranic înrudit
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
stingerea dinastiei Arpadienilor (1301) și declanșarea luptelor pentru tron. În secolul al XIII-lea, teritoriul viitorului stat moldovenesc se afla în arile de influență politică ale Cnezatului de la Halici (sau Galiția-Volînia), și Hanatului Hoardei de Aur, fiind fragmentat în mici cnezate precum cel de la Onuțu (lîngă Hotin), cel al cetății Hansca (în ținutul Lăpușnei), sau cel al Bârladnicilor (cu centrul politic la Bârlad). Iașii (popor iranic înrudit cu actualii Oseți din Caucaz) controlau centrul arealului, capitala lor Aski fiind numită în
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
ca Valahia Minor. Astfel în 1276-1277 regele Ottocar al II - lea al Boemiei nu a putut primi ajutor de la ruteni (bruteni) în lupta cu împăratul Rudolf de Habsburg, deoarece aceștia se aflau în conflict militar cu valahii (blacii) de la hotarul cnezatului. Peste o jumătate de secol, la 1326, aceeași blaci împreună cu ruteni și lituanieni au participat la o campanie militară poloneză împotriva markgrafului de Brandenburg. Despre un voievod valah de "peste pădure" (de la răsărit de Carpați), „domn peste ceilalți” voievozi se
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
că viitorul domnitor nu a renunțat de la bun început la ideea revenirii, deoarece mai tîrziu sunt amintiți că au pătruns în Maramureș "invasores de Mulwa". Odată însă cu incendierea bisericii și curții din Cuhea și confiscarea domeniului său, precum și acordarea cnezatului Cuhea din Maramureș cu satele aparținătoare ca răsplată lui Balc și fraților lui prin Diploma regelui Ludovic din 2 februarie 1365, voievodul se instalează definitiv în Moldova. Ștefan fiul cel mare al lui Bogdan I a murit în 1358 în
Descălecatul Moldovei () [Corola-website/Science/326954_a_328283]
-
de ani. Harald a murit trei ani mai târziu de bătrânețe, în 933. Ultimii ani ai domniei au fost marcați de conflictele dintre numeroșii fii ai săi (numărul acestora variînd între 11 și 20). Țara fiind divizată în mai multe cnezate, Harald l-a numit rege suprem, pe fiul său preferat Eirik. Harald a fost îngropat sub o movilă la Haugar, în stâmtoarea Karmsund, în apropierea bisericii din Haugesund, o zonă care mai târziu avea să se numească orașul Haugesund. Zona
Harald I al Norvegiei () [Corola-website/Science/325785_a_327114]
-
juzi sau oameni în vârstă, aleși de comunitatea sătească. Așezările populației românești se dezvoltă, comunitățile se statornicesc tot mai mult, societatea omenească evoluând spre organizare, până la apariția în secolul al IX-lea a primelor formațiuni cu caracter statal de tipul cnezatelor și voievodatelor. În secolele IX-X Ardealul era divizat teritorial în 3 formațiuni statale, numite voievodatele lui Gelu, Glad și Menumorut (Turda a aparținut voievodatului lui Gelu). Între secolele X-XIII a avut loc ocuparea treptată a Ardealului, de la nord spre sud
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
de morți. "Prima cronică novgorodeană", contemporană cu bătălia, nu dă niciun fel de cifre. Dintre cnejii slavi, Daniel al Volîniei, rănit, împreună cu Mstislav cel Viteaz au reușit să scape. Bătălia a reprezentat o grea înfrângere, dat fiind că multe dintre cnezatele slave și-au pierdut mare parte din armată și conducătorul, cu semnificativa excepție a cnezatului Vladimir-Suzdal. Istoricul Robert Marshall descrie raidul astfel: „Restul campaniei lui Subedai a intrat în analele istoriei militare ca una dintre cele mai mari aventuri ale
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
cnejii slavi, Daniel al Volîniei, rănit, împreună cu Mstislav cel Viteaz au reușit să scape. Bătălia a reprezentat o grea înfrângere, dat fiind că multe dintre cnezatele slave și-au pierdut mare parte din armată și conducătorul, cu semnificativa excepție a cnezatului Vladimir-Suzdal. Istoricul Robert Marshall descrie raidul astfel: „Restul campaniei lui Subedai a intrat în analele istoriei militare ca una dintre cele mai mari aventuri ale războaielor de cavalerie.” Mongolii i-au executat pe Mstislav al Kievului și pe nobilii kieveni
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
oficialii care nu erau de credință creștină. În regat a început să se manifeste o intoleranță crescândă față de creștinii ortodocși, lucru demonstrat de altfel prin transferul mânăstirii din Visegrád către ordinul benedictin în 1221. Andrei al II-lea a invadat Cnezatul Galiției în mai multe rânduri, dar nu a reușit să devină stăpânul pe termen lung a teritoriilor vecinului său. În ultimii ani ai domniei sale, fiul și moștenitorul lui, Béla a jucat un rol tot mai important în formarea politicii externe
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
în 1630 în trupele habsburgilor Sfântului Imperiu Roman și a continuat luptele împotriva suedezilor, participând la bătălia de la Breitenfeld. În 1633, el s-a reîntors în Polonia, înrolându-se sub comanda noului rege polonez Vladislav al IV-lea Vasa împotriva Cnezatul Moscovei în Războiul Smolenskului care a durat până în 1634. În acest război, Czarniecki a învățat o serie de tactici occidentale, folosite de mercenari. În decembrie 1633, Czarniecki a condus cu mare succes o unitate mobilă cu care a atacat spatele
Stefan Czarniecki () [Corola-website/Science/327643_a_328972]
-
Helena?) (C. 1315/1319 -. Zap La 23 iunie 1339), soția lui Andrew Kozielski, Augusta Anastasia (în jurul 1316/1321 - 11 martie 1345), soția Mândru Semion, Marele Duce de Moscova. A luptat pentru influență în orașele Pskov și Novgorod și contra împotriva Cnezatului Moscovei. În această luptă, bazându-se pe o alianță cu Tver, obligat prin căsătoria fiicei lui Gediminas, Maria cu Dmitri de Tver. Ucis la asediul cetății teutone Bayerburg, fiind țintit de un arcaș.
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
de viață și ideologia nobilimii poloneze. El era unic prin amestecul său cultural între Europa de Est, Europa de Vest și tradițiile autohtone. Sarmatismul a influențat considerabil cultura nobililor din alte state contemporane - Ucraina, Moldova, Transilvania, Despotatul Serbiei, Regatul Ungariei, Croația, Țara Românească și Cnezatul Moscovei. Criticat în timpul Iluminismului polonez, sarmatismul a fost reabilitat de către generațiile care au îmbrățișat romantismul polonez. După ce a supraviețuit realismului literar din perioada "pozitivistă" din Polonia, sarmatismul s-a bucurat de o revenire triumfală cu "Trilogia" lui Henryk Sienkiewicz, primul
Sarmatism () [Corola-website/Science/329189_a_330518]
-
de greutate al activității economice a Dobrogei s-a mutat spre nord. Administrația a fost genoveză. În economia sa negoțul maritim a fost un factor determinant. Orașul a deservit atât teritoriile Moldovei și Munteniei înainte de întemeierea statelor românești, cât și Cnezatul Haliciului sau Imperiul Mongol. Într-o fază târzie, portul a deservit însă și nevoi ale negustorilor sași din Transilvania. Decăderea sa a survenit într-un context în care ca urmare a revirimentului spiritual islamic produs spre 1340, s-a declanșat
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
monetară era asigurată de monede bizantine (hyperperi). Asemeni Perei, Caffei sau Trebizondei, Vicina avea propria variantă de hyperper și propriile sale unități de măsură. Orașul a ajuns să deservească atât teritoriile Moldovei și Munteniei înainte de întemeierea statelor românești, cât și Cnezatul Haliciului sau Imperiul Mongol. Mongolii s-a folosit de acesta pentru desfacerea produselor lor (cereale, ceară, piei tăbăcite, pește - cu proveniență din ținuturile dunărene sau din stepele nord-pontice), produse care erau schimbate pe altele manufacturate aduse din orașele - mai ales
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
generic de "Transnistria". Deși etnicii moldoveni (români) au constituit o mare parte a populației, zona nu a fost niciodată considerată o parte a teritoriilor tradiționale ale Moldovei. Teritoriul de la est de Nistru a fost stăpânit de Rusia Kieveană și de Cnezatul Halici-Volînia din secolul al IX-lea până în secolul al XIV-lea, iar mai apoi a fost condus de Marele Ducat al Lituaniei, Uniunea polono-lituaniană și mai târziu, în secolul al XVIII-lea, de Imperiul Rus. În această perioadă, Principatul Moldovei
Statutul politic al Transnistriei () [Corola-website/Science/335446_a_336775]
-
cumanilor, iar câteva alte documente maghiare au consemnat această invazie cu obișnuita confuzie pecenegi/cumani si eventual uzi. Despre participarea românilor la această expediție există o relatare într-o cronică rusească relativ târzie.. V. Spinei a studiat această cronică a Cnezatului Moscovei și a găsit câteva inadvertențe: A.I. Gonța a remarcat că la acest raid au participat și trupe din Transilvania, fără să-i menționeze pe români. Nu poate fi privită ca o certitudine istorică. Denumirea ei nu apare în gestele
Bătălia de la Chiraleș () [Corola-website/Science/330497_a_331826]
-
de ani. Harald a murit trei ani mai târziu de bătrânețe, în 933. Ultimii ani ai domniei au fost marcați de conflictele dintre numeroșii fii ai săi (numărul acestora variînd între 11 și 20). Țara fiind divizată în mai multe cnezate, Harald l-a numit rege suprem, pe fiul său preferat Eirik. Potrivit istorisirii Heimskringla, Harald și-a numit fii ca regi reprezentativi peste diferite porțiuni ale regatului și intenționa ca Eric, fiul său preferat, să moștenească tronul după moartea sa
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
de ambasada la 1 martie 1956. În 2009 s-au sărbătorit 130 de ani de relații diplomatice româno-sârbe. România nu recunoaște independența Statului Kosovo care s-a separat de Șerbia fără aprobarea acesteia. Mircea cel Bătrân a oferit sprijin militar Cnezatului Șerbiei în timpul Bătăliei de la Kossovo Polje împotriva Imperiului Otoman, care a desființat Statul Sârb în urma acestei bătălii. Revoltă anilor 1804-1813 condusă de către Đorđe Petrović și revoltă din anul 1815, a dus la înființarea Principatului Șerbiei. Având o autonomie largă față de
Relațiile dintre România și Serbia () [Corola-website/Science/335238_a_336567]
-
și devenind un stat elin independent: Principatul de Theodoros, patria Mariei de Mangop, care s-a menținut până în 1476. Estul Crimeei și vestul Kubanului, adică inima fostului Regat Bosforan, au trecut în secolul al IX-lea în stăpânirea Rusiei Kievene (cnezatul Tmutarakan). <br> Între secolul al XIII-lea și secolul al XV-lea porturile Cembalo, Caulita, Lusta, Soldaia, Caffa, Chimmero și Vosporo au fost controlate succesiv de republicile Veneția (1204-1235) și Genova (1315-1475). Nordul Crimeii a aparținut succesiv hazarilor, cumanilor, mongolilor
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
dominației mongole asupra principatelor ruse, este privită de istoricii ruși ca un punct de cotitură în perioada în care puterea mongolă a intrat în declin iar puterea moscovită a intrat în ascensiune - un proces care va duce la proclamarea independenței Cnezatului Moscovei și ulterior la formarea statului rus modern. Conform istoricului rus Lev Gumiliov, „"Rușii au mers la Kulikovo ca cetățeni ai diferitelor principate și s-au întors ca o nație rusă unită"”. După cucerirea mongolo-tătară teritoriile Rusiei Kievene au devenit
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
Conflictele dintre Moscova și Riazan datează de dinaintea cuceririi mongole, având originea în ascensiunea puterilor regionale din cadrul Rusiei Kievene. În Hoarda de Aur a izbucnit un război civil și au început să apară noi puteri politice, inclusiv Marele Ducat al Lituaniei, Cnezatul Moscovei și Principatul Riazan. După moartea misterioasă a hanului Abdulla Tătarul în 1370, liderul militar Mamai a preluat controlul Hoardei de Aur și a fost numit regent pentru hanul Muhammad Bolak. Mamai nu era un Ginghisid (descendent al lui Ginghis
Bătălia de la Kulikovo () [Corola-website/Science/333902_a_335231]
-
Războaiele Ruso-Lituaniene au fost un șir de conflicte armate între Marele Ducat al Lituaniei, aliat cu Regatul Poloniei, și Marele Cnezat al Moscovei. După mai multe înfrângeri în fața lui Ivan al III-lea și Vasile al III-lea, lituanienii s-au bazat din ce în ce mai mult pe ajutorul polonez, factor ce a contribuit la crearea Uniunii Polono-Lituaniene. Înaintea primei reprize de războaie din
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
înfrânt o coaliție de voievozi ruteni în și a cucerit Kievul, fosta capitală a Ruteniei Kievene. Până la jumătatea secolului al XIV-lea, Lituania s-a extins absorbind Cernigăul și Severia. Algirdas, urmașul lui Gediminas, a făcut o alianță cu Marele Cnezat al Tverului și a efectuat trei expediții împotriva Moscovei, încercând să profite de tinerețea marelui cneaz al Moscovei, Dmitri Ivanovici, care a reușit totuși să respingă aceste atacuri. Primele intruziuni ale trupelor lituaniene în cnezatul moscovit au avut loc în
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]