1,036 matches
-
a lipsit o perspectivă diacronică asupra literaturii Boileau prin disprețul pentru Renașterea franceză și membrii Pleiadei, iar Johnson prin ignorarea creațiilor engleze de dinainte și din timpul epocii lui Shakespeare. Spre deosebire de predecesorul său francez însă, Samuel Johnson nu și-a coagulat principiile într-o artă poetică, ci și le-a răspândit prin numeroasele studii literare dintre care cele mai importante rămân Viața poeților (1781) și prefața scrisă la ediția din 1765 a operelor lui Shakespeare, pe care o vom analiza în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Alexandrescu, de exemplu, prin aspirația către dimensiunea solară a existenței în pastelurile lui Alecsandri etc., așadar, dincolo de toate aceste aspecte, concretizate literar în toate genurile, pulsul viu al neoclasicismului îl reprezintă mai degrabă, articolele teoretice, prefețele sau artele poetice, care coagulează mărturisiri de credință a căror importanță primordială rezidă în conștientizarea deplină a asumării principiilor de sorginte clasică. Vom urmări, în acest sens, câteva figuri ilustrative ale epocii, care și-au exprimat clar adeziunea la ideologia clasică Gheorghe Asachi, Grigore Alexandrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de folos".213 Nimic mai clar decât această autointegrare în zodiile clasice. De altfel, Epistolele reprezintă arte poetice, care, atât prin formă, cât și prin majoritatea ideilor exprimate trădează structura intim clasică a lui Grigore Alexandrescu, structură ce s-a coagulat în această direcție încă din adolescența poetului care uimise de la acea vârstă prin vastele sale cunoștințe din literatura antică sau a secolului al XVII-lea francez. Din acest punct de vedere, nu este surprinzătoare promovarea tipului de artist-meșteșugar, truditor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
riguroase și mai ales obiective: "...critica nu trebuie să considereze ca reguli în judecata sa nici gustul său particular, nici ideile sale proprie." Tocmai această obiectivare rece va fi contestată mai târziu de adepții impresionismului critic. Articolul lui Radu Ionescu coagulează într-o mare măsură idei logice, argumentate cu vitalitate, trasând pe de altă parte încă o dată contururile unei viziuni de sorginte clasică. IV.9. Concluzii Peisajul literar pestriț al epocii pașoptiste a suscitat de-a lungul timpului numeroase explicații, fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de gânduri, anecdote, idei, care ascund de fapt opinii critice, ferindu-se însă de solemnitatea și gravitatea tratatelor. În ciuda acestei personalizări, care face din Apelul la ordine mai mult o radiografie a dimensiunii interioare a autorului decât un sistem riguros coagulat de principii critice, ideile își păstrează forța conturând un crez artistic aparte, particularizat și de plasarea în zodia valorilor clasice. Astfel, adoptarea acestei viziuni ce privea ordinea, armonia, claritatea și mai ales meșteșugul a dus la definirea identității creatoare a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în instrument al creării unor obiecte vizuale care constituie esența noului tip de poezie. Aceasta ar trebui percepută ca rezultat al unor analogii sugestive de interpretare a realității sau mai degrabă a impresiilor pe care le produce realitatea asupra autorului, coagulându-le în forme concrete, care să marcheze retina. "Uită-te la fiecare cuvânt ca la o imagine, apoi ca la o succesiune de imagini" afirma același Hulme în Note despre stil și limbaj, un eseu care surprinde în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
-se prin excluderea altor factori externi textului cum ar fi cel biografic, social, istoric etc.280 Revenind la articolul lui Eliot, se observă o reluare în finalul său a teoriilor enunțate mai ales cea privitoare la depersonalizarea creației care este coagulată într-o formulare concisă: "Emoția artistică e impersonală."281 Impersonalitatea cerută poeziei nu poate fi atinsă decât prin valorificarea a ceea ce Eliot numește "momentul prezent al trecutului", presupunând implicarea activă a tradiției în procesul creației. Concluzia acestui text este importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Revenind la definirea criticii propriu-zise, Eliot sugerează că principalele elemente pe care aceasta trebuie construită sunt comparația și analiza, folosite însă într-o manieră fertilă care să evidențieze aspectele importante ale operei și să educe gustul. În această cheie se coagulează și finalul articolului reluându-se ideea obiectivării actului critic care nu trebuie să impună opinii gata formulate, ci să formeze opinii și nu trebuie să devină o simplă manieră de reflectare a criticului, ci "o cercetare onestă în limita datelor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a unei limbi și a unui popor care, în general parcurge etapele unui organism viu, iar pe de altă parte, se avea în vedere o dispunere valorică, imposibil de făcut atunci când este vorba de opere ce sunt la fel de importante, chiar dacă coagulează viziuni diferite asupra realității. De altfel, Eliot se referă aici la maturitatea progresivă a limbii, mai ușor sesizabilă în proză, gen care tinde să se apropie mai mult de anumite norme comune. Eliot continuă prin a sugera că o perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
T. S. Eliot sau prin rolul fundamental jucat în crearea unor direcții moderniste precum imagismul sau vorticismul. Inserarea articolelor sale în lucrarea de față s-a făcut datorită unei afinități declarate a poetului pentru ordine, depersonalizarea discursului, importanța modelelor, care coagulează o pronunțată viziune neoclasică. La fel ca și T.S. Eliot, Pound a privit critica literară în directă relaționare cu opera, considerând-o un act de clarificare și de instaurare a unui set de principii menită să asigure o direcție fermă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de caracteristica unui exercițiu insolit. Lipsit de trăsătura alterității, discursul se prezintă pe sine și numai pe sine, încît nici nu formează și nici nu informează, exprimarea este redundantă și cu o aparentă notă de profunzime, nefiind în măsură să coaguleze un conținut de idei suficient de coerent pentru a întemeia o concepție filozofică. La Noica, construcția metaforică sau dezbaterea lexicală de la Blaga sînt antrenate într-o improvizație eseistică extrem subiectivă, prin care răzbate sporadic informația erudită, preluată și ea în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nedorit. Totuși, Republica Umanistă Vandana continua să existe, asemenea unei cicatrici dizgrațioase pe fața Terrei. Iar dacă autoritățile din Palatul Rakavanda Nouă (sediul Președinției Republicii Umaniste Vandana) păreau mulțumite de situație și chiar stimulau cu toate mijloacele izolaționismul, opoziția activă coagulată în exil (mai ales în republica soră) căuta pentru patria ei o soluție de reintegrare în circuitul lumii. La Congresul al VIII-lea al FRV (Frontul Renașterii Vandane), ținut în Zanzibar 58, s-a ajuns la concluzia că singura șansă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de dobîndă activă, respectiv pasivă. Consecința e că fondurile circulă foarte repede și cu costuri reduse. Alt avantaj important este diseminarea riscurilor intermedierii bancare la nivel global. Drept e și faptul că au au apărut alte riscuri, care s-au coagulat devenind sistemice. E vorba despre speculația excesivă, ocolirea fiscului și crearea celebrelor "baloane" conținînd valori umflate artificial ale activelor. Și atunci, cînd aceste baloane au început să se spargă și banii să se volatilizeze, au fost rechemate autoritățile, care au
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
nedorit. Totuși, Republica Umanistă Vandana continua să existe, asemenea unei cicatrici dizgrațioase pe fața Terrei. Iar dacă autoritățile din Palatul Rakavanda Nouă (sediul Președinției Republicii Umaniste Vandana) păreau mulțumite de situație și chiar stimulau cu toate mijloacele izolaționismul, opoziția activă coagulată în exil (mai ales în republica soră) căuta pentru patria ei o soluție de reintegrare în circuitul lumii. La Congresul al VIII-lea al FRV (Frontul Renașterii Vandane), ținut în Zanzibar 58, s-a ajuns la concluzia că singura șansă
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
sale, el vrea să demonstreze insuficiența tuturor teoriilor ce încearcă să dea o explicație uniformă tuturor fluctuațiilor și tuturor crizelor. Școala suedeză vine cu o nouă metodologie, ce nu constituie o doctrină coerentă, (nu a lăsat-o războiul să se coaguleze), dar va inspira ulterior multe doctrine și reprezintă, prin critica școlii neoclasice și printr-un umanism superior o încercare sinceră și meritorie de a căuta căi de depășire a economiei hylotropice, de ieșire la lumină. Apoi, aș crede că unii
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cea a prelucrării metalelor s-a creat un univers socio politic și economic complex. În epoca bronzului, și-au făcut apariția orașele stat îndeletnicite cu neguțătoria. Aventurându-se pe uscat, dar și pe mare, în jurul acestor nuclee urbane s-au coagulat țări cu interese divergente. Aflate în coliziune, războiul avea să tulbure mintea și sufletul ființei umane. Perfecționarea prelucrării metalului în epoca fierului a făcut nu doar ca agricultura să performeze, ci și războiul să devină mai ucigător. Plugul se înfigea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
frumoase graiuri, care au curs de o parte și de alta versanților spre zările îndepărtate ale Nistrului, Tisei și Dunării. Totodată, începând cu Evul Mediu, Carpații au devenit o frontieră naturală pentru diversele nuclee regale și imperiale care s-au coagulat în Câmpia Panonică (de la regatul maghiar până la imperiul austriac și, apoi, dualismul austro ungar)24. Până la sfârșitul Epocii moderne, care s-a prăbușit în larma asurzitoare de mitraliere și obuze din Primul Război Mondial, Carpații au reprezentat una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cazul Cnezatului de Halici Volînia). În schimb, de la Șipeniț, tendința a fost una spre aval și dincoace de Nistru (așa cum a fost cazul Moldovei). Nu întâmplător, este regiunea unde a apărut Țara Șipenițului, important nucleu valah la est de Carpați, coagulat cu mult înainte de întemeierea Moldovei 32. Frontiera pe Ceremuș a principatului a fost stabilită definitiv de extinderea în regiune de pe direcția nord vest a Poloniei. La miazăzi, Moldova nu avea nevoie de un hotar natural care să o apere. Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
sub valuri. 5. COLINDÂND PRIN TÂRGURI a. Cetăți de prin Transilvania Încă din Antichitate, au fost trasate drumuri pentru exploatarea și valorificarea bogățiilor pământului. Aceste căi au format scheletul a ceea ce avea să devină infrastructura statelor. Nucleul lor s-a coagulat în jurul unui oraș din proximitatea resurselor naturale, iar cu timpul s-au dezvoltat în adevărate capitale. Să ne gândim, de pildă, la sarea și aurul din Apuseni. În preajma lor avea să fie întemeiată, în Munții Orăștiei, Sarmizegetusa Regia, devenită centrul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Orașul, cucerit de sub stăpânire otomană, a fost reconstruit după model austriac, impulsionat de colonizarea ținutului cu șvabi. În cele din urmă, situarea în centrul câmpiei Banatului s-a transformat într-un avantaj. Timișoara a devenit nucleul în jurul căruia s-a coagulat rețeaua densă de căi ferate din regiune. Odată cu apartenența la România, rolul Timișoarei a sporit considerabil. Vehiculul devenirii sale a constat în poziționarea sa în proximitatea frontierei atât cu Iugoslavia, cât și Ungaria. Nu întâmplător, la Timișoara, s-au realizat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
raporturilor austro ruse, cu efecte care s-au propagat în arealul limitrof din Baltica și Balcani. Pentru a înțelege limitele influenței pe care o exercita axa, să aruncăm o privire în istorie și spre extremitățile sale. În jurul Cracoviei, s-a coagulat inițial regatul polonez (Malopolska) și a urmat o direcție de expansiune spre răsărit pe linia Liov Kiev. Polonezii au fost, oarecum, forțați de anumite realități politice regionale să ia calea estului, atât timp cât în vest locul era ocupat de principii cehi
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Antichității, mai precis custodia patrimoniului politic și cultural roman (de fapt, greco roman). În vest, încercarea lui Carol cel Mare de restaurare a Imperiului roman a atras după sine o competiție franco germană pentru supremație pe continent. Ideea s-a coagulat fie în jurul nucleului austriac (catolic), fie a celui prusac (protestant). Așa s-a ajuns ca, pe parcursul istoriei, să fie generate trei sfinte imperii romane de națiune germană. Franței nu i-a rămas decât să se opună acestor imperii care tindeau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
așa cum am văzut Odesa, Liov). Diversificarea acestor opțiuni de comunicații nu poate fi decât benefică pentru toți. Orașelor din provincie li se oferă șansa de a deveni sau, în cazul unora, de a redeveni nuclee gravitaționale în jurul cărora să se coaguleze o oarecare prosperitate (de exemplu, aproape indispensabil, acest imbold pentru centrele din est: Suceava, Iași, Galați). Însuși Bucureștiul ar avea de profitat prin conectarea sa fie directă, fie indirectă, prin intermediul orașelor din provincie, la axele principale ce traversează Eurasia. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pe promontoriile ușor de apărat unde au creat orașe comerciale puternice (Ragusa). Confruntați cu riscul decimării, localnicii s-au repliat în regiuni inaccesibile năvălitorilor. Autohtonii au mai avut și varianta deplasării spre zone periferice în raport cu nucleele teritoriale în jurul cărora se coagulaseră statele salve. De exemplu, politica de oprimare, după care s-au ghidat cnezatele sârbești, i-a forțat pe albanezi și aromâni să migreze spre miazăzi. Destinul greu împărtășit în comun a făcut ca aceste comunități să rămână strâns legate până la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
-ne de puterea și măreția etalate în desfășurarea lor grandioasă. Să nu uităm niciodată, pe cărarea care ne poartă spre vârful muntelui, că formăm axul central al spațiului cosmic. Reprezentăm manifestarea conștientă a materiei și, implicit, nucleul în jurul căruia se coagulează existența. Suntem purtătorii unui miracol și, deopotrivă, unei taine care se numește viață. Cărăm pe umeri povara datoriei, transmisă fiecărei generații, de a păstra mai departe aprinsă această flacăra sacră. În suflet purtăm împotrivirea față de suflul care ar putea să
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]