KorAP: Find »[drukola/base=cobră & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...26 >

631 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935

victime; n-aveau nici răbdare să-i convertească la religia lor pe cei care nu le semănau și n-aveau nici încredere că oamenii pot fi mântuiți; de aceea preferau să-și impună credința cu ajutorul cobrelor cântecul șerpuitor care făcea cobra să se înalțe ținea loc de predică; nu discutau, dealtfel, nici între ei; poate renunțaseră demult și la cuvinte; poruncile se dovedeau mai limpezi date cu nuiaua și cu bățul, iar pentru altceva decât pentru porunci nu vedeau la ce-

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
se schimonosi deodată îngrozitor. Parcă i se aplicase o mască terorizată. Au trecut câteva momente până m-am dumirit ce se întîmpla. Unul dintre îmblînzitori, la un semn al șefului probabil, căci acesta urmărea atent scena, deschisese gura sacului cu cobre și de-acolo își înălța încet capul o cobră. Femeia scoase un țipăt înfiorător care se frânse în cele din urmă într-un acces de tuse isterică. Înecată de această tuse, ea încercă să țipe mai departe în timp ce îmblînzitorii adulmecau

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
mască terorizată. Au trecut câteva momente până m-am dumirit ce se întîmpla. Unul dintre îmblînzitori, la un semn al șefului probabil, căci acesta urmărea atent scena, deschisese gura sacului cu cobre și de-acolo își înălța încet capul o cobră. Femeia scoase un țipăt înfiorător care se frânse în cele din urmă într-un acces de tuse isterică. Înecată de această tuse, ea încercă să țipe mai departe în timp ce îmblînzitorii adulmecau, imobili, vântul. Eram gata să ies din trestii când

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
tuse isterică. Înecată de această tuse, ea încercă să țipe mai departe în timp ce îmblînzitorii adulmecau, imobili, vântul. Eram gata să ies din trestii când femeia înclină capul și, la un semn al șefului, îmblînzitorul care deschisese sacul împinse cu piciorul cobra la loc. Apoi femeia dispăru în colibă, iar ceilalți căzură într-o somnolență ciudată. Când s-a auzit din nou un scheunat de câine, s-au scuturat din somnolență, au luat cobrele de pe butuci, le-au vârât în sac, și-

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
șefului, îmblînzitorul care deschisese sacul împinse cu piciorul cobra la loc. Apoi femeia dispăru în colibă, iar ceilalți căzură într-o somnolență ciudată. Când s-a auzit din nou un scheunat de câine, s-au scuturat din somnolență, au luat cobrele de pe butuci, le-au vârât în sac, și-au desfășurat cârpele de pe mâini și de pe picioare și au dispărut la rândul lor în colibă. Am profitat de asta ca să mă retrag prin stufăriș. Am rătăcit printre bălți până ce am auzit

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
mi s-a părut că aud un geamăt, apoi un icnet batjocoritor care mă însoțea în vreme ce intram în clădirea gării. Nu i-am spus Eleonorei ce văzusem în mlaștină ca să n-o înfricoșez. Nu puteam să uit însă ritualul îmblînzirii cobrelor și mă întrebam dacă membrii acelei secte pustiiseră gara. Probabil, îmi ziceam, i-au hărțuit pe cei din gară până când acestora li se făcuse lehamite și-și luaseră lumea în cap. Era chiar de mirare că îmblînzitorii nu dăduseră foc

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
dacă aveau una, nu putea fi decât religia fricii. Cruciații acelei religii negre, îmbrăcați nu în armuri, ci în haine de cerșetori, visau probabil să vină o zi când n-ar fi nevoie decât de o nuia și de o cobră ca nimeni să nu mai crâcnească. Până atunci aduceau pe altarele lor de noroi ofrande de fluturi morți și cerșeau prin orașe, cum îi văzusem. Pe la răspântiile străzilor cântecul lor trist și amenințător le stârnea poate nostalgia mlaștinilor... Dar de ce

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
sau într-un vagon, murim. Soarele care scaldă tufele de oțetari te contrazice. De vină ești tu și coaja în care te afli. Din nefericire, se pare însă că sânt victima optimă. Îmblânzitorii n-au trebuit decât să-mi arate cobra. Eu le-am făcut singur treaba după aceea. Am visat cobra și am făcut din ea o obsesie. Sigur că trebuia să mă întorc în mlaștină. 11. Chiar a doua zi, când nici o adiere de vânt nu mai clătina tufele

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
te contrazice. De vină ești tu și coaja în care te afli. Din nefericire, se pare însă că sânt victima optimă. Îmblânzitorii n-au trebuit decât să-mi arate cobra. Eu le-am făcut singur treaba după aceea. Am visat cobra și am făcut din ea o obsesie. Sigur că trebuia să mă întorc în mlaștină. 11. Chiar a doua zi, când nici o adiere de vânt nu mai clătina tufele de oțetari, m-am dus să mă conving dacă visasem sau

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
maxilare puternice, iradia o vrajă malefică. Lovitura fatală o dădeau însă ochii. Nu erau absenți, ca la alți idoli, ci arătau ca un tăiș de pumnal și mă priveau scormonitor. Când i-am văzut, m-am simțit ca în fața unei cobre și n-am mai îndrăznit să mă mișc. Am avut atunci impresia că buzele s-au mișcat, ca două omizi, și mă așteptam să aud un hohot de râs. Dar m-am înșelat. Nimic n-a tulburat liniștea. În schimb

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
Înlăuntrul așteptării începe să foiască uneori ceva. Auzi un sunet care te face să tresari și deodată vezi cum din așteptare se ridică un cap care se leagănă și se lățește, scoțând limba și apropiindu-se de tine. Atunci recunoști cobra. Era, poate, un semn că devenisem și mai vulnerabil. Uneori vulnerabilitatea, domnilor, îți arată că n-ai decăzut până acolo unde să suporți orice, dar, credeți-mă, nu e simplu, nu e simplu deloc... Am adormit greu, repetîndu-mi că trebuia

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
că există și o altfel de frică. Vedeți în ce situație ciudată mă găsesc, domnilor? Eu am descoperit frica între oameni. Trăiam între oameni și visam pustiul; iar într-o bună zi oamenii m-au făcut să aflu ce înseamnă cobra, ce înseamnă frica. Aici totul părea inofensiv. Mă speria numai golul din jurul meu. Pentru ca într-o zi să mă lovesc iarăși de cobre, să descopăr că orice pustiu clocește o cobră. În gara asta am aflat că frica de pustiu

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
oameni și visam pustiul; iar într-o bună zi oamenii m-au făcut să aflu ce înseamnă cobra, ce înseamnă frica. Aici totul părea inofensiv. Mă speria numai golul din jurul meu. Pentru ca într-o zi să mă lovesc iarăși de cobre, să descopăr că orice pustiu clocește o cobră. În gara asta am aflat că frica de pustiu e și mai rea decât frica de oameni. Cu oamenii te mai înțelegi, te ferești, te explici, profiți de o licărire de compasiune

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
zi oamenii m-au făcut să aflu ce înseamnă cobra, ce înseamnă frica. Aici totul părea inofensiv. Mă speria numai golul din jurul meu. Pentru ca într-o zi să mă lovesc iarăși de cobre, să descopăr că orice pustiu clocește o cobră. În gara asta am aflat că frica de pustiu e și mai rea decât frica de oameni. Cu oamenii te mai înțelegi, te ferești, te explici, profiți de o licărire de compasiune. Uneori frica ațipește sau obosește. Deh, oamenii au

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
se trezește. Da, domnilor, nu există un călău mai curat și mai înfricoșător. Și ce concluzie să trag de aici? Că nu există scăpare din frică? Pe lângă toate defectele mangustelor imperfecte, eu mai am un defect. Odată ce-am văzut cobra, o duc se pare cu mine. Chiar dacă fug de ea. Și când mă aștept mai puțin, o văd din nou. Dar nu am singurul defect care ar fi închis zidul în jurul meu lăsîndu-l fără nici o fisură. Nu mi-am pierdut

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
mă feresc să-mi recunosc defectele. Sânt chiar înclinat să le exagerez într-un sens. Adică sânt gata să accept că defectele mele s-au transformat în destin. Ceea ce în adâncul meu nu vreau să cred. Nu eu am creat cobrele pe lume și nu eu am împărțit oamenii în îmblînzitori și victime. Nu eu am țipat în frizeria aceea, deși aș fi putut s-o fac. Eu cel mult pot fi acuzat că n-am zis: "O criză de isterie

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
simțit un miros de ars. În prima clipă am crezut că flacăra mi-a ars ochii. Dar ea îmi pârlise numai sprâncenele. "Trebuie să fie un îmblînzitor", mi-am zis, și mă așteptam să-l văd scoțând din sân o cobră. Tocmai trecea un nor în dreptul lunii. "Așteaptă, cu siguranță, să reapară luna ca să mă înspăimînte", m-am gândit. Când norul a trecut, mi-am dat seama că avea tatuată pe braț o cobră, dar că la sân strângea o mangustă

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
să-l văd scoțând din sân o cobră. Tocmai trecea un nor în dreptul lunii. "Așteaptă, cu siguranță, să reapară luna ca să mă înspăimînte", m-am gândit. Când norul a trecut, mi-am dat seama că avea tatuată pe braț o cobră, dar că la sân strângea o mangustă. Cu o mână ținea torța, iar cu cealaltă strângea la piept mangusta care mârâia acum spre mine, arătîndu-și dinții ascuțiți. Știi că n-aveai voie să pătrunzi în această mlaștină?" m-a întrebat

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
câtva timp zgomote și pe urmă n-am mai auzit decât vântul. Suna printre trestii și uneori părea o melodie. O melodie ciudată pe care o cunoșteam de undeva. Am ciulit urechea. Da, era cântecul pe care-l cântau îmblînzitorii cobrelor. Era ca și cum îmblînzitorii stăteau ascunși în stufăriș și de-acolo cântau îngînîndu-și melodia cu vântul. Din ce în ce mai mult, mă intriga faptul că mă lăsaseră singur. De ce mă aduseseră atunci acolo? Mi se părea curioasă purtarea celor doi îmblînzitori. M-am gândit

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
trec la acțiune când am înghețat. "Așadar, de aceea..." Atât am fost în stare să bâigui. Pe urmă, parcă totul mi s-a ars în minte și nu mai aveam în cap decât cenușă. În fața mea, la lumina flăcărilor, două cobre mă priveau fix. Erau somnoroase încă și încolăcite, dar nu mă pierdeau din ochi. Cât aveau să întîrzie astfel? Nu mult timp. Din clipă în clipă, aveau să se trezească de-a binelea. Le și vedeam înălțîndu-se pe coadă, începînd

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
Ar fi fost de ajuns. Prin întuneric, am observat un băț pe butucul înalt de lângă mine. Am întins încet mâna, ferindu-mă să fac mișcări brusce, și l-am luat. Era o copilărie să mă apăr cu un băț de cobre și totuși trebuia să fac ceva. Nu era însă un băț obișnuit ceea ce strângeam eu în mână. Din fericire era unul din fluierele pe care le foloseau îmblînzitorii. Atunci, n-o să vă vină să credeți, din disperare am dus încet

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
melodia pe care o auzisem, ascultând și vântul, am început să cânt. Cântecul era mai degrabă trist, nu reușeam să scot accentele insinuante pe care le auzisem la îmblînzitori, dar se pare că, oricum, el își făcea efectul. Cele două cobre s-au trezit de-a binelea, au ridicat capul și au început să danseze în aer. Acum îmi era frică să mă opresc. Trebuia să cânt așa fără oprire. Cum aș fi încheiat cântecul, cobrele ar fi ieșit de sub vrajă

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
își făcea efectul. Cele două cobre s-au trezit de-a binelea, au ridicat capul și au început să danseze în aer. Acum îmi era frică să mă opresc. Trebuia să cânt așa fără oprire. Cum aș fi încheiat cântecul, cobrele ar fi ieșit de sub vrajă. Flăcările au scăzut cu timpul și lingeau tăciunii gata să se stingă. Eu tot mai cântam. Și mă miram singur de unde știam să cânt melodia aceea pe care doar o ascultasem până atunci. Când, deodată

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
lingeau tăciunii gata să se stingă. Eu tot mai cântam. Și mă miram singur de unde știam să cânt melodia aceea pe care doar o ascultasem până atunci. Când, deodată, am auzit pași în spatele meu și cineva mi-a smuls fluierul. Cobrele s-au oprit o clipă în aer și, imediat, unul din cei doi îmblînzitori, căci se întorseseră, a pornit să cânte el, în vreme ce celălalt își înfășura mâinile și picioarele în cârpe, după care a luat un băț și a vârât

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
s-au oprit o clipă în aer și, imediat, unul din cei doi îmblînzitori, căci se întorseseră, a pornit să cânte el, în vreme ce celălalt își înfășura mâinile și picioarele în cârpe, după care a luat un băț și a vârât cobrele în sac. M-au luat de-acolo și m-au dus prin stufăriș la marginea unei bălți care scânteia în lumina lunii. Acolo era o barcă veche, aproape putredă, legată de trestii. M-au împins în barcă, pe urmă s-

Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]