1,286 matches
-
sălile goale ale spitalului, valiza mea din camera de la primul etaj și, într-un sertar, cochilia din Marea Roșie, pregătită drept cadou pentru cea care tocmai plecase. Cinismul nefiind un sentiment nocturn, n-aveam să reușesc să fac ironii, nici pe seama cochiliei (care avea să fie găsită a doua zi sub dărâmăturile spitalului bombardat), nici a vorbelor de rămas-bun din fața autocarului. Iar când, în sfârșit, eram gata să ațâț zeflemeaua aceea fără urmă de veselie, aveam să văd că nu mai rămânea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
dar să nu uităm că orice medalie are și un revers. Astfel, dacă în vis este așezată invers, ea exprimă dificultatea și obstacolele cu care se confruntă persoana, posibil după o perioadă favorabilă sau în mod neașteptat. Perlă Stând în cochilia sa la fel cum sufletul sălășluiește în trup, perla reprezintă esența ce se opune învelișului. În vis, exprimă mai ales prețiozitatea unei persoane, a unei relații, a unei situații. Desemnează caracterul de excepție pe care îl regăsim în expresia «este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
îmbunătățirea condiției sociale. Dar semnificația cea mai importantă a încălțămintei este de natură erotică. Piciorul care intră în pantof este o transpunere a penetrării, imagine clar evocată în basmul Cenușăreasa Încălțămintea este așadar un simbol feminin, la fel ca matricea, cochilia și cupa. Fetișismul și puterea stimulentă și erogenă acordată încălțămintei, mai ales cizmelor și tocurilor înalte, sunt ușor de înțeles. Nu mai luăm în considerare faptul că, fără a recurge la fantasmele pe care le inspiră încălțămintea, ea rămâne prin
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
în niște anexe pe care bunicul le prevăzuse în casa de zestre a mamei, pentru personalul care trebuiau să o ajute la treburile casnice când își va întemeia o familie. Părinții Florianei lucrau la o fabrică ce făcea nasturi din cochilii de scoici și ajungeau acasă spre seară. Floriana rămânea mai mult singură și era crescută de mama alături de mine. De multe ori o prindea somnul și dormea pe un pătuț încropit de mama, din două scaune. Noaptea, târziu, când ajungeau
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
care-mi fusese ascuns atâta vreme n-avea cum să nu-mi ațâțe curiozitatea. Dar În general ceea ce zărisem În acele toalete ale bărbaților mă dezamăgise. Mândrul falus nu se zărea pe nicăieri, doar săculețul scofâlcit, tuberculul uscat, melcul fără cochilie. Și mi-era o frică teribilă să nu mă prindă careva că mă uit. Cu tot costumul meu, tunsoarea și Înălțimea, de fiecare dată când intram În toaleta bărbaților, o voce din capul meu Îmi striga: ― Ești la bărbați! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
disipase și rămăsesem doar eu. Spiritul! Cred că trebuie să fi greșit undeva, pentru că n-am atins nici un fund, ci am ajuns din nou la suprafață! Să fi fost acest ocean curgător o sferă? Sau să aibă o structură asemănătoare cochiliei unui melc? Ciudat e Timpul ăsta! O insulă! Capitolul 18 Am văzut-o! Era o denivelare la orizont. Nu putea fi altceva. Exact ce căutam! M-am grăbit cât am putut de mult, căci nu mai rezistam încercărilor și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de pe pereții fântânii. Bucățile de sticlă încrustate în căptușeala de mas tic, rășină și bitum par să capteze toată lumina soarelui și o reverberează apoi în jurul lor. Formele unghiulare, cu creste în tonuri mai vii, contrastează plăcut cu bordura din cochilii de scoici. Meșterii care au trudit la această fântână au știut să nu multiplice inutil nuanțele. Predomină albastrul închis și roșul ca focul, puse în valoare de puțină pulbere de aur. Își dă seama că slujnica a luat-o înainte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
părăsească niciodată. Observă cu o strângere de inimă că acum are capul acoperit cu un voal. Nu-i distinge bine nuanța. Să fie cumva roșul stacojiu al trandafirilor ce poate ajunge prin reflexele sale la purpurele tyriene? Nu. E culoarea cochiliei, dar nu nuanța florii-soarelui, ci mai atenuată sau mai intensă. Nici cu cea a nalbei, care duce către purpură, nu seamănă. Și nu este nici galbenul ro șiatic al violetei târzii. Este portocaliul rezervat femeilor pentru voalul nupțial! Un strigăt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
seniorul Ishida a binevoit să prețuiască la mine tocmai această răbdare de fier.” Copilul se răsuci în somn. Samuraiului nu voia să se despartă de familia și de valea sa. Pe nesimțite, valea ajunsese să însemne pentru el ceea ce înseamnă cochilia pentru melc. Acum era smuls cu sila din cochilia sa. Poate... poate că am să pier în timpul acelei lungi călătorii și n-am să mă mai întorc niciodată aici în vale. Pe negândite, teama că s-ar putea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
această răbdare de fier.” Copilul se răsuci în somn. Samuraiului nu voia să se despartă de familia și de valea sa. Pe nesimțite, valea ajunsese să însemne pentru el ceea ce înseamnă cochilia pentru melc. Acum era smuls cu sila din cochilia sa. Poate... poate că am să pier în timpul acelei lungi călătorii și n-am să mă mai întorc niciodată aici în vale. Pe negândite, teama că s-ar putea să nu-și mai vadă niciodată copiii și soția îi întunecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unchiul său, samuraiul se gândea la încercările prin care vor trece cei trei bărbați care urmau să fie aleși din cele trei sate. Acei oameni erau la fel de strâns legați de vale ca și el, întocmai cum e melcul legat de cochilia lui. Dar aveau să se supună acestui ordin cu resemnare întocmai cum își plecau capetele în fața viscolului. Țăranii își apropiară capetele și se sfătuiau, ca un cârd de prepelițe într-o poiată. Discutară îndelung, în șoapte reținute și în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și izbitor pe aceste meleaguri străine. Samuraiul însă nu putea să facă la fel, căci, cu toate că se hotărâse să se lase în voia noului său destin, până la urmă era la fel de legat de valea și de neamul său precum melcul de cochilia sa și nu se putea rupe de aceste legături la fel cum melcul nu se putea desprinde de cochilia lui. Ce părere aveți, senior Tanaka? îl întrebă samuraiul. Tanaka stătea cu mâinile în sân, după cum îi era obiceiul atunci când trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se lase în voia noului său destin, până la urmă era la fel de legat de valea și de neamul său precum melcul de cochilia sa și nu se putea rupe de aceste legături la fel cum melcul nu se putea desprinde de cochilia lui. Ce părere aveți, senior Tanaka? îl întrebă samuraiul. Tanaka stătea cu mâinile în sân, după cum îi era obiceiul atunci când trebuia să se gândească la ceva. Uitându-se la spinarea vânjoasă și la brațele groase ale lui Tanaka, samuraiul simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prost și nu se odihnise. Zumzăitul din ladă i se înșurubase în ureche și acum simțea cum un roi de viespi se cuibărise printre cutele creierului său. Ce Dumnezeu ții în lada asta, domnule Carol? Pare a fi plină de cochilii ce imită nostalgic mugetul mării de care au fost despărțite. Carol își întoarse pentru prima oară capul spre Filip, fără să-i răspundă însă. ̨ i acordă doar o privire umedă de reptilă bătrână, în care nu se putea citi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
neverosimile. În pădurile Engliterei ademenise, cu ajutorul fecioarelor, licorni îndrăgostiți, pentru a pune mâna pe roș-alb-negrul și spiralatul corn unghios, ce te face imun la veninuri și insensibil la dureri. Aceeași slăbiciune o speculase și la vânarea cerbilor. Primăvara, cu o cochilie uriașă, imita boncălăitul cerbilor în rut. Ca și licornul, cerbul, înnebunit de dorință, alerga prin pădure în căutarea dragostei, dar moartea era cea care îl întâmpina. Pândise, în ținuturile Cirenaicei, Basiliscul, a cărui suflare usucă iarba și copacii, iar privirea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gura tâlharului, pândindu-i ultima suflare. Dacă își încorda atenția, putea să audă un vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul său. Privirea Despinei sfredelise cochilia solitudinii, cotrobăind și încercând să scoată la lumină carnea flască și neatinsă de soare a melcului, punând sub semnul întrebării însăși putința lui de a supraviețui. Lipsit fiind de organe și funcții vitale independente, care i ar fi putut oferi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pe jumătate cufundate în întuneric, până la încăperea învecinată cu sala de baie. Cu ajutorul servitorilor, Gundovek se ștergea în fața unei fântâni de marmură, cu siguranță opera unui sculptor păgân: apa țâșnea cu zgomot din gura unui amoraș grăsuliu, cobora într-o cochilie de marmură și, de acolo, în cascadă, într-o vană mai mare, ce avea pe ea, sculptate în relief, trupuri goale de bărbați și femei. în vreme ce conducătorul burgund fixa cu privirea mozaicurile de pe pardoseală, un servitor tânăr îl freca energic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
uimitoare ar fi fost celelalte descoperiri ale sale, ele nu erau la fel de importante ca falsul trecut care fusese imprimat în creierul lui. Trebuia să trăiască după mintea lui. Și cât timp aceasta îi era parțial goală, viața lui era o cochilie seacă. Ei știau desigur, că el știe ceva. Lasă să știe. Lasă să se întrebe cum suportă el asta, ce face și ce gândește. Dacă nu va arăta nici un semn, ei vor începe să fie nedumeriți, și se vor întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
prost și nu se odihnise. Zumzăitul din ladă i se înșurubase în ureche și acum simțea cum un roi de viespi se cuibărise printre cutele creierului său. Ce Dumnezeu ții în lada asta, domnule Carol? Pare a fi plină de cochilii ce imită nostalgic mugetul mării de care au fost despărțite. Carol își întoarse pentru prima oară capul spre Filip, fără să-i răspundă însă. ̨ i acordă doar o privire umedă de reptilă bătrână, în care nu se putea citi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
neverosimile. În pădurile Engliterei ademenise, cu ajutorul fecioarelor, licorni îndrăgostiți, pentru a pune mâna pe roș-alb-negrul și spiralatul corn unghios, ce te face imun la veninuri și insensibil la dureri. Aceeași slăbiciune o speculase și la vânarea cerbilor. Primăvara, cu o cochilie uriașă, imita boncălăitul cerbilor în rut. Ca și licornul, cerbul, înnebunit de dorință, alerga prin pădure în căutarea dragostei, dar moartea era cea care îl întâmpina. Pândise, în ținuturile Cirenaicei, Basiliscul, a cărui suflare usucă iarba și copacii, iar privirea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
gura tâlharului, pândindu-i ultima suflare. Dacă își încorda atenția, putea să audă un vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să iubească în taină o himeră, o știmă a apelor. Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul său. Privirea Despinei sfredelise cochilia solitudinii, cotrobăind și încercând să scoată la lumină carnea flască și neatinsă de soare a melcului, punând sub semnul întrebării însăși putința lui de a supraviețui. Lipsit fiind de organe și funcții vitale independente, care i ar fi putut oferi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vorbind, Înfățișarea aceasta-i trecătoare. Noi arătăm cu totul altfel decât ne vezi sau ne poți Închipui. Nu aducem defel cu voi, ci mai degrabă cu niște moluște aeriene sau niște melci ce plutesc În vid, purtând În urma lor o cochilie extrem de sofisticată, alcătuită dintr-o crustă inexistentă, care ne ajută să ne deplasăm dintr-un loc În altul În spațiul cosmic. În contact cu voi, sau cu orice alt lucru, suferim o scurtă metamorfoză. Cu alte cuvinte, ne umanizăm. Putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
e chiar sânge, o informă oaspetele. - Dar ce e? - Un fel de fum... Mașa se sperie de-a binelea. Cu un oaspete care vede prin tine ca prin sită nu e de glumit. În plus, el Îi vorbise despre nu știu ce cochilii. Ea mai degrabă și-l Închipuia ca pe-un păianjen ce-și avea sălaș Într-o gaură neagră a vreunei galaxii Îndepărtate, de unde ieșea noaptea ca să-și potolească foamea ancestrală cu sufletele pierdute ale muritorilor, nu ca pe o făptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]