1,273 matches
-
fiind capabilă să sublinieze autoritatea persoanei reprezentate, cu o utilizare restrânsă a elementelor decorative. Pe "aversul" medaliei se află efigia din profil a lui Ludovico al III-lea Gonzaga în formă de bust, spre stânga, purtând platoșă și un scurt coif militar. În partea de sus a medaliei, în sensul acelor ceasornicului, de-a lungul marginii putem citi inscripția în latină , în partea de jos , iar în centru („Ludovico Gonzaga, căpitan al armatei, marchiz al Mantovei etc.”). Pe "reversul" medaliei se
Medalia lui Ludovico al III-lea Gonzaga () [Corola-website/Science/327510_a_328839]
-
ceasornicului, de-a lungul marginii putem citi inscripția în latină , în partea de jos , iar în centru („Ludovico Gonzaga, căpitan al armatei, marchiz al Mantovei etc.”). Pe "reversul" medaliei se vede Ludovico în armură călare, la pas, spre dreapta, cu coiful dotat cu o creastă arătoasă sferică. Calul are coada împletită elegant, un detaliu care a fost, de-a lungul timpului, obiect al multor studii ale lui Pisanello, cum mărturisesc numeroasele desene care au ajuns până la noi. De o parte și
Medalia lui Ludovico al III-lea Gonzaga () [Corola-website/Science/327510_a_328839]
-
O retragere care se va transforma în fugă și în cursul căreia calul lui Talbot a fost ucis de o ghiulea de tun. Prăbușit la pământ, contele a încercat să fugă, dar un arcaș francez l-a recunoscut, după panașul coifului, și l-a ucis cu o lovitură de topor. a marcat „războiului de o sută de ani”; era totodată și răzbunarea francezilor pentru umilințele suferite la Crecy, Poitiers sau Azincourt. Izbucnirea „războiului celor două roze” în Anglia și pierderea supremației
Bătălia de la Castillon () [Corola-website/Science/316644_a_317973]
-
pe o fundație de piatră, este împărțit în pronaos, naos și absida altarului de formă pentagonală decroșată. Turnul înălțat deasupra pronaosului este o prismă cu secțiune plană pătrată, prevăzut cu un foișor deschis prin arcade semicirculare și încoronat cu un coif tronconic. Accesul se face pe latura de sud. În interior prima încăpere are tavan, iar naosul și absida altarului au fost acoperite cu câte o boltă semicilindrică. Picturile ce împodobesc pereții lăcașului de cult au fost realizate, potrivit inscripției aflate
Biserica de lemn din Muncel () [Corola-website/Science/315488_a_316817]
-
fante de ferestră. Acest nivel cuprinde camera clopotelor marcată de de o fereastră îngemănată ce se încheie în arc frânt, protejată de obloane. Deasupra acesteia se pastrează urma cadranului unui ceas, cândva funcțional, iar o cornișă face trecerea către acoperiș. Coiful de forma unei piramide este realizat în întregime din tablă. Planurile bisericii se datorează unuia dintre cei mai activi și reputați maeștrii constructori ai romantismului transilvănean, Anton Kagerbauer. Originar din Abrud, cu strămoșul său, Michael Kagerbauer ce e menționat aici
Biserici din Abrud () [Corola-website/Science/314714_a_316043]
-
prin sacralizare. Ceea ce atrage atenția sunt personajele picturilor, ființe stilizate, diafane, alungite, cu privirea încețoșata, susținându-și individualitatea tocmai prin asemănare. Femeia cu umbrela, bărbatul legat la ochi, omul ale cărui picioare sunt două roți, fetița cu păpușă, băiatul cu coif devin adevărate simboluri ce propun un fel de revelație spirituală în lucrări că Joc 1, 2, Vara 1, 2, Rondul de seară, Muzicanții, Scara. Portretele surprind același individ misterios. Ochii acestui personaj sunt vag conturați, aproape inexistenți, pentru că el comunica
Dorin Coltofeanu () [Corola-website/Science/317072_a_318401]
-
lista monumentelor istorice, . În vechiul sat Vulcez, încorporat actualmente în centrul comunal Vețel, se află o bisericuță scundă, închinată „Cuvioasei Paraschiva”, de plan dreptunghiular, cu absida nedecroșată, poligonală, cu trei laturi, supraînălțată printr-un turn-clopotniță zvelt, cu foișor deschis și coif piramidal. Este singurul lăcaș hunedorean construit din „grădele” (împletitură de nuiele, pe un schelet din pari, îmbrăcați în spoială de argilă, cu amestec de pleavă și tocătură de paie). Edificiul a fost consolidat în anul 1979, prin ridicarea tălpoaiei sale
Biserica de lemn din Vețel-Vulcez () [Corola-website/Science/317000_a_318329]
-
nu este unitar, deasupra absidei altarului fiind ușor mai scund. Spre vest, deasupra pronaosului se află turnul-clopotniță ce adăpostește clopotele bisericii. Este învelit și acoperit tot cu șindrilă și are galeria turnului deschisă, parapetul acesteia fiind ușor ieșit în afară. Coiful turnului, cu o bază pătrată se prelungește având în a doua sa parte o secțiune octogonală. În vârful turnului, în capătul coamei acoperișului precum și deasupra altarului se află câte o cruce dublă, din metal. Pictura bisericii a fost refăcută în
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
construiască propria casă închinată Domnului, și în anul 1851, fiind preot paroh Agheu Trifu, edifică această biserică din lemn, în stil ardelenesc, cu tindă, pronaos, naos și altar, cu un turn înalt, care ține loc și de clopotniță, cu un coif svelt, cu zvâcniri de săgeată spre infinitul cerului, simbolizând tendința sufletului românesc spre înaltele idealuri. La început biserica a fost acoperită cu șindrilă, dar din 1950 este acoperită cu țiglă, iar din anul 1970 turnul este acoperit cu tablă zincată
Biserica de lemn din Stejărel () [Corola-website/Science/316994_a_318323]
-
îngustă și înaltă, cu marginea superioară rotunjită pentru a lumina corul bisericii. În continuarea laturii de vest a bisericii, deasupra corului se afla turnul bisericii, acesta fiind închis aproape în totalitate, învelit în tablă. Turnul bisericii era acoperit de un coif cu două porțiuni bine definite: prima, spre baza coifului mai plată, peste aceasta așezându-se cea de-a doua, mai lungă și mai zveltă. Construcția, ridicată după moda vremii, cu pereți înalți și tencuiți pentru a semăna cât mai mult
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]
-
lumina corul bisericii. În continuarea laturii de vest a bisericii, deasupra corului se afla turnul bisericii, acesta fiind închis aproape în totalitate, învelit în tablă. Turnul bisericii era acoperit de un coif cu două porțiuni bine definite: prima, spre baza coifului mai plată, peste aceasta așezându-se cea de-a doua, mai lungă și mai zveltă. Construcția, ridicată după moda vremii, cu pereți înalți și tencuiți pentru a semăna cât mai mult cu o biserică de zid, duce cu gândul la
Biserica de lemn din Ceaca () [Corola-website/Science/323379_a_324708]
-
au asediat biserica reformată care era întărită cu ziduri groase și bastioane, căzând victime mulți huedineni adăpostiți acolo. Biserica incendiată a stat în ruine mai mult de 30 de ani, fiind reconstruită abia după cutremurul din 1693. De atunci datează coiful cu galeria, turnulețele-fiala și acoperișul. Un alt cutremur a afectat biserica în anul 1765, astfel că a fost nevoie să se reconstruiască peretele sudic al navei, în anul 1772 adăugându-se și cele două porticuri în stil baroc de la intrări
Biserica Reformată din Huedin () [Corola-website/Science/312281_a_313610]
-
sau "(murtaziqa)", era plătită de stat. Voluntarii, proveniți mai ales din beduini, primeau retribuție când se aflau în serviciul militar. Armata regulată era alcătuită din infanterie "(harbiya)", dotată cu lănci, săbii, scuturi, din arcași și din cavalerie "(fursan)", echipată cu coifuri, securi, platoșe și lănci lungi. Incepând cu al optulea calif, Al-Mutasim(833-842), s-a înmulțit numărul mercenarilor sclavi cumpărați, cei mai mulți de origine turcică, nucleul gărzii califului și chiar al armatei abbaside fiind format dintr-o miliție de condiție servilă. Numărul
Organizarea militară și politică abbasidă () [Corola-website/Science/329016_a_330345]
-
nivel, este pictată o împărăteasă cu crucea, urmată de o figură bărbătească cu diademă (probabil „Sfinții Împărați Constantin și Elena”) și de o martiră cu o coroană pe cap. Pe rândul următor se distinge chipul unui sfânt luptător, cu un coif ovoidal, corespunzător armurilor medievale; apoi, o mucenițâ tânără cu coroană și o figură deneslușită. În nișa de deasupra ușii, se află reprezentat bustul „Maicii Glykophilousa” (Maica Domnului ținând Pruncul cu capul lipit de obraz) și al „Sfântului Ierarh Nicolae” în
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
tăvănit. Câteva urme de pictură se pot vedea atât pe pereții pronaosului cât și pe tavan. Din pronaos se face intrarea în podul bisericii și mai departe spre clopotniță, care este amplasată peste pronaos. Turnul-clopotniță are o galerie cu parapet. Coiful turnului este poligonal cu baza pătrată iar ca decorațiuni regăsim la fiecare colt al bazei turnului câte un mic turnuleț. Trecerea din pronaos spre naos se face printr-o intrare frumos decorată. Naosul are o boltă semicilindrică. Spre altar duc
Biserica de lemn din Leurda () [Corola-website/Science/316088_a_317417]
-
perioada cruciadelor. Se utilizau că surse de reprezentare sigiliile, monedele, monumentele, pietrele tombale, piesele de mobilier, scrisorile de înnobilare, diplomele și atlasele. Erau utilizate că simboluri heraldice lei, vulturi, cruci, mierle, șerpi, monștri. Din secolele XIII-XV se utilizau ornamente și coiful. Din secolul XVI a început declinul, ca în epoca modernă să dispară în urmă apariției statelor naționale și asociațiilor. Stema era deseori reprezentată pe scut, având rol de protecție, reprezentând realizări și victorii militare ale posesorului, alături de animale și obiecte
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
Apar figuri naturale-astre, animale, plante, fenomene naturale, elemente din mediu, membre de animale, flori, precum și figuri artificiale, realizate de om ,precum arme, castele, coroane sau corăbii. Mai erau redate și figuri himerice precum cele mitologice că dragonul. Pe scut apăreau coiful, coroană, cimierul, lambrechinii, deviza heraldica și suportii animalici. Mai erau armoariile vorbitoare, blazoane care arătau numele familiei. Erau și steme de pretenție sau de revendicare, steme de concesie, steme de patronaj, steme de demnitate, steme de corporații, comunități, asociații, de
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
poate aduce înapoi orice lucru solicită aceștia. Oaspeții săi - arhiepiscopul Melchett (Stephen Fry), arhidiaconul Kevin Darling (Tim McInnerny), locotenentul George (Hugh Laurie) și Lady Elizabeth (Miranda Richardson) - anunță că, dacă Blackadder vrea să câștige, el trebuie să aducă înapoi un coif al unui centurion roman, cizmele ducelui de Wellington și o pereche de izmene urât mirositoare veche de 200 de ani. Blackadder intenționează să-și înșele oaspeții prin aducerea acelor produse din depozitul său personal. Cu toate acestea, el este uimit
Blackadder: Back amp; Forth () [Corola-website/Science/324752_a_326081]
-
compania părinților lui Christopher. Pentru a-și face cunoscută cartea, Paolini a vizitat peste 135 de școli și biblioteci, discutând despre scris și citit, îmbrăcat într-"un costum medieval compus dintr-o cămașă rosie, pantaloni negri largi, cizme și un coif negru"". Sora sa, Angela, a realizat coperta primei ediții a cărții, care reprezenta ochiul Saphirei. Cristopher a desenat hărțile din interiorul cărții. În vara anului 2002, fiul vitreg al autorului Carl Hiaasen a dat peste "Eragon" într-o librărie și
Christopher Paolini () [Corola-website/Science/314871_a_316200]
-
este împușcat mortal (14 august) în fața porții de sud a orașului, în apropiere de Bastionul Măcelarilor. Se mai spune despre el că ar fi luptat și împotriva tătarilor. În biserică din Budești se află o cămașă de zale și un coif pe care le-ar fi purtat Pîntea sau pe care le-ar fi luat în lupta de la tătari, iar la muzeul din Baia Mare șunt expuse armele și harnașamentul pe care le folosea. Toponimele din aceste regiuni șunt mărturii ale traseelor
Pintea Viteazul () [Corola-website/Science/300052_a_301381]
-
bea și să le treacă ciuda,-„Damele”, în ajunul Anului Nou, flăcăii din sat, se îmbrăcau cu haine ce întruchipau diferite personaje( babă, moșneg, vornic, drac, țigan, haiduci, etc.) unii cu măști pe față, iar alții îmbrăcați frumos, care purtau coifuri cu oglinzi și canafuri colorate. Astfel echipați și cu muzică mergeau prin sat mai ales pe la casele cu fete de măritat cu „vălăretul”. La orice petrecere, se cânta la fluier, scripcă și cobză și mult mai târziu apare fanfara. Cel
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
înalte arcadate de pe latura dinspre Bulevardul Regina Elisabeta își găsesc echilibrul în șirul de coloane înalte care se află pe partea opusă. Motivele decorative sunt de evidentă inspirație antică, cu stilizări și prelucrări în stilul epocii. Săbii, stilete, scuturi, lănci, coifuri, săgeți, Victorii înaripate, zeități ale războiului fac aluzie, toate, la mediul militar. Sala Maură se află plasată în prelungirea Sălii de Marmură. Ea are pereții îmbrăcați în lambriuri din lemn de calitate, cu motive ornamentale discrete. Plafonul este conceput din
Palatul Cercului Militar Național () [Corola-website/Science/302778_a_304107]
-
sculptate și pictate. Iconostasul are trei intrări, ușile împărătești având șase casete pictate cu scena Bunei Vestiri, Arhanghelul Gavriil, precum și cu cei patru Evangheliști. Biserica are o clopotniță deasupra pronaosului, clopotnița având o galerie cu parapet de lemn și un coif octogonal. Pictura păstrată în naos ilustrează scene din Vechiul Testament cum ar fi răpirea la cer, în carul de foc, a Sfântului Prooroc Ilie. Din Noul Testament se pot distinge mai multe scene legate de momentul Răstignirii Domnului nostru Iisus Hristos. În
Biserica de lemn din Sic () [Corola-website/Science/312306_a_313635]
-
a dus la o dezvoltare fără precedent a artelor minore. Importanța persoanei era adesea sugerată prin purtarea de obiecte de prestigiu, cel mai adesea confecționate din diverse metale. O piesă deosebită, care arată dezvoltarea artei metalelor pe teritoriul României, este coiful din aur descoperit la Poiana Coțofenești.
Hallstatt (perioadă) () [Corola-website/Science/298615_a_299944]
-
fost însă doar o etapă în itinerarul acestei populații spre coastele sud-estice ale Mediteranei. Habitusul acestei populații, așa cum apare redat în basoreliefurile de la Medinet Habu, indică, de asemenea, că filistenii nu au fost o populație semită. Atât armamentul, cât și coifurile purtate de războinici, diferite de cele ale israeliților, își găsesc analogii în reprezentări descoperite în insula Creta. Căști similare au fost identificate pe un disc de lut, găsit la Phaistos în Creta, datat în secolul al XVII-lea î.Hr. Unele
Filisteni () [Corola-website/Science/303313_a_304642]