1,095 matches
-
baba, îl luă pe Dragomir și plecă îmbrăcată așa cum o prinse vremea, cu nouă cojoace pe ea și cu oile în urmă. Afară se încălzise bine și, cum mergea urcând la deal, baba grăbită se încinse și începu a lepăda cojoc după cojoc, încât până în vârful muntelui nu mai rămăsese decât în cămeșoi. Atunci porni însă cel de sus o viforniță cu zloată, de au înghețat și baba și oile, cu Dragomir alăturea. O altă legendă, întâlnită în Bucovina, o prezintă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
luă pe Dragomir și plecă îmbrăcată așa cum o prinse vremea, cu nouă cojoace pe ea și cu oile în urmă. Afară se încălzise bine și, cum mergea urcând la deal, baba grăbită se încinse și începu a lepăda cojoc după cojoc, încât până în vârful muntelui nu mai rămăsese decât în cămeșoi. Atunci porni însă cel de sus o viforniță cu zloată, de au înghețat și baba și oile, cu Dragomir alăturea. O altă legendă, întâlnită în Bucovina, o prezintă pe Dochia
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Dochia drept o fată de împărat care, fugind de împăratul cotropitor ce voia să o ia de nevastă, s-a travestit în păstoriță, urcând cu o turmă de oi în munți. Cum timpul era frumos, a început să lepede din cojoace unul câte unul. Dar aproape ajunsă în vârf, se lăsă deodată un frig, de ziceai că e iarnă. Nefiind deprinsă cu frigul și temându-se să se întoarcă, începu a cârti împotriva lui Dumnezeu. Acesta o pedepsi prefăcând-o în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
iuțeala suflarea drum sudoarea belșug 4. Povestiți în scris textul. Zilele babei Dochia (folclor) Era pe la sfârșitul iernii, nopțile înstelate și cerul limpede înșelau sufletul zburdalnic... Bătrâna Dochia plecă cu oile sale la munte. Era îmbrăcată gros, cu vreo nouă cojoace. Pe drum s-a întâlnit cu Mărțișor care o sfătui să se întoarcă căci iarna n-a plecat încă. Bătrâna nu-l ascultă și începe urcușul anevoios spre stâna unde vărau an de an oițele sale. Vreme de nouă zile
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să se întoarcă căci iarna n-a plecat încă. Bătrâna nu-l ascultă și începe urcușul anevoios spre stâna unde vărau an de an oițele sale. Vreme de nouă zile ea urcă și de câte ori îi era cald lăsa câte un cojoc din cele nouă pe care le luase la drum. Dar vremea se schimbă în cea de zecea și Bătrâna Dochia îngheță cu tot cu oițele sale... Cerințe: 1. Ilustrați în enunțuri proprii mesajul textului. 2.Scrieți un dialog dintre Mărțișor și Bătrâna
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cel Vechi, învăluindu-l cu o privire șugubeață, de moșneag. Uite, vezi, m-au însoțit și pe mine, și te vor însoți și pe tine, cele patru anotimpuri. Eu sunt Baba Iarna, glăsui atunci cea care abia se vedea din cojoacele și broboadele ei; ortacul meu e Moș Viscol, cu căciula și șuba mițoasă. Cu noi ai să pășești întâi și-ntâi prin lume. Noi sălășluim în țara lui Miază Noapte, unde stăpânesc înghețurile veșnice și întunericul. Aici suntem, așa, în
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
fi un Țepeș Vodă, N-ar avea un timp de-ajuns, Folosind a lui metodă, Răul tot să fi străpuns. Dacă-ar fi un Țepeș Vodă, Toți „rechinii” la un loc, De acord cu o metodă Iar găsi ac de cojoc. Important nu-i cum îți zici În raport cu cei divin; Capital e cum aplici, De ești în huzur ori chin. M-ai păstrat așa târziu, Împăcat cu toți să fiu, Cu ce-i sfânt și ce e om Chiar în margini
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
-o ca o amintire? Mi-a dat-o ca un zălog? După amiază am rătăcit pe șosea, afară din sat. Acolo unde erau munții, nu mai era nimic. Neguri grele, mortuare acopereau singurătățile. Pe drumul plin de apă, țărani cu cojoace și căciuli, femei cu saci în cap ieșeau din ceață și intrau în ceață. Am apucat drumul muntelui, pe unde fusesem de atâtea ori cu ea. Trunchiul răsturnat, pe care am stat în noaptea aceea de altădată cu mâna în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Și el chiulea și s-a târât pe gheață cu o creangă. M-am agățat de ea și m-a tras afară. Apoi ne-am dus În toaleta bărbaților de la debarcader și mi-am scos hainele. M-a frecat cu cojocul lui. Mi-am Întins hainele pe calorifer, dar nu se uscau. Mi-a spus: „Aoleu, puștiule, o să dai de dracu“. Și chiar am dat de dracu cu scumpa mea mamă. M-a tras de urechi pentru că aveam hainele ude. — Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mierle-i uitată. miresme de pepene galben adumbresc sălașele somnului. deja ninge în dormitorul copiilor? luna mirată trage cu ochiul: aș merge și eu la zbenguială, mă zgârâie cam tare acest tradafir din fereastră. un câine mare ciobănesc doarme pe cojocul din mijlocul stânei. iarna va fi blândă? iarna va fi hâdă? numai flăcările din felinare mai joacă o horă. din ceașca cu ceai, aburii întorc amintirile acasă. balansoarul scârțâie, leagănă frunzele moarte. pe prag, doar pipa bunicului. păianjenii țes liniștiți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
urgent!”. Ăla se uită la mine cu ochi tulburi și amețiți și vrea să zică ceva, da’ se lasă moale și pleacă. După câteva ceasuri primesc un telefon de la un grup de cetățeni care prinseseră pe unul care tocmai fura cojoacele dintr-o cojocărie. Trimit taxiul-echipaj să-l ridice, îl aduc la secție, când, ce să văd: ăla! „Nu ți-am zis că te fut, măi vere?” Și-i trag un pumn în capul lui chel și ăla zice: „Hîî, doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
semn de slăbiciune, o pătură nu prea groasă de zăpadă, din ninsoarea de cu noapte, juca trâmbe de vârtejuri înalte, iar spre prânz când vântul se potoli, și câteva raze slabe, de soare, apărură, pâlcuri de oameni în șube sau cojoace, iar în picioare cu cizme negre, de cauciuc ori cu pâslari, unii cu saci în spinare ori boccele, treceau vizavi spre pământul de dincolo sau veneau dinspre acolo, în timp ce aici, lângă mal, copii din mahalalele portului se dădeau încălțați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dimprejur, ca la un iarmaroc. N-aveai unde zvârli un ac. Soldați cu chivără, cum era pe atunci, stăteau și opreau grămădeala cu șpăngile puștilor. Ș-am văzut și pe bătrâni, pe părinții Aniței. Veniseră și ei, saracii. Tatăl cu cojoc de sărbătoare, cu cămașă curată, iar nevasta cu catrință și cu ștergar. Plângeau amândoi, când au adus-o pe Anița sub juvăț. Atâta fată aveau. Și era frumoasă și mai subțirică decât toate femeile și fetele care erau acolo, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
judecător. Și omul rămânea amețit, se scărpina în cap, își căuta căciula, iar Bucșan strecura gologanii în buzunar și se întorcea în vârful degetelor la locul lui. Toată grija, toată luarea-aminte erau îndreptate asupra ușii. Cum zăreau cu toții sumanul ori cojocul, își încetau scrisul, și Bucșan scotea un oftat de ușurare și de nădejde, când era rândul lui „să dea asaltul“. Căci tot meșteșugul era să știi cum să aduci vorba, unde să vorbești de judecător, unde de grefier, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și muncitor după înfățișare, și-i era destul. —Bine, zise el cu bunăvoință, atuncea, măi Niță Lepădatu, eu te-oi lua la vite, și mi-i munci cum trebuie, și te-oi plăti cinstit. Ți-oi da și suman și cojoc, și încălțări după trebuință, și căciulă, și nici mâncare nu ți-a lipsi, că la noi este de unde, slavă Domnului. Și-i dormi și tu într-un bordei cu alți slujitori ai moșiei. Și poartă-te bine, căci și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și focurile la bordeie și-n perdelele de stuh; apoi încet-încet se întinse liniștea, și deasupra se bolti un cer albastru întunecos, bătut cu ținte mari de aur. Lepădatu sta pe spate în preajma vitelor, pe un maldăr de paie, în cojocul lui. Se uita la cer. În minte socotea și murmura numele florilor celor mai mașcate ale cerului, învățate de la bătrânii pe lângă care copilărise. Întăi nu se gândea la nimic; îi plăcea să se simtă așa singur; pe urmă parcă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Privi în juru-i și ascultă. Vitele stăteau tihnite în staul și rumegau. Bordeiele și curtea se liniștiră deplin. Se ridică în picioare și-și strânse mai bine cătărămile chimirului. Pipăi în glugă, la stânga, buzduganul de alamă, își luă între umeri cojocul și porni spre coșere. - La o singură perdea, unde erau bordeienii cei bătrâni, mai ardea focul; ocoli cătră perdea. Când se apropie, auzi lămurit glasul hârâit al lui Faliboga și behăitul subțirel al lui moș Nastase Tentea. - Nu mai stătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
petreceri. În urma lui ploile sporiră; și Faliboga, privind lanurile pline de apă, zicea cu mulțămire: Are noroc boierul nostru, halal să-i fie!... Nimic din rânduiala moșiei nu se schimbă după plecarea stăpânirii. Hambarele erau pline de tainuri: sumane și cojoace se aflau pentru toată argățimea, iar Faliboga, om cu credință, era neadormit și rău ca un zăvod. Umblând prin ploaie și glod, în năcazurile zilelor acestora, Niță Lepădatu avea puțină vreme să-și îngrijească boala lui de dragoste. Mai dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Du-te și te culcă - și te gândește la fata humelnicului... Vătaful se șterse în întuneric. Lepădatu descălecă și-și duse surul la adăpost; apoi își căută un cotlon între vitele liniștite. Își puse buzduganul la căpătâi, se învăli în cojoc - și înainte de a adormi se gândi un timp, cu îndoială încă, la purtările și vorbele vătafului boieresc. Pe urmă își îndreptă gândul spre fata lui moș Nastase, și i se păru că-i departe, peste niște ape, îngropată în negurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Faliboga răzbătea cu putere prin toate dosurile, și iapa lui albă fugea la trap pe cărări glodoase. Niță Lepădatu stătu o zi întreagă la hambare, ca să aleagă opinci pentru dânsul și pentru flăcăuașii de subt ascultarea lui și ca să tocmească cojoacele, cu Isailă cojocarul. Erau acolo clădite piei peste piei de oi, și opinci - ș-un miros greu de seu. Stăteau pe podina uscată, între cojoace, și pe ușa larg deschisă în două părți se vedeau depărtările nedeslușite și fumurii. Isailă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca să aleagă opinci pentru dânsul și pentru flăcăuașii de subt ascultarea lui și ca să tocmească cojoacele, cu Isailă cojocarul. Erau acolo clădite piei peste piei de oi, și opinci - ș-un miros greu de seu. Stăteau pe podina uscată, între cojoace, și pe ușa larg deschisă în două părți se vedeau depărtările nedeslușite și fumurii. Isailă, țigan bătrân și pleșuv, cu obrazul negru și cu mustața și barba albă, sfătuia încet, stând grecește și împungând repede cu acul în pielea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mormăi ceva gros. —Gutborgă ! gutborgă! zise râzând și dând din cap spre el Isailă cojocarul. Neamțul zâmbi și el și-și scoase luleaua din gură. Vorbea stricat românește: Ce mai face la tine, Isail?... Ce să fac, domnule Anton? Cos cojoace... Pun, asta pun... dădu din cap neamțul și-și puse iar luleaua în gură. — Zice că-i bun, lămuri, lui Niță, cojocarul. Madama călugăriță își tremură capul și grăi ascuțit: — Moș Isailă! sunt aici niște blăni de vulpe aduse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cațaveică să-ți faci din ele... Pușcat eu pe dinsele... mormăi neamțul de pe pieile de oaie. Adică ai pușcat vulpile, și eu am îngrijit pieile... adaose Isailă. —Gut, gut... făcu Anton cumpănindu-și luleaua. Moș Isailă puse la o parte cojocul pe care-l cosea și se ridică gemând de la locul lui. Trecu în colțuri întunecoase și scoase dintr-un cotlon pieile de vulpe. Le aduse la lumină și le întinse în fața călugăriței. În lumina leșietică luceau în ape roșcate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ascultat, a fost pe la niște boieri... ș-a înțeles că cuconașu se însoară... Pe fața palidă a călugăriței, în ochii negri, tremura o umbră de neliniște și de ciudă. Și cu cine, mă rog? întrebă Isailă trăgându-și pe genunchi cojocul la care lucra. Este buier gros und bogat... gemu domnu Anton. Chiamă la dânsu cucon Ionașcu... avut moșie la Văleni... cinci mii fălci pădure... și numai o duducă are... — Apoi atuncea-i cuconu Ionașcu Razu care venea în vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gură, și oftă. Madama se ridică de la locul ei, ca o ramură scăpată din încordare. Apoi, moș Isailă, ia să iei dumneata vulpile și să mergi până la curte... Da’ învălește-le cu ceva... —Merg, merg... răspunse Isailă, dând la o parte cojocul. — Și dumneata, Niță, abate-te desară, ori mâni pe la mine... Am a te ruga de un lucru... —Bine, răspunse Niță uitându-se nedumerit la curteancă. Se ridică și domnu Anton. Mergem și eu, pornim mora... mormăi el. Venit la voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]