38,221 matches
-
aruncat de către "călinescieni" la "lada de gunoi": Cît privește pe Șerban Cioculescu, am fost primul (și aproape singurul) publicist român care și-a amintit că împlinește 70 de ani și am dat un articol în acest sens la Luceafărul, unde colaboram și unde mi-a fost primit cu greutate, redacția (Virgil Teodorescu, S. Damian, Georgeta Horodincă) opinînd că nu merită o pagină de revistă "un tîmpit ca ăsta"". A se reține picanta informație memorialistică! Mai delicată apare chestiunea propunerii ("doleanței", "rugăminții
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
interesant filon cultural al momentului, unul dintre cele mai originale în ultimii zece ani. Doina Ioanid, pe care n-am cunoscut-o niciodată personal, dar o știu din poveștile colegilor ei de la revista Facultății de Litere, revistă la care a colaborat înainte ca eu să fiu studentă, a plecat de ceva timp din București și este acum asistentă la Facultatea de Litere din Brașov. Așa se explică cu siguranță apariția recentă la Editura Aula, o editură cu totul neconvingătoare profesional, dar
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
Nicolae Manolescu Johnny este unul singur. Este unic și incomparabil. La împlinirea vîrstei de 70 de ani, România literară îi consacră lui Johnny Răducanu, maestrul jazzului românesc, două pagini la care colaborează cîteva personalități culturale, muzicieni, artiști. în ce mă privește, nu mă voi pronunța asupra muzicianului, deopotrivă compozitor și interpret. Cel mai afon dintre prietenii lui fiind eu, aș prefera să nu-mi dau cu părerea în lucruri la care nu
Incomparabilul Johnny by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15653_a_16978]
-
Regale și a sprijinit o editură excepțională. Multe instituții de azi și-ar putea permite să vină în ajutorul revistelor prin fundații culturale. În sfîrșit, mai sînt binevoitorii, ca I. Valerian, care scotea în anii '20-'30 Viața literară (au colaborat la ea G. Călinescu, Bacovia, Pillat) sau ca C. Banu care a editat Flacăra, tot pe banii lui. Nu există nimic mai nobil decît a azvîrli cu bani în cultură. Bogații iubitori de manele, lăutari și nunți somptuoase cheltuiesc pentru
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
din Istoria recent apărută a lui Marian Popa. Paul Miron e primul care pune lucrurile la punct. Sînt sute de erori de informație în Istorie. Paul Miron se referă la un moment dat și la colaborarea la România literară: ,,Am colaborat la RL vreme de patru sau cinci ani fiindcă mi s-a spus că sînt vrednic de această revistă care are un nume foarte bun. Acum am renunțat, înțelegînd că sînt privit ca un cal ieșit la pensie, calul regimentului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15685_a_17010]
-
jurnaliștilor; în același timp, deloc întîmplător, nu există un sindicat național al ziariștilor - dar despre asta vom mai vorbi). Explicația raportului surprinzător dintre numărul canalelor mass-media și cel al lucrătorilor din domeniu rezidă în faptul că mare parte dintre ziariști colaborează la două, trei sau mai multe dintre aceste canale. 2. La începutul anilor '90, presa a fost asaltată de tineri doritori să devină ziariști. Legea cererii și a ofertei a funcționat mai natural decît în oricare alt domeniu: după o
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
celor care lucrează de la începutul anilor '90 au trecut deja prin cinci-șase locuri de muncă, sau chiar mai multe. Destui sînt cei care, în ciuda profesionalismului și chiar a pregătirii de specialitate, șomează luni și chiar ani de-a rîndul, eventual colaborînd sporadic ici-colo. În fine, există mulți ziariști care, sătui de cumplita instabilitate ori nemaiputînd să suporte nesiguranța zilei de mîine, au părăsit cu totul presa. Efectele acestei situații sînt greu de supraestimat: 1. Pentru ziarist, în afară de instabilitate, se pune problema
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
bizara estetică a lumii noastre (ori, de ce nu, bizarul realism al ficționalului contemporan) ne este revelată de dl George Geacăr într-o interesantă cronică a primei cărți publicate de dl D. Ungureanu, concetățeanul său, redactor al revistei la care cronicarul, colaborează: e vorba de faptul că dl. Geacăr a intrat în posesia cărții comentate abia după doi ani de la apariție. O a doua carte a aceluiași nu se găsește în librării, dl Ungureanu împrumutînd cunoscuților săi, pe rînd, unicul exemplar pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15719_a_17044]
-
dacă ea este privită din perspectiva strictă a obiectelor expuse sau din aceea a proiectului de ansamblu și a justificării lui prin gîndirea plastică implicită. Cunoscut, pînă acum, prin extremul său rafinament, prin performențele tehnice și prin capacitatea de a colabora ireproșabil cu un material atît de dificil cum este sticla optică, Alexandru Ghilduș părea stabilizat la propria sa cotă. Și acest lucru este el însuși o fațetă a performanței, a acelei performanțe care ține de conștiința creației, de profesionalism, de
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
1914, cu volumul de nuvele Bisericuța din răzoare. Se încearcă și în roman nu cu același succes, reținîndu-se, mai ales, Papucii lui Mahmud și, poate, Doctorul Taifun. Greu de înțeles de ce prozatorul-teolog a fost un neînfricat luptător pentru dreptate socială, colaborînd, încă după primul război mondial, la publicațiile socialiste ale timpului (Socialismul, Tineretul socialist, Luptătorul, Chemarea Vremii), unele împreună cu N.D. Cocea, altele prin libera sa opțiune. Așa s-a păstrat mereu, creîndu-și un statut de scriitor revoluționar, încît, în 1948, la
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
se mai spune - et pour cause! - e că investitorii maghiari nu sunt asociați doar cu ungurii din Transilvania și cu atât mai puțin doar cu cei din Harghita și Covasna. Există sute de întreprinderi mixte alcătuite și din românași-neaoși, care colaborează mai bine cu partenerii de peste Tisa decât cu cei de peste munți. E o realitate greu digerabilă pentru naționalist-comuniștii de la putere, dar prin asta nu e o realitate mai puțin palpabilă. Recenta bombă lansată la Cluj de ditamai ministrul de interne
Cine s-a săturat de Ardeal? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15741_a_17066]
-
În anii '90 la editura DVA apar romanele In der Hand der Frauen (În mâna femeilor), Lisas geheimes Buch (Jurnalul secret al Lizei) și Im Grunde sind wir alle Sieger (De altfel suntem cu toții învingători). Din 1987 încoace, R. Wagner colaborează la diverse publicații germane ca ,,Tageszeitung" și ,,Kursbuch" din Berlin. În anul 2000 obține ,,Premiul pentru literatură nouă". În octombrie, la Târgul de Carte din Frankfurt a avut loc lansarea promoțională a noului său roman Miss Bukarest apărut la editura
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
Martin Gijakonovski asigura puntea de legătură între instrumentul melodic și cel ritmic. Cvartetul condus de saxofonistul/ flautistul Heinz von Hermann a venit cu un program, aș zice, neoclasic, de asumată filiație hard-bop. Născut la Viena în 1936, von Hermann a colaborat cu numeroși jazzmeni celebri, de la Gil Evans la Bobby McFerrin, sau de la Dizzy Gillespie la Mal Waldron, însă e lăudabilă perseverența sa de a cultiva idiomul muzical-improvizatoric în Austria. În fine, cvartetul lui Trevor Watts ne-a transpus în atmosfera
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
pe dată. Mai ales că nimeni nu-l autorizase să rostească acele discursuri și ce să spună acolo. Exponenții Puterilor Aliate occidentale la București îl consideră ca posibil lider al unei fracțiuni din Partidul Comunist cu care s-ar putea colabora. Idee, nefastă pentru el, care e aflată de cei din conducerea partidului, formată din cinci inși, din care el, Pătrășcanu, era exclus. Ba chiar detestat. Gheorghiu-Dej continua să-l considere un trădător iar grupul Pauker-Luca de asemenea. Deși, aparent, pe
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
în 1941, după moartea acestuia, ajunge titularul catedrei. Era, din tinerețe adept al social-democrației și cursurile sale, ținute cu strălucire, dovedesc această apartenență. După al doilea război mondial devine ideologul social-democrației românești și apropiat de Constantin Titel Petrescu, conducătorul partidului, colaborînd la ziarul și revista mișcării. Dar, de prin 1947, situația sa de social-democrat de strictă observanță, refuzînd colaborarea cu P.C.R., îi aduce mari neajunsuri. E arestat în 1948, face pușcărie și revenit în calitate de cercetător la Iași se pensionează în 1960
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
și mare devorator de cărți"". Însușindu-și învățătura de unul singur, Macedonski și-o completează prin dese călătorii pe meridianele continentului, care au rostul unei aventuri spirituale. Marele său miraj e Parisul. Acolo începe a scrie versuri în franțuzește și colaborează la un șir de publicații: La Revue du Monde Latin, La Revue Française, L'Elan Littéraire, periodicul belgian La Wallonie etc. După ce editase și o revistă proprie în limba franceză, La Beau Danube Bleu, în 1905, autorul Bronzurilor se angajează
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
la cursurile fără frecvență. Îl reîntîlnim în următorii ani în redacția Fundațiilor Regale și la revista Luceafărul. Publică volumele de versuri Poemii și Navigând, navigând, un volum de nuvele Palatul de toamnă, studii despre Tudor Arghezi și Mateiu Caragiale, în timp ce colaborează la revistele România literară, Vatra Românească, Contrapunct. Cartea de față - Grădini în podul palmei - conține 11 ficțiuni și un "scurt excurs autobiografic", cu o bizară tentă atemporală, combinată cu ludicul unei ironii constructive. E ceva din spațiile larg deschise și
Hărți inexistente by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16226_a_17551]
-
miracole: mi-a apărut în Anglia un volum de versuri, Call Yourself Alive, apoi, în Statele Unite, Life Sentence (ambele precedate de două cărți, Blue Apple și Lady of Miracles, publicate pe când mai eram în țară). Toate, evident, în traducere. Am colaborat cu Brenda Walker, William Jay Smith, Stanley Kunitz, Richard Wilbur, Dana Gioia ș.a. (deși engleza mea era insuficientă, mă străduiam să le ofer traducătorilor mei "versiuni" posibile, întrucât aceștia nu știau românește). Am susținut numeroase recitaluri, fiind eu însămi uimită
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
omul puterii, nu doar că nu mai prezintă nici-un interes, dar trebuie și pedepsit pentru opțiunile sale. Confundînd persoana lui Ion Caramitru cu UNITER-ul, în ultimă instanță, directorii Canalului 1 al TVR au decis că nu doresc să mai colaboreze, ca de zece ani încoace, și să preia spectacolul Galei în transmisie directă. Un spectacol unic de o importanță majoră pentru oamenii de teatru și spectatorii din România, pentru valorile lui și pentru cei care le iubesc și le respectă
Omenescul este uneori prea omenesc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16259_a_17584]
-
Alex. Ștefănescu Avem mulți analfabeți cu diverse diplome România nu duce lipsă de oameni valoroși, ci de instituții. Dumneavoastră ați creat o instituție, Fundația Culturală Română, care funcționează, are stil și colaborează cu instituții similare din străinătate. Cum a fost începutul? Nu v-ați simțit copleșit de greutăți? Nu au existat momente cînd ați fi vrut să abandonați totul și să vă întoarceți la masa de scris? Înainte de a vorbi despre Fundație
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
îi luați? Dat fiind profilul Fundației, ești obligat, din respect pentru țara ta și pentru cultura ei, pe care încerci să o reprezinți cît mai onorabil, să fii asemeni altor instituții din lume cu același profil cu care, după împrejurări, colaborezi sau te confrunți. Spre a fi partener valabil pentru Smithsonian Institute, Japan Foundation, Institutul Suedez, Südosteuropa Gesellschaft etc., trebuie să ai o organizare foarte bună, oameni competenți și sentimentul timpului, să fii exact, să te ții de cuvînt, cuvîntul dat
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
țară, valorile ei reale și conducătorii vremelnici. Avem, așadar, mulți oameni din lumea politică, universitară, științifică, culturală, economică etc. care dau informații diverselor guverne despre România și care merită toată recunoștința noastră. Fundația a reușit să-i cunoască și să colaboreze cu ei. Acum, cînd falsele modele și valori beneficiază de întreaga atenție, cînd silicoanele sau violarea unor babe sînt vești mult mai importante ce trebuie aduse imediat la cunoștința lumii înaintea faptului, de exemplu, că cea mai mare distincție acordată
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
la ultima pagină. Personajul principal Personajul principal al acestui roman rămâne totuși Monica Lovinescu, care vine rareori în prim-plan, dar este o prezență permanentă în fiecare frază. Memorialista nu poate - și nu-și propune - să scrie impersonal. Dacă ar colabora la o revistă cu note nesemnate, acele note tot semnate ar fi, stilistic. Cuprinsă de dorința impetuoasă de a se exprima, ea răvășește vocabularul limbii române, luând fără economie toate cuvintele de care are nevoie și eventual și sinonimele lor
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
o contradicție de proporții, mărturisind versatilitatea, impostura unor scriitori, altminteri de mare talent. Astfel, excesul de culpabilizare al unor comuniști (cazul Herbert Zilber, de pildă) este compensat - observă pertinent autorul prezentului studiu - de "relativa seninătate cu care intelectualii care au colaborat, care au servit regimul cu scrisul lor și uneori chiar cu fapta (Titus Popovici, Petru Dumitriu ș.a.), se degajează de orice responsabilitate". Cartea lui Mircea Anghelescu se încheie cu un fermecător și plin de umor periplu imagologic - Parisul și parizienii
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
opresiuni în loc să o încovoaie, au făcut din ea rebela și luptătoarea de mai târziu și de astăzi. Hotărând să părăsească Sicilia, la optsprezece ani s-a stabilit la Roma, unde și-a continuat și sporit activitatea jurnalistică începută la Palermo, colaborând mulți ani la reviste și cotidiene de mare ținută precum "Il Mondo", "Nuovi Argomenti", "Paragone", "Paese sera". Debutul ca scriitoare și l-a făcut în 1962 cu romanul La vacanza, prefațat și recomandat de Alberto Moravia. Întâlnirea Daciei Maraini cu
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]